130 de ani de la nașterea pictorului bănățean care s-a împrietenit cu...

130 de ani de la nașterea pictorului bănățean care s-a împrietenit cu Modigliani, Picasso, Rodin sau Rabindranath Tagore

0
DISTRIBUIȚI

Se împlinesc astăzi 130 de ani de la nașterea lui Oskar Szuhanek, reprezentant de seamă al picturii bănățene, care a venit pe lume la 29 octombrie 1887, la Tomești, în familia unui muncitor de la fabrica de sticlă din localitate, vestită la acea vreme.

Cinci ani mai târziu, familia s-a mutat la Timișoara, iar copilul a putut studia la vestitul liceu al piariștilor, unde și-a însușit o cultură clasică și umanistă temeinică. A fost pasionat de studiul limbii latine și eline, a mai multor limbi moderne de circulație europeană, era foarte atras de lectură, dar s-a remarcat mai ales prin talentul său deosebit la desen.

Parisul și prietenia cu artiști celebri

În anul 1906 a primit din partea primarului de atunci al Timișoarei, Carol Telbisz, o bursă de studiu oferită de oraș, reușind astfel să se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Budapesta. Un an mai târziu a avut loc și debutul său în pictură, la salonul anual din capitala maghiară, după care a beneficiat de o bursă de documentare care i-a permis să viziteze marile muzee din capitalele europene.

A plecat la Paris, unde și-a continuat studiile, iar premiul I „ex aequo” pe care l-a obținut și două mențiuni speciale l-au determinat să-și prelungească șederea la Paris câțiva ani. Atunci a cunoscut și s-a împrietenit cu mai mulți artiști ai vremii, printre numele celebre numărându-se Modigliani, Picasso, Fernand Léger, Ivan Meštrović, Auguste Rodin sau Rabindranath Tagore. Fermecat de frumusețea orașului și influențat de impresionism și simbolism mai ales, a pictat mai multe peisaje citadine sau scene cotidiene, și tot la Paris a făcut studii de filosofie, nutrind o deosebită admirație față de enciclopediștii francezi.

Reîntoarcerea la Timișoara

De-a lungul anilor a călătorit în Italia, lucrând o vreme la Veneția, în Germania și nordul Africii, a expus în mai multe rânduri la Budapesta. Amenințarea izbucnirii primului război mondial, care plutea în aer, l-a determinat, la sfârșitul anului 1913, să revină la Timișoara, unde și-a construit un atelier în curtea casei pe care familia sa o avea în Iosefin. Era deja un artist pe deplin format, de cultură europeană, dar a început să acorde mai multă atenție portretelor, foarte apreciate de burghezia și elita timișoreană, care își doreau tablouri de familie. N-a abandonat însă nici peisajul atât de îndrăgit, natura fiind pentru artist un adevărat loc de refugiu, dominat de liniște și seninătate.

În 1919, a participat la o expoziție colectivă a unui grup de artiști timișoreni iar în anii interbelici a expus la Timișoara, Arad, Budapesta, a călătorit mult prin Transilvania, pictând mai multe peisaje. În 1926 a avut o expoziție personală la care a expus 30 de lucrări, iar în anii următori a participat cu lucrări la Salonul Artiștilor Bănățeni, alături de cei mai cunoscuți și apreciați artiști ai acelor ani. După o călătorie de studiu la Balcic a avut, în 1933, o nouă expoziție personală la Timișoara, cu 48 de lucrări și a colindat satele bănățene, care au fost o bogată sursă de inspirație.

După 1948, artistul, aidoma altor confrați, a avut mult de suferit, a trebuit să înfrunte numeroase greutăți materiale, dar cu timpul a participat la mai multe expoziții colective ale artiștilor din Timișoara, chiar cu unele compromisuri în alegerea temelor, pe gustul proletar, multe realizate însă cu nedisimulat umor. A expus însă și peisaje, lucrări în care a imortalizat arhitectura veche a orașului, parcurile timișorene sau malul Begăi.

În 1967, la împlinirea vârstei de 80 de ani, a avut loc o expoziție retrospectivă la Timișoara, cu lucrări din întreaga sa carieră, ultima la care artistul a participat.


S-a stins din viață în urmă cu 45 de ani, la 6 mai 1972, la venerabila vârstă de 85 de ani, lăsând în urmă un număr impresionant de lucrări realizate în țară și în cele mai frumoase orașe ale Europei.

O operă de sinteză a curentelor europene de la cumpăna veacurilor trecute

Opera lui Oskar Szuhanek, un pictor de formație academică, este o expresie a artei bănățene și central-europene, dar în opera sa se fac simțite și influențele picturii moderne occidentale, în care lumea este prezentată ca o minunată creație, imortalizată, în parte, în tablourile sale. A pictat numeroase portrete, în prima perioadă de creație sub influența manierei academice însușite la Budapesta, dar mai târziu și cu accente din modernism, dar opera sa cuprinde și numeroase lucrări înfățișând natura moartă.

Cucerit de atmosfera întâlnită în Italia, Malta și țările din nordul Africii, unde și-a permis o călătorie cu banii obținuți pe lucrările făcute pentru o familie de americani bogați, influențat totodată de studiile clasiciste din anii de școală, Oskar Szuhanek, un pictor senin și extrem de sensibil la frumusețea naturii, a imortalizat în lucrările sale peisaje în care abundă lumina verii, în care atmosfera meridională și bucuria de a trăi este imortalizată în primul rând prin tușele de culoare intensă din tablourile sale.

Opera sa este reprezentativă pentru o întreagă generație de artiști, redând în arta sa cele mai importante curente europene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, de la academismul de factură central-europeană până la impresionismul occidental, cu accente ale unor tendințe post-moderne.

În depozitele muzeului de artă

Cele mai multe lucrări ale pictorului au ajuns în colecții particulare și câteva lucrări s-au păstrat în familie. Muzeul de artă din Timișoara deține, de asemenea, câteva lucrări, dar acestea se află în depozite, deoarece o expoziție de bază cu arta Banatului din secolul XX nu a fost încă amenajată. Au fost însă specialiști în artă care nu l-au uitat pe Oskar Szuhanek și au reușit să-l readucă în atenția contemporanilor.

În anul 1987, la aniversarea unui secol de la nașterea artistului, la castelul Huniade a fost organizată o expoziție retrospectivă, însoțită de un catalog de expoziție realizat de istoricul de artă Rodica Vârtaciu, iar în 2012, când s-au împlinit 125 de ani de la nașterea sa, a fost editat un album de artă ilustrat cu lucrări reprezentative ale pictorului, prin grija criticului de artă Ileana Pintilie, care a făcut și o prezentare a tumultoasei vieți a artistului.

Sursa foto: Yvonne Szuhanek-Stoian, fiica pictorului

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.