Jale mare că nu s-au dus timișorenii să cumpere bilete la un concert de solidaritate cu Timișoara. Brusc, s-a descoperit că trăitorii din orașul de pe malurile Begăi nu sunt solidari, că nu le pasă să facă un mic gest pentru a ajuta comunitatea și multe alte texte clișeu din noul limbaj de lemn al democrației. Evident, că gestul artiștilor timișoreni de a organiza acest eveniment și de a cânta gratis merită aplaudat și toată presa l-a susținut, promovându-l.
Dar nu este suficient să anunți că faci un eveniment caritabil pentru oraș și să te aștepți să se bulucească lumea să plătească bilet.
Pentru că, tehnic vorbind, de ani de zile spectatorul timișorean a fost dezobișnuit de administrația locală să mai respecte valoarea actului artistic, oferindu-i-se concerte gratis fără număr. Și nu i-am auzit pe artiștii timișoreni să fie supărați de această modă, ci de faptul că nu au fost invitați să cânte și ei timișorenilor pe bani publici. Adică fără bilet plătit de spectatori.
Să te războiești cu timișorenii ca artist când nu-ți fac pe plac și nu vin la concert asta înseamnă că ai o problemă în a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în cetate. Nu am văzut niciun fel de revoltă când un om a murit strivit de poarta de intrare în oraș din cauză că administrația nu a respectat legea. Dacă #coruptiaucide la București ieșim în Piața Operei, dacă #coruptiaucide la Timișoara stăm acasă și spunem că se mai întâmplă și accidente.
Nu am văzut nicio revoltă fața de sfidarea arogantă a administrației care refuză să spună timișorenilor de ce procedurile au fost ignorate. Este mai important să stai la masă cu primarul și să te simți important că te bagă în seamă. Și mai confortabil.
Cu bocitoare ale solidarității doar din interes, niciodată Timișoara nu va ajunge mai sus, ci se va scufunda în mlaștina complicităților bolnave.
