Localitatea cu nume inedit: comuna General Berthelot. Cine a fost francezul „mai...

Localitatea cu nume inedit: comuna General Berthelot. Cine a fost francezul „mai român decât românii” FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Nu departe de Hațeg, se află o pitorească așezare înconjurată de mai multe masive muntoase, cu un nume oarecum neobișnuit pentru România. Este comuna General Berthelot, o veche localitate care se numea odinioară Fărcădinul de Jos și care poartă acum numele generalului francez Henri Mathias Berthelot, șeful misiunii militare franceze în România în timpul primului război mondial.

Membrii misiunii, veniți să instruiască armata română, au luptat alături de aceasta în bătăliile din 1917, mulți soldați francezi au căzut pe front, iar medicii francezi s-au zbătut, alături de cei români, să pună capăt epidemiilor, unii plătind cu viața sacrificiile făcute pentru îngrijirea bolnavilor și stingerea focarelor de infecție.

Misiunea franceză în România

Generalul Berthelot a fost numit șeful acestei misiuni în 19 septembrie 1916, după ce armata română suferise înfrângerea categorică de la Turtucaia. Generalul și însoțitorii săi au ajuns în România în 15 octombrie 1916, unde au fost primiți cu mult entuziasm de românii descurajați de bătăliile pierdute și priveau cu speranță la ajutorul dat de Franța. Într-adevăr, acest bărbat corpolent și gurmand, calm, optimist și jovial, numit cu simpatie de români „taica Burtălău”, a reușit să reorganizeze și să instruiască armata română, să stabilească strategia acesteia, redând soldaților încrederea de care aveau nevoie.

Ofensiva militară din iulie-august 1917, în care soldații au dus, de multe ori, lupte la baionetă, dovedindu-se adversari redutabili pentru germanii conduși de temutul feldmareșal von Mackensen, a fost singura victorie a Antantei în 1917, dar nu a putut fi valorificată pe măsură, din cauza tulburărilor apărute în Rusia. În urma revoluției din februarie, când țarul a fost alungat, s-a instaurat în rândul armatei o adevărată debandadă, iar lovitura unui mic grup de bolșevici susținut de Germania, consacrată în istorie printr-un fals propagandistic sub numele de „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”, a dus la ieșirea Rusiei din război.

Luptele din vara anului 1917 au reușit însă să stăvilească pe moment ofensiva germană și să împiedice ocuparea Moldovei și a Iașiului, unde se retrăseseră Familia Regală, guvernul și parlamentul. Ieșirea Rusiei din război și pacea separată încheiată cu Puterile Centrale a obligat în cele din urmă și România, rămasă fără sprijin pe frontul de răsărit, să cedeze și să încheie o pace care n-a fost niciodată ratificată de rege. Puterile Centrale au recunoscut, în schimb, unirea Basarabiei cu România.

Un susținător al Marii Uniri

Misiunea franceză care se aflase 18 luni în România a fost obligată să se reîntoarcă în Franța iar la plecarea din țară, în martie 1918, generalul Berthelot și ceilalți membri ai misiunii franceze au fost conduși la trenul cu care urmau să plece din gara Iași de o mare mulțime care cânta Marseilleza și de parlamentarii care i-au dăruit generalului un exemplar al Bibliei lui Șerban Cantacuzino, tipărită în 1688.

În luna octombrie a aceluiași an, generalul a primit din nou misiunea de a readuce România în război, după organizarea frontului de la Salonic, iar în luna noiembrie avea să elibereze Bucureștiul și să contribuie la victoria armatelor române și la înfăptuirea unității statului român. La sfârșitul lunii noiembrie, adunarea românilor din Bucovina și apoi Congresul General al Bucovinei întrunit la Cernăuți, a hotărât „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu Regatul României iar pe 1 decembrie 1918, când avea loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia unde reprezentanții națiunii au votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României, avea loc și reîntoarcerea triumfală a Familiei Regale la București, cu generalul Berthelot la dreapta Regelui Ferdinand.

Generalul francez era convins de legitimitatea revendicărilor românilor asupra Transilvaniei, Banatului și a celorlalte provincii locuite în majoritate covârșitoare de români și a pledat pentru constituirea României Mari, în ciuda multor opinii contrare pe care le-a avut de înfruntat. „Sîngele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații” sunt cuvintele rostite de generalul Berthelot la 1 decembrie 1918, când românii s-au pronunțat pentru unirea provinciilor românești din Ardeal și Banat cu țara-mamă.

În luna decembrie, el a ajuns și la Timișoara, pentru a se informa asupra situației politice extrem de tensionate din Banatul disputat de români, sârbi și maghiari, și a cerut ca trupele sârbești care ocupaseră provincia să fie trimise la vest vest de Tisa iar regiunea să rămână sub controlul armatei franceze până la încheierea păcii, propunere acceptată de prim-ministrul Franței, Georges Clemenceau.

În 1919, trenul în care se afla generalul Berthelot în drum spre Paris a fost oprit între Jimbolia și Kikinda de mai mulți comloșeni în frunte cu preotul Ștefan Cioroianu, pentru a-i înmâna acestuia un memoriu în care se arăta că mai multe așezări din zonă erau locuite de români care doreau rectificarea granițelor. Generalul i-a promis lui Cioroianu că memoriul va fi predat lui Clemenceau și lui Wilson și le-a dat asigurări că vor fi ajutați. Berthelot avea să fie prezent și la Alba Iulia în octombrie 1922, cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

„Mai român decât românii”

Generalul Berthelot a rămas, până la sfârșitul vieții sale, un prieten credincios al României, țară care devenise pentru el a doua patrie și familie, făcându-i pe unii să-l numească „mai român decât românii”. Pentru serviciile aduse României, în 4 iunie 1917, generalul Berthelot a fost proclamat cetățean de onoare al României de către Senat și Camera Deputaților, iar în octombrie 1922, în baza unei legi speciale votate de parlament, guvernul i-a donat 70 de hectare de teren agricol, livadă și pădure și un conac în comuna hunedoreană Fărcădinul de Jos. După un an, locuitorii comunei au decis să dea acesteia numele generalului, în semn de recunoștință pentru sprijinul dat României în timpul războiului de reîntregire. Până în anul 1931, când s-a stins din viață, Henri Berthelot a venit în fiecare an la conacul din localitatea care-i purta numele, aducând întotdeauna numeroase daruri sătenilor.

Proprietatea sa a fost donată prin testament Academiei Române, al cărei membru de onoare devenise la 5 iunie 1926, pentru ca, din veniturile obținute, să fie oferite burse tinerilor care urmau școala militară și doreau să-și continue studiile la Academia Militară din Nancy.


La funeraliile sale, care au avut loc în 31 ianuarie 1931, a fost prezent și Nicolae Iorga, la biserica Mihai Vodă din București s-a ținut o slujbă de pomenire, drapelele au fost coborâte în bernă iar în toate școlile, dascălii le-au vorbit elevilor, timp de o oră, despre rolul pe care generalul atât de loial românilor l-a jucat în războiul de întregire care s-a înfăptuit cu sacrificii atât de mari. „Numele generalului Berthelot va rămâne înscris în cartea de aur a națiunii, alături de cei care au creat România unită” scria ziarul „Universul” în acele triste momente pentru România.

Conacul, o atracție turistică a comunei

Conacul donat generalului Berthelot, mândria dintotdeauna a comunei, a aparținut lui Franz Nopcea, a cărui familie a avut mai multe proprietăți în Țara Hațegului. Franz Nopcea, despre care se povestește că a avut o viață extrem de tumultoasă, s-a sinucis la Viena și cum n-a avut urmași, domeniile și conacele sale au intrat în proprietatea statului român. Conacul de la Fărcădin a fost construit în stil neoclasic, cu șase coloane și două rânduri de trepte la intrare, străjuite la capete de câte un leu. La mijlocul secolului al XIX-lea, istoricul Theodor Mommsen vorbea despre numeroasele obiecte antice care decorau castelul, vizitat și admirat în 1852 chiar de împăratul Franz Josef, aflat în vizită în Transilvania. Statul comunist a naționalizat domeniul și conacul, care a fost transformat în depozit agricol și apoi în sediu IAS, iar în 1965 comuna a fost rebotezată, fiind numită Unirea.

În urma unui referendum care a avut loc la sfârșitul anului 2001, comuna transilvană și-a reluat denumirea de General Berthelot, iar în prezent este înfrățită cu localitatea franceză Nervieux, unde este înmormântat generalul francez. Proprietatea donată de general Academiei a fost redobândită de aceasta într-o stare de avansată degradare, iar conacul a fost renovat abia în anul 2010, devenind apoi sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă a Țării Hațegului, care atrage atenția turiștilor aflați în zonă. Conacul găzduiește, de asemenea, cercetători care studiază zona, iar vizavi de acesta se organizează tabere pentru studenți, care vin să cerceteze situl paleontologic din Țara Hațegului, singurul din România.

Surse foto: wikipedia.org, vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro, imagini-istorie.apulum.ro, rador.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.