Legenda furnalului vechi de 200 de ani, unic în Europa, care a turnat fontă pentru turnul Eiffel FOTO

Nu departe de orașul Hunedoara, în capătul satului Govăjdia, se mai poate vedea primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea din lume, vechi de peste 200 de ani.

La vremea construirii lui, a fost cel mai modern furnal de topire a minereului de fier, căci procesul tehnologic permitea ca încărcarea și descărcarea să se facă simultan, fără să mai fie necesară oprirea activității. Chiar dacă este degradat, el este deschis vizitatorilor, clădirea fiind declarată monument de arhitectură industrială în anul 2000.

Prezentat la Paris, la Expoziția din 1889

Se spune că la furnalul din Govăjdia s-ar fi turnat fonta folosită pentru unele elemente de rezistență ale turnului Eiffel, deși sunt voci care susțin că e vorba doar de o legendă. E mai probabil ca furnalul de la Govăjdia să fi furnizat fontă pentru oțelul fabricat la Reșița, care a fost folosit la construcția unor elemente ale celebrului turn parizian. În mod sigur însă, furnalul a fost prezentat la expoziția universală de la Paris din 1889, în cinstea căreia a fost construit și turnul Eiffel.

Construcția furnalului a început în anul 1806 într-o vale din Ținutul Pădurenilor, pe locul unui atelier de fierărie. Locul ales se află la confluența pârâurilor Nădrab și Runc, în apropierea zăcămintelor de fier din munții Poiana Ruscă, într-o zonă bogată în lemn, necesar alimentării furnalului. Construcția a fost terminată patru ani mai târziu, după mai multe investiții suplimentare față de proiectul inițial. Pe fațada clădirii a fost așezată o placă cu inscripția „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”, Imperiul Habsburgic fiind interesat în intensificarea exploatărilor miniere din zonă. Construcția întregii uzine a costat 98.728 de forinți, o sumă însemnată la vremea respectivă, considerabil suplimentată ulterior.

Furnalul, înalt de aproape 10 metri și cu diametrul maxim de peste doi metri, a fost inaugurat în aprilie 1810, când s-a livrat prima șarjă de fontă, dar din cauza unor erori de proiectare a fost oprit după câteva luni de funcționare și a fost reactivat în 1814, funcționând alternativ cu furnalul de la Toplița. În comparație cu numeroasele cuptoare țărănești de fierărie care funcționau din Evul Mediu și erau încă active în epocă, furnalul prezenta numeroase avantaje, asigurând obținerea unui oțel de cea mai bună calitate. Furnalul a fost din nou oprit la sfârșitul anului 1820, a ajuns în stare de ruină, iar activitatea lui a fost reluată abia în 1838, după ce furnalul de la Toplița a fost distrus de un incendiu. Uzina de la Govăjdia a fost renovată din temelii, pe considerentul că prezenta mai multe avantaje în comparație cu cel de la Toplița, iar furnalul a fost repornit în noiembrie 1938, după investiții în valoare de 40.529 forinți

Activitate de peste un secol

Furnalul de la Govăjdia a beneficiat de experiența a doi specialiști care s-au instruit în străinătate și au adus la Govăjdia un sistem de preîncălzire a aerului, achiziționat la Budapesta, care a fost pus în funcțiune în vara anului 1840, contribuind la sporirea producției de fontă. Transportul minereului de fier a fost modernizat după 1859, când a început construirea unui tunel și a unei căi ferate înguste pe care erau transportați vagoneții cu minereu.

Perioada în care furnalul a avut activitatea cea mai intensă a fost între anii 1871 și 1889, dar a intrat în declin după apariția uzinelor de fier de la Hunedoara. A fost definitiv scos din funcțiune în anul 1924, și nu s-a distrus complet mulțumită localnicilor, care au avut grijă de el pe cât le-a stat în putere, considerându-l o construcție reprezentativă și o mândrie a satului.

Dorit în Germania, ignorat în România

În 1990 se vorbea despre demontarea furnalului și transportarea lui în Germania, dar ulterior proiectul a fost abandonat. Uzina de la Govăjdia a ajuns în paragină, însă furnalul este aproape intact. S-au făcut demersuri pentru a obține fondurile necesare restaurării monumentului, s-au întocmit mai multe proiecte pentru restaurarea clădirii, amenajarea unui muzeu al fierului și renovarea gării construite în anul 1800, investiția fiind estimată la aproximativ un milion de euro. Până acum nu au fost primite sumele de bani solicitate, iar acum este în curs de elaborare un nou proiect, pentru accesarea de fonduri europene.

Această construcție unică poate deveni un important obiectiv turistic în zona Hunedoarei, prin introducerea lui într-un circuit turistic național, care ar include și reabilitarea traseului vechii mocănițe care lega Govăjdia de Hunedoara, din care se mai păstrează câțiva kilometri de șină.

Surse foto: cautalafix.ro, hailabord.ro, wikimapia, wordpress.com, jurnalul.ro, wikipedia, wordpress.com