Biserici dispărute și conace uitate într-o zonă din vestul țării cu potențial turistic imens FOTO

Una dintre regiunile cu cele mai bogate străvechi tradiții și vestigii din România este cea cunoscută sub numele de Țara Zarandului, între coamele blânde aflate pe versantul vestic al Munților Apuseni, care are o mare întindere și cuprinde părți din trei județe: Arad, Hunedoara și Alba. Aici au fost atestate documentar așezări vechi de peste un mileniu și formațiuni prestatale românești la fel de vechi, care s-au bucurat de o largă autonomie până târziu în Evul Mediu, când ținutul a fost îndelung disputat între regatul maghiar, turci și apoi Principatul Transilvaniei.

În Țara Zarandului se păstrează și astăzi case și îndeletniciri tradiționale, portul și dansurile populare, o parte din vechile biserici de lemn specifice zonei sau castele nobiliare, din nefericire multe distruse și deloc puse în valoare pentru a stârni interesul turiștilor, așa încât sunt prea puțin sau aproape deloc cunoscute. În partea de răsărit a județului Arad, în comuna Pleșcuța, cu satele aparținătoare Aciuța, Budești, Dumbrava, Gura Văii, Rostoci și Tălagiu, aflate în depresiunea Hălmagiului, la poalele Munților Codru Moma și Metaliferi, se mai păstrează câteva vestigii valoroase din vremurile în care, în aceste ținuturi s-au petrecut importante evenimente istorice.

Biserici dispărute

O biserică de lemn care astăzi mai poate fi văzută doar în poze este cea din satul Tălagiu, o veche așezare românească de pe cele două maluri ale Crișului Alb, care a fost folosită până în anul 1935, când a fost construită biserica actuală. Potrivit tradiției, ea a fost ridicată la începutul secolului al XVIII-lea pe un loc numit Budu, dar un document din 1854 menționează că ar fi fost construită în 1790. Ulterior a fost mutată pe Dealul cu meri iar apoi pe cel al actualului lăcaș de cult.

În vechea biserică exista un antimis sfințit în anul 1736, iar pe ușile împărătești era înscris anul 1783. Biserica a fost pictată în anul 1860, de Ioan Demetrovici. A fost demolată în anul 1935, când a fost terminată cea nouă, din vechea bisericuță păstrându-se doar antimisul din 1736, tronul arhieresc, o veche ripidă și un chivot din anul 1800. Bisericuța de lemn din Rostoci a fost folosită, la rândul ei, până în anul 1957, când s-a zidit o biserică nouă dar și bisericile mai noi sunt ridicate într-un stil arhitectural specific zonei.

Un monument istoric ajuns în ruină

La Budești, un sat uitat de lume, se află o biserică de lemn declarată monument istoric, care a fost construită, potrivit tradiției, în anul 1772, an care este înscris pe una din uși. Pereții din bârne groase de gorun, prinse la colțuri cu cheotori în coadă de rândunică și străpunse de cuie din lemn, cu pereții din partea de nord și de sud curbați într-o manieră aparte, sunt ridicați pe o temelie clădită din bolovani masivi iar învelitoarea originală era din șindrilă de fag.

Biserica a fost reparată la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost ridicat și turnul, dar cum se află pe un teren argilos, e necesară o urgentă consolidare a terenului și a temeliei de piatră pentru salvarea monumentului, ajuns astăzi aproape o ruină. S-au păstrat ușile împărătești ale bisericii și două valoroase icoane pe lemn, „Maica Domnului cu Pruncul” și „Iisus Propovăduitorul”, dar cum turnul bisericii a fost demontat și învelitoarea dată jos pentru reparații care nu s-au mai terminat, valoroasa pictură interioară a fost distrusă aproape în întregime.

Conace nobiliare aproape necunoscute

În Țara Zarandului se află și numeroase conace aproape necunoscute, care au aparținut unor importante familii nobiliare și ar putea fi locuri de atracție turistică dacă ar fi scoase din anonimat și restaurate. Printre conacele din județul Arad era și cel de la Tălagiu, care a suferit stricăciuni în 1849, când oastea lui Avram Iancu a dat lupte în zonă.

Un vechi conac nobiliar construit în secolul al XVIII-lea, astăzi folosit ca școală, se află și în satul Aciuța, nu departe de malul drept al Crișului Alb. A fost asediat și distrus în bună parte în 1784, în timpul răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan, când era proprietatea unui nobil din Țara Zarandului, cunoscut în povestirile localnicilor pentru brutalitatea cu care îi asuprea pe țărani. Conacul a fost reconstruit mai târziu în stil neoclasic, pe care îl păstrează și astăzi. Un fost conac din Pleșcuța, de asemenea devastat în timpul răscoalei țărănești, este astăzi sediul primăriei.

Surse foto: wikipedia.org, citbrazii.ro, trip-suggest.com