Dispărut în anul 2008 după retrogradarea din eșaloanele naționale, clubul de fotbal UMT a rămas drag timișorenilor în special pentru figura senzațională făcută șapte ani mai devreme, când promovase în Divizia A în ciuda tuturor previziunilor. O altă performanță mai puțin sonoră din istoria formației alb-negre are în spate o poveste demnă de un scenariu hollywoodian. În primul deceniu de existență gruparea ”muncitorească” a obținut accesul la nivelul ligii a treia și grație unui baraj câștigat cu Dinamo Timișoara. Echipa locală a Miliției a încercat atunci tertipuri uluitoare pentru a-și apropia succesul. Cine știe cum ar fi arătat fotbalul bănățean dacă acest nume nu era blocat de ”zebre”.
Formată în 1960, în primul rând pentru ca muncitorii fabricii de la Pădurea Verde să aibă activitate sportivă, echipa de fotbal a Uzinelor Mecanice Timișoara a activat mai întâi în Ronaț sub denumirea de Vulturii UMT. Clubul și-a croit destul de repede drum către vârful ierarhiei regionale. Primul moment important din relativ scurta sa istorie s-a desfășurat la finele ediției 1966-67. UMT-ul încheiase Seria Nord pe primul loc și urma să desfășoare o dublă manșă de baraj cu Dinamo Timișoara, prima din Seria Sud, pentru a determina câștigătoarea campionatului regional Banat. Puțină lume din fotbalul local se aștepta la desfășurarea de evenimente din jurul celor două jocuri între localnicele care luptau pentru a merge la următorul baraj, cel decisiv de accedere în Divizia C. Povestea confruntării UMT – Dinamo Timișoara a fost dezvăluită cu lux de amănunte în cartea ”Un Marș Triumfal”, scrisă după promovarea istorică din 2001 de către jurnalistul Dan Popescu și antrenorul Aurel Șunda.
Blocaje rutiere și portar îmbătat
Duelul cu echipa departamentală începuse practic în primăvara lui 1967. Unul dintre oamenii de bază ai UMT-ului era Ștefan Șețu, care locuia la Parța. Acesta era nevoit să facă naveta cu un automobil marca Wartburg, dar nu avea carnet de conducere. Deși, ca student, făcuse cerere pentru a susține examenul pentru permis reprezentanții lui Dinamo au intervenit. El fiind programat la examen după șase luni, după data meciurilor de baraj. La acea vreme UMT-ul a avut norocul unui conducător abil și prevăzător, Ilie Ionescu. Acesta a intervenit la generalul Tăurescu, fost comandant al Miliției Timișoara, iar vechiul amic i-a facilitat doleanța ca Șețu să fie programat imediat pentru a obține permisul auto. Astfel jucătorul avea să fie apt la meciuri.
Tot umetistul Ionescu a cerut ca ambele jocuri de baraj cu Dinamo Timișoara să fie arbitrate de o brigadă din afara regiunii, iar meciurile să se desfășoare pe teren neutru. Primul joc, organizat de alb-negri, s-a desfășurat normal, pe arena ”CFR”, și s-a încheiat cu o binemeritată victorie, scor 1-0, prin golul marcat de Covaci. ”Gazdele” au optat atunci pentru Sziklai – Văcărescu, Maraton, Stepan, Foleanu – Enderle, Covaci – Laurențiu, Șețu, Pop (Timișan), Bîlă. În timp ce Dinamo i-a avut în teren pe: Sugar – Cană, Dragoș, Bojan, Stoian – Bașu (Klein), Grozăvescu – Altmayer, Petac, Wallisch, Schein.
Dinamo, care fuzionase cu Voința pentru a-și spori șansele la succes, a trecut apoi la măsuri cu adevărat ”speciale” pentru a se impune în retur. Una dintre acestea l-a vizat pe portarul Sziklai, care făcuse un meci bun în tur. După primul joc goalkeeperul UMT-ului a fost acostat de cei de la Dinamo și a fost invitat la ”Groapă”, locație unde a fost cinstit cu bere și vin. Sziklai era astfel de negăsit în săptămâna jocului 2 al barajului. Deși prima decizie a conducerii a fost de scoaterea portarului din lot, același Ilie Ionescu a insistat ca el să fie căutat pentru că nu exista un înlocuitor pe măsură. Găsit acasă în stare de ebrietate cu o zi înaintea partidei decisive, portarul titular a fost urcat în atașul motocicletei portarului de rezervă, Venturini, și plimbat pe malurile Begăi. ”S-a refăcut și în ziua următoare a apărat formidabil, dar, totuși, oboseala fizică și-a spus cuvântul, astfel încât Sziklai trebuia să tragă serios aer în piept după fiecare plonjon”, se arată în cartea ”Un Marș Triumfal”.
Un alt episod legat de jocul retur a vizat arbitrajul. FRF-ul delegase o brigadă de arbitri de la Oradea, dar aceasta a ajuns la meci abia în repriza secundă conform aceleiași surse. Motivul? Dinamo organizase un baraj rutier pe drumul spre Timișoara. Pretextul: niște reparații la podul de la Chișineu-Criș. Brigada originală avea să ajungă la partidă prin repriza a doua. Organizatorul, UCFS Timiș, trebuia să ia o decizie. A chemat delegații echipelor la vestiare pentru a trage la sorți una dintre cele trei brigăzi de rezervă aflate ”întâmplător” în tribună. Culmea, toți cei nouă arbitri propuși de dinamoviști aveau la ei sacoșe cu echipamentul pregătit. Ilie Ionescu a intervenit din nou și l-a detectat în public, culmea, pe plutonierul activ Ion Sana, fost arbitru divizionar. Sana, deși angajat la Interne, a arbitrat corect, UMT s-a impus din nou cu 1-0 și avea să reprezinte Banatul la barajul decisiv pentru accederea în C.
Golul jocului din retur a fost marcat de Pop ”Capelini”, poreclit după jucătorul italian cu același nume. Legenda spune că atunci când generalul Tăurescu l-a întrebat pe Ionescu cu ocazia ”speței Șețu” ce părere are de meci, conducătorul UMT-ului a spus că va fi 1-0 pentru ai lui, cu un gol marcat de junele ”Capelini”.
După acel duel de pomină numele lui Dinamo de Banat a dispărut din analele fotbalului timișorean. În condițiile în care Ministerul de Interne a avut ”pui” și în alte părți, a se vedea formațiile Dinamo Bacău și Dinamo Pitești, devenite ulterior AS/FCM, respectiv FC Argeș, suporterii din vestul țării pot avea fiori gândindu-se ce ar fi însemnat chiar în istoria din afara terenului o echipă puternică a Miliției la Timișoara.
Nici barajul decisiv cu Aurul Brad, pentru accesul în Liga a III-a, nu a fost floare la ureche pentru micuța UMT. În meciul tur hunedorenii s-au impus cu 1-0, dar timișorenilor le-a fost anulat un gol perfect valabil. Mai mult, gazdele au contestat dreptul de joc al lui Octavian Bîlă. În replică, Ilie Ionescu a contestat patru jucători de la Aurul, dar federația a respins toate cauzele. În retur, UMT-ul s-a impus cu 2-0 prin golurile lui Maraton și… Bîlă.
Dispariția ultimilor romantici
În istoria fotbalului timișorean UMT-ul a reprezentat mereu o prezență însolită. Deși nu a avut performanțe deosebite, clubul de la Pădurea Verde a depășit deseori așteptările și astfel povestea sa a devenit una frumoasă, despre autodepășire. Așa s-a întâmplat la primele prezențe în B, din anii 1970 și 73. Primul semn că ”zebrele” pot mai mult a venit în ediția 1998-1999 a Cupei României. Atunci, echipa timișoreană a trecut rând pe rând de UTA, Astra și FC Național. A urmat un duel în sferturile de finală cu Dinamo, ”originala” de București în acest caz. Regretatul Costică Rădulescu, tehnicianul de atunci al alb-negrilor, a spus cu această ocazie vorbele care au rămas întipărite în mințile tuturor microbiștilor bănățeni: ”Toate trec, banii se duc, toate, dar astea, să le povestiți la copii, la nepoți!”. UMT a pierdut cu 0-1 pe teren propriu și 0-2 la București, dar a făcut o figură frumoasă din postura de divizionară C!
Doi ani mai târziu, sub îndrumarea lui Aurel Șunda, UMT-ul promova neașteptat în Divizia A după o luptă cot la cot până în ultima etapă cu FC Baia Mare și CSM Reșița. Triumful s-a concretizat printr-un 2-0 cu FC Bihor, la Pădurea Verde, în fața unui public cifrat de unele surse la aproape 20.000 de oameni. Lipsa unui buget consistent s-a văzut în elită. Susținută mai mult din fonduri proprii, UMT-ul a fost ultima clasată și după retrogradare a urmat prăbușirea. Retrogradarea din Divizia C, survenită în ediția 2007-08, i-a determinat pe conducătorii de atunci ai fabricii, care a luat apoi și ea calea degringoladei, să renunțe la clubul sportiv. Mai târziu, în 2012, s-a ales praful și de arena istorică a UMT-ului, cea pe care evoluase și echipa de legendă a Ripensiei.
Înainte de Dinamo , UMT întâlnit Metalurgistul Cugir , într un meci de pomină încheiat la penaltyuri.
Dc se califica echipa locală mica cu Dinamo , dar se vorbeste si se pare ca este un sâmbure de adevăr ca meciul a fost unul aranjat între UMT si Metalurgistul Cugir.