Toate au un sfârşit, numai cârnatul are două…

O vorbă germană spune „Alles hat ein Ende, nur die Wurst hat zwei“. Carevasăzică, toate au un sfârşit, numai cârnatul are două. La final de 2017, muzica fabricată şi cântată în Timişoara are toate motivele de mândrie. Motivele-s multe şi voi aminti pe scurt doar câteva.

Şi-n acest an am avut parte de compilaţia Made in TM care reuneşte sub acelaşi acoperiş cele mai interesante creaţii locale. De această dată, pe vinil. Tinerele talente grupate în şcoala Artsoma şi alte organizaţii care promovează viitorii muzicieni au activat cu succes. Am avut parte de primul album al celor de la The Timișoara Gospel Project, fenomenul artistic născut din aventura muzicală a unor coriști amatori de un entuziasm până la cer.

O altă surpriză plăcută la sfârşit de an a fost lansarea primului album Amalia Gaiţă. Survolaj au recăpătat culoare, s-a născut un nou festival interesant, Câta, şi exemplele pot continua cu duiumul. A apărut un nou hotspot dedicat activităţilor muzicale sub umbrela Reflektor Venue şi au avut loc o serie de party-uri cu artişti din zona muzicii electronice care au generat clubbing de calitate.

Sloganul ăla la mişto, conform căruia nu se întâmplă nimic în Timişoara, este o dumă. Lucrurile se mişcă bine, avem locuri unde se cântă, artişti tineri gata de afirmare, totul este roz. Sau nu? Desigur, există şi nemulţumiri. Nemulţumiţi care întotdeauna ţin să compare oraşul nostru cu oraşul X. Indubitabil, nu e totul roz. Însă, haideţi să nu fim toţi hateri. Desigur, dacă e să analizăm fiecare eveniment muzical din oraşul nostru  cu subiect şi predicat, există destule „hibe“ în majoritatea cazurilor. Există şi muzicieni cu o atitudine necorespunzătoare şi promotori de evenimente din zonă care-s inspizi, incolori şi inodori. Există frustări care nu pot fi rezolvate decât prin dialog. O chestiune care lipseşte tot mai mult din ţara noastră. Pe de altă parte, există şi lucruri faine. Şi oameni pozitivi care încearcă să construiască ceva. Nu întotdeauna le iese, mai ales din prima. Dar „constructorii“ ăştia care trudesc la scena locală muzicală merită sprijiniţi din plin.