Prima cântare a croaţilor care alcătuiesc formaţia Brkovi din România va rămâne mult timp în memoria spectatorilor care au asistat la recitalul muzicienilor desfăşurat aseară în Manufactura, atât pentru show-ul propriu-zis, cât şi pentru atitudinea celor cinci muzicieni înainte şi după spectacol. Se ştie că la concertele desfăşurate în cluburi adesea spectatorii aflaţi în primele rânduri le fac cinste cu diverse băuturi mai mult sau mai puţin alcoolice muzicienilor aflaţi pe scenă. Aici, situaţia a fost diferită, căci muzicienii croaţi au venit „pregătiţi“ şi le-au oferit spectatorilor „o degustare de ţuică“. Atât înaintea concertului, cât şi după bis-urile de rigoare, Brkovi au stat de vorbă cu fanii lor, etalând o atitudine modestă care lipseşte multor trupe de pe la noi. Concertul în sine a fost la fel de „direct“ şi energic, iar amestecul izbutit de turbofolk cu elemente de ska, punk reggae şi alte bunătăţuri din această categorie a uns sufletul celor prezenţi. Printre spectatorii care au creat o atmosferă de zile mari s-au numărat şi câţiva „goşti“ veniţi din Serbia, iar după concert solistul trupei, Šemso 69 ne-a acordat un interviu.
– Aţi cântat pentru prima oară în România. Cum vi s-a părut această „excursie“?
– Suntem pentru prima oară în România. Nu am mai fost aici fiindcă nu ne-a chemat nimeni. Robert (n.n. Robert Benedek, de la Manufactura) ne-a contactat şi am venit cu mare drag, eram curioşi. La vamă ni s-a spus că avem nevoie de vignete. Nu am înţeles de ce, dacă nu există autostradă….E balkan style. Am auzit multe poveşti de Dracula şi ni s-a spus că Timişoara e Mica Vienă.
Am avut o cântare foarte bună cu oameni faini şi ne-am simţit ca acasă, nu ca şi cum am fost pentru prima oară altundeva….
– Cum de aţi ales să combinaţi muzica turbofolk cu ska, punk, reggae?
– Am cântat mult timp în trupe de punk, ska şi reggae şi era plictisitor. Aceleaşi riff-uri, aceeaşi oameni. Am vrut să facem altceva, bizar şocant, grotesc. Nouă ne place muzica turbofolk. Mulţi oameni cărora le place rock-n-roll-ul nu înghit alte genuri. Multora nu le plac oamenii de la ţară, se simt la un alt nivel. Oamenii sunt ignoranţi şi au impresia că muzica lor e mai bună decât a altora. Mesajul nostru este că trebuie să fim toţi egali, să ne bucurăm de viaţă. Muzica nu e competiţie…
– Aţi declarat pe scenă cu vă place politica. De ce?
– Nu ne place politica, dar nici nu o ignorăm. Politicienii sunt demagogi, fac aceleaşi prostii în orice ţară. Totul e la fel, se schimbă doar feţele. Avem câteva piese în care spunem tot ce gândim, cum ar fi „Naša mala zemlja” (Ţara noastră mică). Mai avem şi o piesă în care vorbim despre faptul că odată la fiecare patru ani politicienii ne cheamă la vot şi ne promit marea şi sarea şi, evident, nu se întâmplă nimic.
– Cum e scena muzicală underground din Croaţia? Cum vedeţi voi scena din Balcani?
– În anii 90 era mult underground. Statul era opresiv şi era mai bine pentru artişti. Şi asta pentru că atunci când eşti depresiv scoţi cântece mai bune. Ţara noastră este divizată între nord şi sud. În Nord oamenii sunt mai „germani“, iar în Sud sunt mai „italieni“. Avem un trecut cu multe probleme şi puţine trupe care sunt adevărate. Majoritatea sunt în mainstream şi se prefac că abordează rock and roll. Nouă nu ne plac graniţele, oamenii sunt la fel peste tot. Trăm din muzică, nu ne îmbrăcăm extravagant, nu conducem maşini scumpe, facem ceea ce ne place şi mesajul nostru este că toată lumea ar trebui să-şi trăiască viaţa natural.
Foto: Andrew Neldrett
