Nu departe de orașul cărășean Bocșa, pe un deal abrupt numit Buza Turcului, se mai pot vedea ruinele unei vechi cetăți, care a fost identificată de unii cu cetatea regală Cuiești, atestată documentar în 1331. Vechea cetate a fost o fortificație ridicată din ziduri de mai bine de trei metri grosime, înconjurată în exterior de un șanț de apărare lat de aproape 20 de metri și adânc de patru metri. Avea o suprafață de aproximativ o mie de metri pătrați și două turnuri de apărare.
Astăzi a ajuns o ruină din care se mai poate vedea un colț al fortificației, dar se află pe lista monumentelor istorice de interes local și dacă ar fi restaurată și conservată, ar putea fi pusă în valoare în scop turistic.
Reședința unui cneaz român
Despre această cetate medievală, ale cărei începuturi nu se cunosc, aflată la o înălțime de peste o sută de metri deasupra Bârzavei, se spune că a fost a fost reședința unei familii de nobili români care făcea parte dintr-un șir de cetăți ridicate pentru a apăra valea Bârzavei. Unele sunt cunoscute doar din documente, căci au fost distruse complet de-a lungul veacurilor și nu se mai păstrează urmele lor. Fiecare cetate era stăpânită de câte un cneaz local, care avea în stăpânire și un domeniu pe care îl administra, iar aceste fortificații existau, cu siguranță, înaintea cuceririi maghiare, izvoarele maghiare consemnând doar existența cetăților, nu și construirea lor.
O cetate îndelung disputată
Bocșa este atestată documentar în 1333, în documentele papale, când aparținea de protopopiatul catolic din Carașova. În următoarele două secole, cetatea de la Bocșa nu mai e menționată, în schimb este des amintită cea de la Cuiești sub numele de „Castrum Kuesd”, Din secolul al XIV-lea există informații despre cnezi și voievozi „de Kuesd” despre o cetate cu același nume în comitatul Caraș, precum și despre sate locuite de mineri și mine de fier care aparțineau cetății, ceea ce i-a făcut pe mai mulți istorici să emită ipoteza că ar fi vorba de una și aceeași cetate, dar o dovadă certă în acest sens nu există.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, cetatea Bocșa era stăpânită tot de nobili români și era considerată o fortificație care putea servi la administrarea Banatului Severinului. Cetatea a căzut sub stăpânire turcească, dar în 1595 a fost cucerită de George Borbely din Caransebeș, care a atacat-o cu 27 de tunuri mici și a nimicit garnizoana turcească aflată aici. Cetatea a ajuns pentru scurt timp în proprietatea unor nobili din Caransebeș, în secolul al XVII-lea a fost îndelung disputată între turci, lugojeni și principii Transilvaniei, a fost chiar aruncată în aer pentru a nu mai ajunge în mâinile turcilor, a fost refăcută și din nou bombardată de turci, dar după alungarea definitivă a acestora, nu a mai fost reconstruită, astăzi fiind într-o stare mai bună un singur turn.
Conscripția lui Marsigli de la sfârșitul secolului al XVII-lea menționează mai multe sate care aparțineau de districtul Bocșa, iar pe harta contelui de Mercy, primul guvernator al Banatului, fosta fortificație e menționată cu numele de „Schloss Poksan” (turnul Poksan).
O plimbare la lacul Medreș
Pentru cei care doresc să facă o plimbare mai lungă, la doar câțiva kilometri de cetate, într-un loc extrem de pitoresc, cu aer curat, se află lacul Medreș, la care se poate ajunge fie pe jos, pe un drum forestier, fie cu bicicleta.
Traseul este ușor de parcurs în ambele variante, iar drumul durează aproximativ o oră. Lacul aflat între două dealuri, nu prea întins, dar adânc de șase metri, poate fi atractiv și pentru pescari, căci este populat în fiecare an cu crap și caras și are și numeroase alte specii de pești care viețuiesc în adâncurile sale.
Foto: istoriabanatului.wordpress.com, viziteaza-romania.com, simonagollent.blogspot.ro
