Interviu cu timişoreanca Minola. Artista vine cu „un concert sexy prin energie...

Interviu cu timişoreanca Minola. Artista vine cu „un concert sexy prin energie şi nu prin îmbrăcăminte neapărat“

0
DISTRIBUIȚI

Timişoreanca Minola Szikszai a devenit cunoscută graţie primului concurs de talente desfăşurat la televiziunile autohtone, Alege A.S.I.A, în urma căruia s-a înfiinţat trupa Pops, formaţie care a cântat în anul 2003 pe una din scenele festivalului Sziget din Budapesta. După ce a urmat Facultatea de Drept, artista a revenit acum trei ani în lumea muzicală cu un single, iar în cursul acestui an, Minola a revenit sub titulatura de Royal Unknown Artist (R.U.A.) şi a lansat albumul de debut “Transcendent Love” în luna februarie a acestui an. Lansarea oficială a acestui disc va avea loc, vineri, 13 octombrie, de la ora 22.00, la Reflektor Venue, unde Minola va evolua alături de Diana Ganea (chitară), Gela Marinescu (tobe), Adi Seven (bass), Teona Rusu (clape) & Andreea Vatavu (backing vocals). Înaintea acestui concert, am realizat un interviu cu artista stabilită de multă vreme în Bucureşti, în care ne-a dezvăluit printre altele că are emoţii înaintea revenirii pe scenă „acasă“.

– Pe albumul Transcendent Love, toate piesele sunt compuse de R.U.A , exceptând piesa a 11-a, “It’s not the end of the world” scrisa atât ca linie melodică cât şi text de celebrul american Richard Orange. Cum s-a născut această colaborare?

– A fost o plăcere deosebită să lucrez cu Richard, care, de altfel, îmi spune Kiddo. Nici nu ştiu cum m-a găsit pe Soundcloud şi mi-a scris o scrisoare. M-a rugat să revin când pot şi eu aşa am făcut. Nu o să uit niciodată. Eram în oraş şi managerul meu m-a sunat să îmi spună cine m-a contactat. Am conversat destul de mult până să vină propunerea din partea lui de a-i interpreta piesele. Am tot spus că voi înrăma unele discuţii, deoarece este un artist cu o profunzime extraordinară şi extrem de talentat care a compus şi a lucrat cu şi pentru nume mar, cum ar fi Cindy Lauper, ZZ Top şi chiar a cântat alături de membrii trupei Beatles în diverse contexte, nemaivorbind de faptul că a fost compozitor Columbia Records şi Motown. Am lucrat la două piese împreună, respectiv “It’s not the end of the world” şi “Girls go shopping” ambele piese fiind compuse prin anii 80. De fapt, asta mi se pare extrem de fascinant la colaborarea noastră. Muzica chiar traversează timpul cu lejeritatea pe care noi oamenii nu avem şansa să o facem.

– Spui despre acest album că este o colecţie de gânduri şi experienţe care s-au petrecut majoritatea în perioada vârstei de 20 – 25 de ani, unele aparţinând totuşi de copilărie sau adolescenţă. De ce s-a născut atât de greu acest album ?

– Cred că este imperios necesar să acumulezi experienţă pentru a putea compune despre ceva, orice. Şi sinceritatea are la bază emoţii care se nasc în timp. Am scris şi eu, ca orice alt artist, diverse piese bazate pe generalităţi, dar cele pe care le-am selectat pentru albumul de debut sunt toate personale, tocmai pentru că am vrut să vorbească despre mine cât de mult se poate. Mai mult decât atât, este vorba despre un moment care marchează începutul unei cariere asumate 100%. Şi cred că asumarea vine din nou cu timpul. Cred că la momentul compoziţiei pieselor nu aveam nici curajul necesar şi nici siguranţă. Dar nici nu mi-am dorit să scriu un album cu totul nou cu abordarea mea de la maturitate. În mod evident aş fi alterat trăiri care au fost pure la acel moment şi au trecut prin ochii mei de atunci. Şi le-am păstrat cu mici modificări stilistice, dar nu de substanţă. De aceea numesc albumul o colecţie de gânduri.

– Te-ai mutat demult la Bucureşti, dar ai revenit întotdeauna cu plăcere acasă la Timişoara. Cum se vede de acolo, industria muzicală din Timişoara şi ce îţi lipseşte cel mai mult „de acasă“?

– Revin acasă cu foarte mare drag, în primul rând pentru familie. Acasă e un total răsfăţ. Ajung cam de trei, patru ori pe an acasă, deci nu foarte des din păcate, dar e paradis. Cel mai tare îmi lipseşte familia. Uneori îmi lipseşte căldura oamenilor de acasă pe care nu o găseşti în ţară foarte des. Cred că Timişoara este în continuă ascensiune pe plan muzical. Întotdeauna au fost artişti şi instrumentişti senzaţionali în Timişoara, doar că era mai greu de penetrat piaţa de acolo. Ca dovadă, mulţi au şi plecat o perioadă. Acum însă cred că internetul rupe barierele geografice şi muzica poate fi făcută de oriunde cu acelaşi succes. Sunt producători foarte buni în Timişoara şi studiouri extrem de bine echipate şi oameni inspiraţi. Mi-am tot propus de-alungul timpului să vin să lucrez şi de acasă. Sunt foarte curioasă de impactul pe care l-ar avea acest loc asupra unui eventual material R.U.A. acum. În plus sunt mulţi artişti care îmi cunosc evoluţia, mă cunosc de mică şi ar fi cu atât mai interesant pentru mine. Nu mai vorbesc de plăcerea şi onoarea de a lucra cu ei. E pe lista de planuri clar….

– Care sunt planurile tale Cum vezi muzica pop – dance românească actuală, în comparaţie cu ceea ce se cântă „afară“?

– Am lansat albumul cu drag şi fără să îmi fac planuri concrete evaluabile în vânzări sau alte astfel de targeturi.


Mi-am propus să fie prima carte de vizita R.U.A.. Urmează şi un al doilea cât mai curând. În mod evident îmi doresc ca piesele de pe album să ajungă în cât mai multe ipod-uri și să atragă asfel lumea la concertele mele. Indiferent în ce loc al lumii se va întâmpla asta. De altfel, am lucrat cu mulţi artişti străini la piese care nu sunt pe album cum ar fi Carl Wise (USA), Corey Gibbons (UK), Erik Steen (SWE), Naule (HU). Cred cu tărie în puterea colaborărilor.

Este foarte interesant că muzica pop, pop-rock în special nu se prea consumă în acest moment în România la nivel naţional. E un val de dance cu influenţe de deep house acum. Optica cum că “less is more” a făcut furori aici şi în mod evident muzica cântată în limba română este încă in centrul atenţiei. Uşor uşor se va schimba şi acest curent. Este o mare diferenţă între playlisturile din UK, US sau din statele nordice cu cele din România. Putem urmări un simplu search pe topurile Shazam şi vom vedea diferenţa. De asemenea, e un trend al single-urilor. Puţini mai lansează acum albume lucrate în ani şi ani. Încă definiţia hitului ne absoarbe.

– De când nu ai mai cântat în Timişoara? Ai emoţii înaintea acestui concert? La ce să se aştepte spectatorii ? Pop rock, R and B, jazz?

– Nu am mai cântat în Timişoara de pe vremea POPS. Poate doar în circumstanţe restrânse. Am mari emoţii în mod evident şi o fericire fantastică. Mă încearcă diferite gânduri dar mă simt formidabil cu atât mai mult cu cât va fi o surpriză pentru cei ce nu au ascultat încă materialul. În primul rând să se aştepte la un spectacol cu dinamism dar şi cu o anumită încărcătură emoţională, intimă. Live albumul a fost orchestrat puţin diferit de înregistrare… mai spre pop –rock existând influenţe de retro pop, pop alternativ chiar şi jazz. Cred că dacă nu ai emoţii înainte de orice concert nu exişti, nu trăieşti, nu livrezi.

– Care este parerea ta, vizavi de numeroasele concursuri de talente (gen Vocea Romaniei, X Factor)? Mai sunt ele relevante?

– Au fost şi sunt relevante în sensul în care tinerii pot experimenta emoţia televiziunii, a transmisiunii în direct şi de asemenea experienţa de concurs. Orice competiţie te face mai puternic. Însă nu trebuie să se bazeze nimeni pe aceste competiţii ca fiind life-changing. E vorba de momentul oportun şi de a fi ceea ce caută alţii în acel moment. Nu sunt deloc definitorii. Acum, faţă de 2002 reuşesti cu siguranţă să îţi creezi o pagină de artist, multe like-uri şi share-uri şi poate nişte oportunităţi cu şansă de reuşită. Un contract cu o casă de discuri, dar nimic concret. În final e la fel ca în 2002 dar sub ochii unui public mult mai saturat şi mai superficial.
În plus artiştii au şi ei o plajă de acoperit şi de cele mai multe ori aceste concursuri nu îţi arată creativitatea, ba mai mult au reguli bine stabilite şi impuse. E vorba de experienţă şi cred că merită o dată în viaţă să te supui unui experiment atâta timp cât eşti sigur că psihologic eşti pregătit să mergi mai departe ulterior şi să faci ce îţi place. Sunt mulţi care au reuşit şi alţii care şi-au abandonat în intregime carierele.

– Spune-mi câteva cuvinte despre colegele tale din band-ul live….
Special e faptul că band-ul ce mă acompaniază este în intregime feminin. Femeile la tobe, bas sau chitară sunt mai dificil de găsit. Sunt obişnuită cu gaşca de fete şi nu a fost deloc o problemă cum cred alţii să ne înţelegem. Este clar un concert sexy. Sexy prin energie şi nu prin îmbrăcăminte neapărat. Toate “in our twenties”, adoptate de Bucureşti din toate colţurile ţării, având diverse alte proiecte fiecare şi reunite de o echipă faină cu care lucram. Un aspect neştiut este faptul că un timişorean drag şi anume Mirel Cumpănaş a fost cel care ne-a ajutat să aranjăm orchestraţiile de live.

– Care e mesajul tău pentru spectatori. Ar trebui să vină la concertul R.U.A. live pentru că….?
– Pentru că e live, pentru că e un proiect nou, pentru că e vorba despre muzică din suflet şi pentru ăa e posibil să descopere un nou artist preferat. Pentru că vor primi cadou albumul “Transcendent Love” ca amintire şi pentru că în fapt e o lansare şi o revenire acasă pe care îmi doresc să o petrec cu timişoreni curioşi de muzică nouă.
Până la urmă e şi vorba de o seară de vineri relaxantă la Reflektor Venue, locaţie nouă şi ea cu un sunet excepţional..

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.