La o aruncătură de băț de Timișoara se află o comoară neprețuită, unică nu doar în Europa, ci poate chiar în lume. Este vorba de fortificația de la Cornești, care este contemporană cu celebra cetate Troia. Cetatea preistorică din Banat, ridicată în Epoca bronzului, este cercetată de arheologi de zeci de ani, care au ajuns la o concluzie clară. La Cornești se află cea mai mare fortificație din Europa, cu o suprafață impresionantă: 1.765 de hectare, aproape cât jumătate din Timișoara.
Fortificația se găsește la aproximativ 20 de kilometri nord de Timișoara și este formată din patru incinte de apărare, dispuse pe aproape 32 de kilometri. De altfel, persoanele care ajung la Cornești – Iarcuri încă mai pot observa valurile de apărare a cetății preistorice, care ar putea fi puse în valoare, în viitorul apropiat.
“Am propus în proiectele mele transformarea acestor valuri de apărare în rute pentru bicicliști. Ar putea veni familii, la sfârșit de săptămână, să pescuiască la balta de la Cornești, să facă o plimbare cu bicicleta”, a explicat Alexandru Szentmiklosi, șeful Secției de Arheologie a Muzeului Național al Banatului.
Arheologul atrage însă atenția asupra faptului că aceste valuri ar putea dispărea în următorii ani, pentru că peste ele trec tractoare imense, folosite în agricultură. “Am propus să luăm toate aceste linii și să le propunem spre a fi scoase din circuitul agricol. În ultimii 50 de ani, valul de la incinta doi a scăzut un metru. În ritmul acesta, cu tractoarele acestea imense, valurile de apărare vor dispărea. Un englez care a locuit în satul Cornești spunea că cu un astfel de monument, Stonehenge-ul ar fi Pepsi-Cola”, atrage atenția Alexandru Szentmiklosi.
În viitorul apropiat, descoperirile arheologice făcute la fortificația de la Cornești, precum vasele din ceramică în care era păstrată mâncarea, ar putea fi admirate mai bine de către turiști. Asta pentru că Primăria Orțișoara a oferit Muzeului Național al Banatului un teren, aflat în mijlocul satului Cornești, iar Consiliul Județean Timiș a alocat fondurile necesare astfel încât să fie realizat un punct muzeal.
“Practic, am reușit să obținem fondurile necesare pentru construirea punctului muzeal și a unei baze de cercetare, care deschide noi posibilități de atragere de proiecte. Problema este că exact unde am primit terenul este un sit arheologic, drept pentru care va trebui să facem săpătură de salvare, ceea ce ne bucură, și apoi îl vom realiza. În zonă se află o fortificație și mai veche, în partea estică a incintei doi, de 6.000 de ani vechime, cu trei șanturi de apărare”, a precizat Alexandru Szentmiklosi.
Povestea fabuloasă a fortificației de la Cornești
Potrivit reprezentanților Muzeului Național al Banatului, fortificația de la Cornești este impresionantă și arată nivelul de dezvoltare al societății umane la sfârșitul milenului II î.Hr.
Cetatea preistorică, din Epoca bronzului, are patru incinte de apărare, dintre care cea mai mică are 73 de hectare.
La construcție s-au folosit aproape un milion de metri cubi de pământ și s-au defrișat peste 10.000 de hectare de pădure, copacii fiind folosiți pentru structura de lemn a valurilor de apărare. Șanțurile au avut adâncimi cuprinse între trei și 4,7 metri adâncime, cu o deschidere între 11 și 15 metri.
“Volumul de muncă la construcție la fortificație este undeva la 40% din Piramida lui Keops. Ce nu s-a putut calcula, dar care arată un volum mare de muncă, dar și o organizare extrem de precisă, este curățarea periodică a șanțurilor de apărare, care au 32 kilometri lungime, în total. Aceste șanțuri arată faptul că există o elită războinică, cu un lider suficient de puternic, care avea și măsurile de răsplată pentru serviciile respective. Categoric un segment al populației se ocupa de agricultură, un altul de tăiat lemne, altul de păstorit și alții care apărau cetatea”, a explicat arheologul Alexandru Szentmiklosi. Potrivit reprezentanților Muzeului Banatului, această elită războinică proteja accesul către materiile prime care se aflau în Munții Banatului și în Transilvania.
Ultimele descoperiri
În cadrul campaniei de săpături arheologice din acest an au fost reluate cercetările din 2016. Astfel, anul trecut, au fost săpate valurile de pământ, precum și câteva case de locuit din incinta 1, unde au fost descoperite trei tipuri de case: una rectangulară și două dreptunghiulare, dar cu tehnici diferite de construcție. “Practic, casele se construiau direct pe pământ, fără structură de rezistență, din pământ bătut. De altfel, în satul Cornești mai sunt case vechi, de 100 – 150 ani, care au fost construite exact așa, fără niciun stâlp de susținere a acoperișului, fără nicio fundație, cu pământul bătut”, a dezvăluit șeful Secției de Arheologie.
Alexandru Szentmiklosi spune că există indicii care arată că prin fortificația de la Cornești erau transportate chihlimbar de la Marea Baltică, sticlă albastră din Marea Mediterană sau sare din Transilvania. Arheologul timișorean a găsit și o explicație cu privire la modul în care a decăzut cetatea.
“Marea așezare consuma toate resursele de jur-împrejur, era un fel de capitală de posibilă formațiune politică. Eu cred că la un moment dat, resursele de materie primă încep să scadă, în special lemnul, care este vital. Astfel că s-au mutat. Eu cred că și-au dat foc la fortificație, să nu aibă motivația să se întoarcă înapoi, au plecat spre alte ținuturi”, a explicat arheologul timișorean. Comunități Cruceni-Beleghiș plecate din această zonă a Banatului, ajung în sud-vestul Poloniei, nord-estul Moldovei sau în Gura Moravei, care se varsă în Dunăre.
Cercetările arheologice de la Cornești sunt cele mai complexe din România, fiind utilizate prospecțiuni geomagnetice sau scanare cu tehnologie de ultimă oră, din avion. Doar în acest an, zeci de studenți la Arheologie din Germania, Marea Britanie sau România au fost implicați, bugetul de cercetare depășind un milion de euro, majoritatea banilor provenind de la statul german.
