Valea Almăjului, din județul Caraș-Severin, de-a lungul căreia satele se înșiră pe o lungime de aproximativ 30 de kilometri între munți, este o depresiune în care viața oamenilor este aproape arhaică, pe alocuri ruptă de civilizația modernă, unde tradiții și obiceiuri străvechi s-au păstrat aproape nealterate de veacuri.
Printre acestea se află și datinile și credințele românești legate de sărbătorile de iarnă, mai ales cele ale Crăciunului, căci credința creștină este adânc înrădăcinată în sufletele localnicilor și n-a putut fi clintită de vitregiile timpurilor. Cei care doresc să petreacă sărbători de poveste, pot alege ospitalierele sate cărășene, în care rânduielile din moși-strămoși încă se bucură de mare cinste, în zonă existând și numeroase posibilități de cazare.
Sărbătoarea Nașterii lui Iisus Christos
În 25 decembrie se sărbătorește Nașterea Domnului, numită popular Crăciun, ziua în care cerul coboară pe pământ și Dumnezeu în ograda necredinciosului, o dată cu cetele de colindători. Multe datini și obiceiuri care au dăinuit din vremuri imemoriale au fost asimilate de creștinism, acestora adăugându-li-se altele, precum Vicleimul, Irozii ori Steaua, izvorâte direct din credința creștină.
Cu toate ritualurile sale, Sărbătoarea Crăciunului este nu numai una din cele mai mari sărbători ale creștinilor, ci și una dintre cele mai populare, așteptată cu mare bucurie atât de copii cât și de oamenii mari, când veselia pune stăpânire pe toate casele. Sărbătoarea începe în seara de Ajun, când se împodobește bradul de Crăciun și pornesc alaiurile de colindători ale copiilor și tinerilor, pentru a vesti Nașterea Pruncului Iisus, obiceiul colindatului, cu un adânc substrat magic și simbolic, fiind specific românilor.
Colindatul, un obicei specific românesc
Se colindă la casele din sat iar gazdele îi primesc pe colindători înăuntru și le oferă nuci, mere, cârnați, prune fripte, colaci, plăcinte sau mici sume de bani. Ospitalitatea semnifică rememorarea nopții în care magii de la răsărit au adus în dar pruncului sfânt, născut în iesle, aur, smirnă și tămâie dar se dorește a fi și un simbol al fertilității și fecundității, menite să aducă belșugul în anul care vine. Obiceiul colindatului semnifică, de asemenea, drumul spiritual la care este chemat să ia parte fiecare creștin pentru a vesti nașterea Mântuitorului și a-L primi în sufletele lor pentru a-și împlini viața pământească.
În credința populară, colindătorii sunt însoțiți de Duhul Sfânt și formează un alai al Împăratului Ceresc, care-i îndeamnă pe creștini să-l poarte mereu pe Dumnezeu în sufletul lor. În așezările din Valea Almăjului se respectă acest obicei și semnificația lui, cu mici diferențe de la sat la sat. În unele localități, colindă copiii până la 14 ani iar în satele mai mici se colindă în grupuri de diferite vârste, cu mic cu mare. Colindătorii au un băț de alun cu coaja încrustată sau afumat cu lumânări, care se numește „colindă” și cu care se bate în podeaua casei pentru a alunga duhurile rele și neorânduiala din trecut, pentru a face loc poruncilor lui Iisus Christos.
La Bozovici, Iablanița și Borlovenii Noi, bățul e crăpat la capătul de sus în două sau în patru, și se leagă panglici sau fire de lână care simbolizează prosperitatea, fecunditatea și bogăția. Până la Unirea din 1918, exista obiceiul ca în „colindă” să se pună panglici tricolore. Bățul de alun apare și în folclorul românesc ca nuiaua magică cu care se alungau șerpii, norii de ploaie care aduceau grindina, sau care păzeau gospodăriile de diavoli și aduceau bunăstarea în case. Dalboșeț, Șopotu Nou sau Prilipeț sunt sate în care se colindă dimineața, în timp ce în celelalte sate, colindatul începe după prânz, până se înserează. Colindele aduc în casele oamenilor minunata veste a nașterii lui Iisus și lăsarea în urmă a anului care stă să treacă, simbolizat de Moș Ajun, în timp ce noul an, celebrat prin sărbătoarea Nașterii Domului, e așteptat „cu mei, cu purcei, cu copiii după ei”.
În toate satele se cântă „Bună seara lui Ajun/Că-i mai bună a lui Crăciun”, colind care se încheie cu urarea „Să trăiască găzdărița/Să ne umple cotărița/Să trăiască Moșul/Să ne umple coșul”.
Gazdele aruncă asupra colindătorilor cu boabe de grâu și porumb, pentru a avea recolte îmbelșugate. La Gârbovăț există obiceiul ca înainte de a pleca la colindat, copiii mai mari să facă un foc mare, care simbolizează trecutul, pe care apoi îl sting și păstrează un tăciune, numit Crăciun, care semnifică un nou foc, noua viață și lumină cu Iisus Christos. Ajunși acasă, colindătorii deșartă darurile primite, dintre care o parte se păstrează în casă, iar alta se pune în mâncarea animalelor, pentru a fi sănătoase și a se înmulți, apoi se așează în jurul pomului de Crăciun, în așteptarea Moșului.
Bradul și întâia zi de Crăciun
Bradul de Crăciun, marea bucurie a copiilor, este totodată un simbol al reînnoirii anului. La țară, unde se păstrează vechile obiceiuri, bradul încă se împodobește cu mere, nuci, prune fripte înșirate pe ață și diferite dulciuri făcute în casă. Moș Crăciun, care este foarte, foarte bătrân, cu barbă și mustăți de lână sau vată, îmbrăcat într-un cojoc întors pe dos, cu căciulă din blană de miel, aduce daruri copiilor iar aceștia îi spun poezii și promit să fie foarte cuminți în anul care vine.
După primirea darurilor, începe sărbătorirea Crăciunului în fața meselor îmbelșugate iar în prima zi de Crăciun, sătenii pun pe masă brânză, mere, nuci, o farfurie cu borândău – un fel de mâncare din carne tocată, mălai și griș – , se pune pe vătrai jar și tămâie, această ofrandă fiind adusă sufletelor morților casei. Bucatele, numite „moși”, se acoperă cu un măsai curat și se duc neamurilor, prietenilor și familiilor sărace și se merge la slujba de la biserică. Tot din aceeași zi, în unele sate precum Dalboșeț sau Putna, grupuri de cinci-șase tineri îmbrăcați ca magii și păstorii umblă cu Steaua, până la Anul Nou.
La Putna, în noaptea de 25 spre 26 decembrie, se face un foc mare, în jurul căruia se adună tot satul și petrece pentru a sărbători nașterea lui Iisus iar la Șopotu Vechi, prima zi de Crăciun e una de joc sau de plimbare cu sania prin sat pentru tinerii îmbrăcați în straie de sărbătoare.
Surse foto: turistcenter.ro, taraalmajului.ro, wikipedia.org
