E cunoscut faptul că maternitatea schimbă viața unei femei. A fi mamă este un job în sine. Un job care nu are pauze, nici concedii. Nu mai vorbim de orele suplimentare. Pentru că jobul ăsta e de 24 de ore, șapte zile pe săptămână. 52 de săptămâni pe an. După cei doi ani de concediu maternal, multe mămici trăiesc cu o dilemă: „Ce fac acum? Mă întorc la vechiul job sau rămân acasă?”
Răspunsul nu e întotdeauna simplu, pentru că sunt multe aspecte pe care o mamă le ia în considerare. Primul ar fi cu cine lasă copilul cât timp e plecată de acasă. Al doilea e legat de job. Mai e dispusă să stea opt – nouă ore la serviciu, departe de copil? Al treilea ține de partea financiară. Dacă rămâne acasă, cum se va descurca cu banii? Și, până la urmă, care sunt opțiunile?
E greu să găsești echilibru între carieră și viața de familie, pentru că ambele cer timp, implicare și energie. Unele mame aleg să se întoarcă la serviciu, găsind „surogate” pentru copii lor. Mă refer la bunici, bone sau creșe. Altele, în schimb, își transformă dilema în provocare. Devin creative. Își deschid propriile afaceri, cu program flexibil și disponibiliate mai mare pentru copilul lor. Unele idei de afaceri se nasc chiar de la nevoile apărute în creșterea copilului.
Raluca și Corina sunt două mămici curajoase, care au renunțat la joburile stabile în favoarea unor idei, a unor hobby-uri.
„Eram un butoi cu pulbere”
Raluca a lucrat ca asistent social la un cămin de bătrâni. Cele 8 ore de lucru se transformau de multe ori în 10-12 și, când nu era acolo, era la telefon tot în interes de serviciu. Anul trecut, în toamnă, a fost momentul în care a zis că trebuie să-și dea demisia. Se simțea musafir în propria casă. Nu mai avea timp deloc pentru cele două fetițe ale ei. Carolina are 7 ani și Antonia are aproape 5 ani.
„A fost o perioadă cumplită. Alergam dintr-un loc în altul, iar seara eram epuizată. Eram un obiect decorativ în viața familiei mele. Din dorința de a evolua spiritual, m-am motivat și am reușit să renunț la job. Așa am putut să mă gândesc să las ceva copiilor mei. Și nu numai. Mi-am deschis o asociație și am hotărât să fac ateliere creative cu copiii din Ciacova. Acolo nu există nici o activitate extra-școlară. Împreună facem bijuterii, împletituri, felicitări”, spune Raluca.
Fetele ei o ajută să realizeze bijuterii handmade pe care le vinde la târguri pentru a face rost de bani pentru asociație. Simte că sunt mult mai apropiate acum, decât atunci când era într-o veșnică alergătură. Pornind de la propria experiență, Raluca încearcă prin atelierele pe care le face să creeze o legătură mai strânsă între copii și părinții lor. Ar dori să-i convingă și pe părinți să facă ceva împreună cu copii lor. Scopul asociației ei „Belusia și Acrivelia” este de a dezvolta legături intergeneraționale.
Frica unui dezechilibru financiar a împiedicat-o să ia această decizie mai devreme. Norocul a fost că soțul a susținut-o în demersul ei.
„De bani toți avem nevoie, dar dacă ai partea sufletească împăcată și știi că poți să faci ce-ți dorești, atunci vin și celălalte lucruri. Mi-am dat seama că nu este un foarte mare dezechilibru financiar pentru că ne-am obișnuit cu noul mod de viață. Acum totul s-a schimbat în bine, și în relația de cuplu și cu fetițele mele”, mărturisește Raluca.
Corina banking vs Corina Mamuca
Mamuca este o afacere pe care Corina a dezvoltat-o acum trei ani. Face corturi de joacă pentru copii, hamace și leagăne, din materiale naturale. Înainte de asta, a lucrat 17 ani în sistemul bancar. Multă vreme i-a plăcut ce făcea, dar și-a dat seama că nu mai avea timp deloc pentru ea. Stresul era din ce în ce mai mare. La un moment dat se temea că nu o să poată rămâne însărcinată. Dar a rămas și acum are un băiețel, pe Dragoș. După doi ani de stat cu copilul a crezut că o să se întoarcă la job cu forțe noi. Dar nu a fost așa. De fapt, nu mai rezona deloc cu ceea ce făcea în bancă.
„Mi-am dat seama că nu am cum să fiu o soție și o mamă bună acasă dacă eu fac nouă ore pe zi ceva ce nu-mi place. Era mai rău decât înainte. Și aduceam acasă tot stresul de la job. Era o fugă continuă și ajungeam doar să bifez timpul cu băiatul meu și tot ce mai era de făcut pentru familia mea. Începuse să nu-mi mai placă de mine. M-am întrebat de ce la bancă sunt 100% acolo, iar cu Dragoș, la care țin mult mai mult, nu am răbdare deloc”, povestește Corina.
Ideea Mamuca a fost inspirată de Dragoș. Voia un cort pentru el, dar nu a găsit pe nimeni care să-i facă unul. Ea nu avea timp. Așa că și-a dat demisia. La trei săptămâni după, a făcut un curs de croitorie, i-a plăcut și așa a început. Dintr-o nevoie.
„Mamuca crește odată cu Dragoș. Nu mi-am dorit să fac profit din prima. Merg în ritmul meu. Am și refuzat comenzi când a fost cazul. Am zile în care, din cauza comenzilor, nu-mi petrec mult timp cu Dragoș, poate două ore, dar acum în alea două ore îi ofer mult mai mult decât îi ofeream înainte în cinci ore.”
„Sunt un alt om”
Mamele care se hotărăsc să pornească pe drumul antreprenoriatului au nevoie de susținere din partea soților.
E o decizie care afectează întreaga familie și presupune anumite sacrificii. Corina spune că nu a fost susținută de la început. Dar acum soțul vede rezultatele și se bucură, atât pentru copil cât și pentru Mamuca: „Trebuie să fie multă rea voință ca partenerul tău să nu înțeleagă că nu mai poți. Poate că nu a înțeles ce vreau să fac cu Mamuca, dar a văzut că la bancă nu se mai poate.”
Mulți părinți se ascund în spatele argumentului „pentru copil muncesc, fac ce trebuie să fac”, chiar dacă aceste vorbe provoacă nefericire. E reală sau nu frica de instabilitate financiară?
„Nu. Frica asta că pentru el stau și muncesc de fapt e o capcană. E frica ta, dar dai vina pe copil. Copilul nu o să simtă lipsa banului, asta e de fapt teama noastră. Oricâte calcule îți faci, în momentul în care ai lăsat jobul care ți-aducea un venit lunar, la final de lună realizezi că veniturile sunt substanțial mai mici. Dar îmi dau seama acuma ce nefondată era frica aia atunci. Când pui partea financiară pe ultimul loc, când contează cum e familia ta, lucrurile merg de la sine. Am un trai decent, cu o sumă pe care nu puteam s-o concep înainte”.
Corina spune că e mult mai liniștită și mai echilibrată și crede că ăsta e cel mai important lucru pentru copil. „Dacă ai de dat temeri și stres, copilul asta resoarbe. Și așa se formează el ca individ. Dacă nu ai bani în buzunar el nu o să simtă asta. El o să-și aducă aminte de felul în care te-ai purtat cu el și de timpul petrecut împreună.”
Rândurile de mai sus nu au ca scop încurajarea mamelor să-și dea demisia de la jobul lor stabil. Dacă sunt fericite și au găsit soluția echilibrului atunci sunt de apreciat. Exemplele celor două mămici sunt pentru acele femei care nu au curajul să-și urmeze visul. Care se împiedică de temeri și nu găsesc resursele necesare pentru a fi mamele care și-ar dori să fie pentru copilul lor. Cert e că nu există rețete așa cum nu există familii perfecte. Oricum dorința atingerii perfecțiunii provoacă stres și frustrare. Important e ca mama să fie fericită alături de familie și copii.
