Rivale de-o viață, dispută devenită celebră în fotbalul românesc, UTA și Poli Timișoara sunt legate nu doar prin derby-urile ce aduc la stadion zeci de mii de fani, dar și de-un „gest” involuntar făcut de către arădeni pentru rivalii aflați puțin mai la sud.
Ion Ciosescu, singurul fotbalist din istorie care a devenit de două ori golgheter pentru echipa de pe Bega, care pe atunci se numea Știința, a început fotbalul la „piticii” de la UTA, sub îndrumarea profesorului Petre Steinbach, un fost fotbalist român care a participat cu „tricolorii” la primul Campionat Mondial de fotbal, cel din 1930, din Uruguay.
Un arădean al timișorenilor
Ion Ciosescu s-a născut în mijlocul primăverii din anul 1935, mai exact în data de 8 aprilie, la Arad, unde a început să se întâlnească pentru primele dăți cu balonul de piele, într-o epocă încă romantică a fotbalului. Studiile l-au adus la Timișoara, acolo unde a fost admis la Facultatea de Medicină.
Chiar și așa, drumul facultății nu l-a oprit pe cel al sportului, astfel că „Ciosi” a continuat – și bine a făcut! – să joace fotbal. Arădeanul care a făcut istorie în tricoul Științei a debutat pentru echipa timișoreană în anul 1954, contra celor de la Jiul Petroșani, într-un meci care anunța ce avea să devină pe plan individual. Ciosescu a marcat chiar în partida de debut singurul gol al trupei de pe Bega în fața „minerilor”, scor final 1-1.
Chiar dacă a jucat doar patru ani pentru gruparea ce avea să devină echipa-fanion a Timișoarei, lui „Ciosi” i-au fost îndeajuns pentru a se înscrie pe lista jucătorilor care și-au pus amprenta în istoria clubului. La vârsta de 20 de ani, acesta a devenit pentru prima dată golgheter al Diviziei A, în sezonul 1955, cu 18 reușite.
Povestea acestui titlu de golgheter, care a avut deznodământ în ultima etapă, este inedită. Înaintea rundei de final a campionatului, topul celor mai buni marcatori era condus de Titus Ozon, vârf de atac al Progresului București, care se afla la egalitate de goluri cu Constantin Dinulescu, un alt fotbalist al Științei Timișoara, cei doi având câte 17 reușite. Părea un sprint în doi, care se va finaliza pe ultimii zeci de metri, întrucât Ciosescu ocupa a treia treaptă a podiumului golgheterilor, cu doar 12 goluri.
Știina juca în fața celor de la Dinamo Brașov, ai căror ochi erau ațintiți pe Dinulescu, considerat principala armă a bănățenilor care trebuie anihilată. Ciosescu, total neglijat de echipa de sub Tâmpa, a fost lăsat liber și a fost lansat necontenit pe extremă, acolo de unde le-a dat nu mai puțin de șase „boabe” brașovenilor, devenind astfel pentru prima dată golgheter al Diviziei A într-o manieră surprinzătoare, la capătul unui joc care s-a încheiat cu scorul de 8-0 pentru Știința. „Nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”, avea să scrie presa după reușita lui „Ciosi”, care a fost recompensat cu un ceas marca „Schafhausen” de către Pronosport.
Sezonul ’57 – ’58 a fost cel în care arădeanul reușea să devină pentru a doua oară cel mai bun marcator al campionatului, de această dată cu 21 de reușite.
Ion Ciosescu a fost câștigător în același sezon al Cupei României cu Știința Timișoara, într-o finală care a avut loc la București, pe „23 August”, împotriva Progresului, scor final 1-0. În același sezon, în campionat, tânărul Ciosescu și Știința au ratat „la mustață” câștigarea unui titlu istoric pentru palmaresul clubului Politehnicii. Timișorenii au terminat pe ultima treaptă a podiumului, la egalitate de puncte cu Petrolul Ploiești, care devenea campioană, și CCA București (viitoarea Steaua). Bănățenii învinseseră ambele echipe aflate deasupra lor în clasament, însă când s-a tras linie golaverajul i-a trimis pe poziția a treia, în ciuda eficienței lui Ciosescu, marcator a 21 dintre cele 49 de goluri ale Științei.
De profesie medic
După perioada de patru ani petrecută pe Bega, în care a absolvit Facultatea de Medicină, Ciosescu a ajuns în celălalt capăt al țării. Proaspătul medic a fost repartizat pe post la Constanța, astfel că atacantul avea să evolueze câțiva ani la Farul. Pe plan sentimental, orașul-port avea să devină și mai important pentru fotbalistul arădean, întrucât acolo și-a întâlnit viitoarea soție, pe Carmen, împreună cu care a avut o căsnicie de 55 de ani și care i-a dăruit doi copii. S-a întors la Știința în 1964, cu doi ani înainte ca echipa să devină Politehnica Timișoara.
Ion Ciosescu a bifat 99 de apariții în tricoul Științei Timișoara, pentru care a marcat 67 de goluri, având o medie impresionantă de aproape un gol și jumătate la meci. Vârful de atac era renumit pentru simțul formidabil al porții și a dat de fiecare dată impresia că marchează cu o mare lejeritate, fie că o făcea cu piciorul sau cu capul. Medicul-golgheter care s-a născut în fotbalul din Arad și a făcut istorie pentru Timișoara, unde a fost desemnat și cetățean de onoare, era iubitor de operă și teatru, fiind o prezență constantă printre spectatorii acestor instituții de cultură. La fel ca pentru mulți sportivi de la mijlocul secolului trecut, pentru Ciosescu nu fotbalul a fost meseria de bază, astfel că până la vârsta de 60 de ani fostul golgheter a profesat ca medic.
Ion Ciosescu s-a stins din viață înainte de a împlini 79 de ani, pe data de 15 februarie 2014, în locuința sa din Arad.
