Într-un sat din județul Timiș, cea mai căutată meserie este cea de părinte de împrumut. Aproape 40 de localnici din Murani au devenit mame sau tați pentru copii cu povești triste.
Pentru a deveni asistenți maternali profesioniști, cei interesați trebuie să urmeze un curs și să îndeplinească mai multe condiții. Apoi sunt angajați cu normă întreagă pentru a ajunge părinți pentru copii părăsiți imediat ce au venit pe lume sau uitați în centre de plasament. Iar Murani a devenit satul orfelinat, în care zeci de copii primesc șansa la o viață normală.
Pentru Florin, Rodica și soțul ei, Ioan Gligor, din satul Murani, sunt familia pe care n-a avut-o niciodată. Băiatul a fost găsit abandonat într-un parc din Timișoara. Era primăvară, în preajma sărbătorilor de Florii. A fost consultat de medici, care au intuit că are aproximativ trei luni. În certificatul de naștere este linie în dreptul mamei și al tatălui. „Mi-au pus numele Florin pentru că m-au găsit în apropierea Floriilor, în parc, și apoi s-au gândit ce nume de familie să-mi dea și au rămas la Ionescu”, povestește băiatul, din cele auzite.
Florin are 16 ani, iar de șase ani este în grija familiei Gligor. Are ochi negri și pielea puțin creolă. Este puțin timid și răspunde scurt. Însă, privirea i se luminează atunci când povestește despre pasiunea pentru armată. Vrea să devină soldat. Este la liceu la Timișoara, deși și-ar fi dorit să intre la Alba Iulia, la colegiul militar. A încercat, dar a picat o probă. Însă Florin este ambițios și vrea să se înscrie la Academia Militară.
„Noi suntem mama și tata pentru ei”
„Orice șut în fund e un pas înainte”, îl încurajează Rodica Gligor, în timp ce îl ia în brațe și îl sărută pe obraz cu dragoste. Femeia are 55 de ani, iar în ultimii 18 ani a fost mamă de împrumut pentru șapte băieți. „Nu dau băieții mei pe nicio fată: mă ajută în bucătărie, la curățenie, peste tot. Noi suntem mama și tata pentru ei, suntem o familie. Îi cert când trebuie, glumesc cu ei când trebuie. Le-am spus la toți, indiferent că ieșiți din sistem, indiferent de ce o să se întâmple, asta o să fie mereu casa voastră părintească”, povestește Rodica Gligor.
Femeia ne spune că, până în anul 1999, a lucrat în mai multe locuri, iar la un moment dat a fost și „birtășița satului”. A aflat că se caută asistenți maternali profesioniști, iar după ce a văzut cum sunt copiii luați în grijă de alte două familii din sat, s-a hotărât să se înscrie la cursul organizat de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș.
„Noi avem un singur băiat și îmi amintesc că, la un moment dat, pe când el avea 10 ani, am mers la spital. Și acolo era într-un pat, un bebeluș de un an. Plângea și l-am luat în brațe să-l liniștesc. Apoi am aflat de la asistente că este abandonat. M-a trecut un fior. Iar băiatul meu a început să plângă și mi-a zis: «mami, hai să-l luăm acasă cu noi, cum să n-aibă pe nimeni?»”, povestește Rodica Gligor.
Femeia își amintește cu emoție de momentul în care l-a cunoscut pe primul băiețel de care a avut grijă. „Florinel avea cinci ani și se afla în centrul din Găvojdia. Era slăbuț, săracu’. Eram în proces de potrivire și l-am văzut de două, trei ori, i-am dus dulciuri. Știu că i-am spus, înainte să-l iau, că eu sunt mama lui și dacă vrea să vină acasă. M-a privit și mi-a zis: dar unde ați fost până acum, tata unde e? Am început să plâng”, ne spune Rodica Gligor.
La fel de emoționat este și soțul acesteia, Ioan, de 61 de ani, care a fost strungar și a lucrat la moara din Pișchia înainte de a deveni tată de împrumut, la câteva luni după Rodica Gligor. „Florinel a venit la noi cu un microbuz al direcției. Când ne-a văzut, a început să fugă spre noi și ne-a întrebat unde ați fost până acum, de abia am așteptat să vin la voi”, povestește cu ochii în lacrimi bărbatul.
După Florinel, în casa familiei Gligor a ajuns Daniel, care acum are 23 de ani, iar Rodica ne spune cu mândrie că este ospătar la Timișoara. Daniel mai avea trei frați, însă a fost singurul pe care mama lui n-a vrut să-l crească, ajungând într-un centru de plasament la vârsta de patru ani. „Îmi tot spunea cu ce-am greșit eu să mă dea la casa de copii? Tot timpul i-am fost alături și i-am spus mereu că noi suntem familia lui. A fost cuminte, ambițios și sunt mândră de el”, îl laudă Rodica Gligor.
Apoi, au mai ajuns alți trei băieți, care însă s-au reîntors în familiile naturale, iar în prezent, Rodica și Ioan Gligor sunt părinți pentru Florin și Ionuț.
Nu știu dacă o să mai ia alți copii, dar Rodica își dorește un singur lucru: „Visul meu e să-i văd realizați și pe ei! Dumnezeu îi ajută și cresc mari. Noi suntem a treia familie din sat care am devenit asistenți maternali profesioniști, dar să știți că nu e o meserie ușoară, trebuie să te implici mult. Este greu pentru că necesită disponibilitate emoțională, copiii au nevoie de multă atenție, iubire”.
Familia cu cinci fete premiante
Floarea, de 60 de ani, și Stelică Mateescu, de 59 de ani, sunt cea de-a doua familie din satul timișean Murani care a luat copii din centre de plasament, după ce cei doi soți au urmat cursul de asistent maternal profesionist. Prima a fost Florica, șomeră fiind. Din anul 1999 și până în prezent, Floarea și Stelică au fost părinți de împrumut pentru unsprezece copii cu povești triste.
Acum, în grija familiei Mateescu sunt cinci fete, cu vârste între 14 și 20 de ani, toate premiante. „Niciuna dintre fete nu are media la școală sub 9. Cea mai mare bucurie a mea e când le văd că vin cu diplome acasă, că le laudă toată lumea. Sunt ca și copiii mei, nu le-aș da pentru nimic în lume”, ne spune cu mândrie Floarea Mateescu, în timp ce ne arată diplomele obținute de acestea. Cele cinci fete au ajuns în satul Murani pe când aveau cel mult doi ani, fiind abandonate de părinții naturali. Toate au și o mică deficiență, iar patru dintre ele, cele mai mari, sunt înscrise la un liceu din Timișoara, unde se specializează în meseria de bucătar.
Floarea Mateescu ne povestește că, atunci când erau mici, fetele au știut că ea și soțul acesteia sunt mama și tata. Însă au fost nevoiți să le spună adevărul în momentul în care au început să întrebe de ce n-au același nume de familie. „O perioadă, au știut că sunt fetele mele, până a trebuit să le spun adevărul, pentru că puneau întrebări. Nu este ușor să fii asistent maternal, pentru că ajungi să pui mult suflet, nici n-ai cum să nu o faci, iar copiii îți cer multă dragoste. Chiar am vorbit cu soțul și am zis că nu o să le dăm pe fete, chiar dacă cresc și statul nu ne mai plătește. Mai facem o cameră, două, soțul e constructor de meserie și le țin pe toate lângă mine”, povestește Floarea Mateescu.
68 de copii în satul orfelinat
Smaranda Marcu, purtătorul de cuvânt al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, spune că în Murani sunt 37 de asistenți maternali profesioniști care au grijă, contra cost, de 68 de copii. De asemenea, în comună sunt 96 de copii care sunt încredințați unui număr de 53 de asistenți maternali. Toți sunt angajați cu carte de muncă pe opt ore, astfel că nu mai pot avea o altă meserie.
„Pentru a deveni asistenți maternali profesioniști, persoanele interesate trebuie să urmeze un curs pe care-l organizăm gratuit. Un asistent maternal are în grijă cel puțin doi copii sănătoși sau un copil cu deficiențe. În ceea ce privește veniturile, salariul brut al unui asistent maternal profesionist este cuprinse între 2.400 și 2.500 lei, la care se adaugă o indemnizație de 600 de lei pentru copilul sănătos sau 900 lei pentru cel cu handicap, plus alocația de la stat”, explică Smaranda Marcu.
La nivelul județului Timiș sunt 571 de asistenți maternali profesioniști, majoritatea având peste 40 de ani.
Cum ajungi asistent maternal
Locuitorii din județul Timiș care-și doresc să devină părinți de împrumut pentru micuții abandonați de părinți se pot înscrie la cursurile de formare a asistenților maternali profesioniști organizate de câteva ori pe an de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș. Potrivit reprezentanților instituției, asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condiţiile legii, care asigură, prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său, creşterea, îngrijirea şi educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în plasament sau în încredinţare.
Persoanele interesate trebuie să depună o cerere de evaluare la sediile DGASPC Timiș, care trebuie să cuprindă și motivația pentru care doresc să devină asistent maternal profesionist. După ce această cerere este depusă, angajați ai DGASPC Timiș merg în vizită la domiciliul candidatului, au loc discuții cu membrii familiei, vecini, prieteni și este realizată și o evaluare psihologică. Doar după ce persoanele acceptate vor urma cursuri de formare profesională în vederea obținerii acestui atestat vor putea fi angajate.
Cursurile de formare profesională au o durată de minim 60 de ore, iar persoanele care doresc să le urmeze trebuie să îndeplinească mai multe condiții. Printre acestea se numără să aibă vârsta cuprinsă între 25 și 55 ani sau să aibă studii medii absolvite cu diplomă de bacalaureat sau școală profesională. Conform legii, nu pot deveni asistenți maternali profesioniști persoanele care au suferit o condamnare, au fost decăzuți din drepturile părintești sau al căror copil a fost declarat abandonat sau suferă de boli cronice transmisibile și boli psihice.
