În satele din apropierea graniței cu Ungaria, din județul Timiș, o parte dintre săteni încă taie porcul în mod tradițional. Astfel, în luna decembrie, în aproape fiecare gospodărie este sacrificat un porc de Crăciun, iar din carne sunt preparați caltaboși, sângerete, cârnați sau jumări.
Părintele Cezar Călin Cojocaru, preotul din localitatea Comloșu Mare, ne-a declarat că porcul este tăiat la primele ore ale dimineții, iar apoi pârlit cu paie, pentru ca șoriciul să aibă un gust mai bun.
„Zona aceasta a Banatului de pustă este o zonă de interculturalitate, pentru că aici au trăit nemți, unguri, sârbi și români de-a lungul timpului și atunci automat noi am împrumut lucruri făcute și de unii și de ceilalți. Porcul se pârlește cu paie, pentru că este mai fraged șoriciul. Se servește țuică fiartă de dimineață, se mai bea și un vin fiert pentru încălzire. Dar în același timp păstrăm și un obicei nemțesc: porcul se ridică sus, pe un suport, pentru curățarea lui. Încercăm să păstrăm tradițiile, ceea ce a fost frumos și bun de-a lungul timpului. La țară încă se mai taie porcul tradițional. În mod normal, sătenii își pregăteau în luna decembrie carnea pentru un an de zile”, a afirmat părintele Cezar Călin Cojocaru.
De asemenea, preotul bisericii ortodoxe din Comloșu Mare a spus că un alt obicei legat de tăierea porcului, care este pe cale de dispariție, este cel al servirii cinei în gospodăria unui localnic de către mai mulți vecini care participă la sacrificarea animalului.
„Ceea ce era frumos și se mai păstrează doar pe alocuri este prietenia dintre vecini. Se adunau la cină vecinii, 20 de persoane erau la masă. Dar astăzi era la mine, mâine la tine și așa era și buna înțelegere între vecini și prieteni. Lucrul acesta, din păcate, se pierde, pentru că intră această industrializare și la noi. Porcul trebuie tăiat în gospodărie și atunci omul nu mai are nevoie de 20 de oameni să taie un porc, ci se descurcă cu doi, trei oameni. Și atunci lucrurile acestea se pierd automat”, a explicat Cezar Călin Cojocaru.
Totodată, în satele din apropierea graniței cu Ungaria, din Timiș, încă se merge cu colinda.
Cete de colindători îmbrăcați în costume populare merg la casele oamenilor cântând “Hai, gazdă, dă-ne ceva/ Ce te lasă inima/ Și de-i mult și de-i puțin/ Noi cu drag îți mulțumim”.
“În urmă cu trei ani, am format un ansamblu de dansuri și obiceiuri tradiționale, iar umblatul cu colinda ne place cel mai mult. Anul trecut am făcut peste o mie de kilometri cu colinda. Mergem cu colinda și în seara de Crăciun, colindăm la casele oamenilor și până la cinci dimineața”, a mai precizat preotul din Comloșu Mare.
