31,8 milioane de lei – acesta este prejudiciul creat prin acordarea de sporuri ilegale angajaților din Primăria Timișoara, prejudiciu calculat de Curtea de Conturi, numai pentru ultimii trei ani. Dincolo de sumă, controlul auditorilor a scos la iveală faptul că încălcarea legii a devenit pentru administrația condusă de Nicolae Robu regulă.
Informațiile prezentate de auditorii Curții de Conturi arată faptul că există o specie de funcționari publici care nu că se cred că sunt deasupra legii, ci acționează ca atare. Să existe o sentință definitivă a justiției și să continui să împarți bani contrar celor dispuse de judecători, asta înseamnă să fii mafiot.
Numai așa poți să arăți, cu adevărat, disprețul față de lege. Toate complicitățile sunt mai limpezi ca niciodată – șefii le dau hârtii subordonaților în care atestă în mod fals că pot primi bani în plus la salariu pentru că s-ar ocupa de creanțe fiscale. Nu contează că ei sunt angajați ca îngrijitori la zoo, arhivari sau… secretar. Dacă până și cel care ar fi trebuit să vegheze la respectarea legalității a ajuns să fie băgat până-n gât în aceste manevre, nimic nu te mai poate mira.
Nici măcar fățărnicia unui primar care răcnește ca un posedat că este ”ultralegalist” în timp ce semnează în fals documente pentru cei care înainte de a ajunge în funcție promitea că vor fi primii schimbați. Sfidează pe toată lumea pentru că se simt protejați. Din primărie s-a țesut, de-a lungul anilor, o rețea nevăzută de complicități care acționează ca un scut. S-au cumpărat judecători sau procurori cu locuințe date ilegal, s-au retrocedat dubios tot felul de proprietăți unor avocați, s-a mai găsit câte un post sau vreo autorizație ilegală pentru vreun angajat dintr-o instituție de control. Totul cu un singur scop – să nu deranjeze nimeni mafia din primărie.
Ghinionul jupânilor acestui sistem este că, în ultimii ani, în sistemul de aplicare al legii au apărut tot mai mulți oameni care nu au legături cu rețeaua care a pus stăpânire pe primărie după 1989. Și este atâta putregai în Primăria Timișoara încât procurorii au front de lucru ani de zile de acum încolo. Cu o singură condiție – să și dorească.
