Frigul și vremea urâtă și-au intrat deja în drepturi și au pus stăpânire pe zilele începutului de iarnă, iar plimbările prin natură sunt acum mai puțin îmbietoare. Cei care nu doresc totuși să stea în casă în ceasurile sau în zilele libere pot face o plimbare în vechile sate șvăbești din pitoreasca zonă aflată în nordul județului Timiș, pe drumul spre Lipova, la distanță aproximativ egală de Timișoara și Arad, unde pot petrece, în mod sigur, momente extrem de agreabile.
Satele șvăbești, devenite sate de vacanță
Satele Altringen, Charlottenburg, Buzad, Comeat și Sintar, care aparțin de comuna Bogda, sunt așezări mici și uitate de lume, dar odinioară au fost foarte înfloritoare. Astăzi, întreaga comună la un loc nu are mai mult de 500 de locuitori – cei mai mulți în centrul de comună – iar fiecare sat mai are câteva zeci de case în care trăiesc doar câțiva localnici.
Șvabii au plecat dar mulți timișoreni și-au cumpărat aici case, pentru a se bucura de frumusețea și liniștea zonei, de colinele împădurite care mărginesc vechea vale a Beregsăului. Transformarea treptată a vechilor așezări în sate de vacanță oferă acestor sate pline de farmecul de altădată șansa de a se revigora printr-o ofertă turistică tot mai diversificată și atractivă.
Un loc de agrement cu atmosferă șvăbească
Un loc aproape necunoscut care încearcă să reconstituie atmosfera vremurilor de odinioară este „Casa Altringen”, din satul cu același nume. Este o pensiune amenajată într-o veche gospodărie șvăbească bănățeană, refăcută pentru a reînvia o părticică din viața de aici. „Prânzitorul” – vechea denumire pentru sala de mese – este podit cu dușumele din lemn masiv, în care și-au găsit locul un vechi credenț, o ladă de zestre și alte piese de mobilier și obiecte de odinioară.
Mâncarea sănătoasă și proaspătă ajunge pe mese direct din cămările sătenilor și este preparată după rețete șvăbești sau după cele păstrate din bucătăria tradițională austro-ungară. Camerele pentru turiști sunt aranjate după tipicul șvăbesc, cu mobilă rustică și țesături din in sau cânepă, dar dotate cu tot confortul necesar standardelor moderne de viață.
Cei care ajung la Altringen au posibilitatea de cunoaște nu numai câte ceva din specificul cultural șvăbesc; oaspeții pot lua o gură de aer proaspăt în pădurea din vecinătate sau pot face o plimbare prin Altringen și în satele din jur, ridicate tot de șvabii colonizați în Banat de Habsburgi, cu bicicletele puse la dispoziție de „Casa Altringen”.
Istoria satelor șvăbești
Satul Altringen a fost ridicat pe vatra unui sat medieval locuit de români și sârbi, care se numea Recășel sau Recașu Mic. Astăzi poartă numele fostului guvernator civil al Banatului, contele Karl Ignaz von Clary und Altringen, care a adus în zonă coloniști din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană la începutul ultimului deceniu al colonozării tereziene, mai exact în anii 1770-1771. Aceștia au întemeiat în zonă mai multe așezări, după ce locuitorii vechilor sate au fost mutați în alte localități românești din preajmă. Nu departe se află Charlottenburg, singurul sat din zonă ridicat de coloniștii șvabi pe un loc pustiu și se spune că poartă numele soției contelui Atringen, Charlotte.
Spre deosebire de celelalte sate întemeiate de habsburgi, care aveau o formă rectangulară, Charlottenburg este un sat rotund, cu casele așezate în cerc, iar în mijlocul acestora se află biserica. Este și acum singurul sat rotund din România și a fost declarat monument istoric. Nici aici nu mai trăiesc șvabi, dar ambele sate poartă și astăzi vechile denumiri șvăbești. În pădurile din preajmă, populate cu numeroase animale, a fost amenajat la începutul secolului trecut cel mai vechi și cel mai mare parc de vânătoare din România.
Un alt sat întemeiat tot atunci de coloniștii germani în zonă a fost vechiul Comeat, numit de Habsburgi Lichtenwald, dar după ce a fost vândut, spre sfârșitul următorului secol, românii au devenit majoritari. Și aici s-a păstrat însă arhitectura tradițională a caselor șvăbești, iar satul în care mai trăiesc doar câțiva locuitori prezintă un interes turistic din ce în ce mai mare.
La Bogda, reședința actualei comune, au fost aduși de asemenea coloniști, iar așezarea a primit numele de Neuhof, pe care l-a avut până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În aceiași ani au fost aduși coloniști la Sintar, botezat Buchberg după numele secretarului cameral. A revenit la vechea denumire sub administrația românească instaurată după primul război mondial, dar până la începutul ultimului deceniu al secolului trecut, a continuat să fie unul din puținele sate de șvabi din zona care face trecerea spre dealurile Lipovei.
Satul Buzad, al cărui nume vine de la nobilul local Benedict de Buzad, a fost dintotdeauna un sat românesc, care nu a fost colonizat de administrația habsburgică precum satele învecinate.
Surse foto: booking.com, adelaparvu.com, wikipedia, mapio.net, trip-suggest.com