Charlie și fabrica de zâmbete: povestea „statuii vii” care face spectacol în...

Charlie și fabrica de zâmbete: povestea „statuii vii” care face spectacol în centrul Timișoarei

0
DISTRIBUIȚI

Pe Toni Varuti îl cunosc majoritatea timișorenilor, deși nu este vedetă sau politician. Dacă vremea este frumoasă, vine la “muncă” în Piața Operei. Se tranformă în Charlie Chaplin, o statuie vie, care se mișcă atunci când te aștepți mai puțin.
Se așează pe un cub alb, îmbrăcat într-un costum în aceeași culoare. Mustața, cravata și bastonul negru ies în evidență. Poate sta nemișcat minute în șir și doar zâmbetul unui copil, dorința unui om de a face o fotografie sau o reacție pozitivă îl fac să interacționeze cu publicul. De cele mai multe ori, prichindeii primesc o acadea, iar adulții o strângere de mână.

Toni Varuti are 45 de ani și este printre primii artiști stradali din România. Locuiește în Râmnicu Vâlcea, dar a ajuns să viziteze toată Europa în ultimii 20 de ani, de când a ales să devină artist stradal. Meserie despre care spune că i se potrivește ca o mănușă.
“Am locuri din Europa în care sunt mai cunoscut decât în Râmnicu Vâlcea. Am colindat Europa de la est la vest și am avut succes pe aproape toate străzile lumii. În anul 2010 am fost printre primii artiști din România care am încercat să ies în stradă”, ne povestește Toni Varuti.

“Creez scurte terapii”

“Charlie Chaplin” s-a născut la Reghin, iar pe când avea trei ani, părinții s-au mutat la Dăbuleni. S-a înscris la Facultatea de Științe Economice, la Craiova, pe care nu a reușit să o termine, iar apoi a plecat la Sibiu, unde a absolvit Psihologia. Însă Toni Varuti nu a profesat niciodată această meserie, dar spune că l-a ajutat mult în cea de artist stradal.
“Când am crescut, am vrut să mă fac tractorist, era pasiunea mea cea mai mare. Am reușit să-mi îndeplinesc visul, am permis de tractorist”, glumește Toni Varuti. Înainte de a se decide că vrea să fie mim, bărbatul povestește că a fost taximetrist, agricultor, la un moment dat a deținut și o discotecă. Însă recunoaște că “în niciuna dintre meserii nu am fost statornic”, pentru că nu s-a regăsit.

Toni Varuti a început să facă artă stradală în anul doi de facultate, la Sibiu, iar apoi a plecat cu un prieten care cânta la flaut în Franța, timp de două luni. “Am ales această meserie din pasiune. Îmi place că sunt mereu în mijlocul oamenilor, îmi plac oamenii, nu sunt un om al îngrădirilor sociale. Eu regăsesc în publicul meu o expresie a naturaleții umane individuale. Această meserie mă menține viu și tânăr. Pot spune că prin activitatea mea creez mici, scurte terapii, pentru că o terapie are ca finalitate starea de bine. Starea de bine a publicului meu se manifestă prin zâmbet, prin râs, doar că în această terapie și eu sunt pacient”, ne explică artistul stradal.

Până în anul 2010, Toni Varuti a fost mim în mai toate orașele mari din Europa și a intrat în pielea unor personaje precum Pinocchio, Cristofor Columb sau Dante Alighieri. În urmă cu nouă ani, artistul stradal s-a oprit la Charlie Chaplin, despre care spune că i se pare “personajul complet”.

“Pe Charlie Chaplin am început să-l studiez cu două luni înainte de a ieși în stradă pentru a-l interpreta. Îl consider un mare actor, care emoționează cu sau fără cuvinte. Am un costum simplu care mă ajută să mă mișc ușor, să mă exprim și să comunic ușor cu publicul. M-am axat pe latura mai comică a acestui personaj și voi rămâne la el atât timp cât voi face statuie umană, pentru că, pentru mine, Charlie Chaplin îl regăsesc ca fiind personajul complet”, povestește Toni Varuti.

“Nu cerșesc, îmi țin capul destul de sus”

În anul 2010, Toni Varuti s-a decis să încerce să facă show-uri în stradă și în România.


Astfel, a susținut reprezentanții în Sibiu, Brașov, București sau Cluj-Napoca, iar în toamna anului 2016 a venit la Timișoara pentru prima dată. A reușit să obțină autorizația de la primărie pentru cei 50 de centimetri pe care-i ocupă în Piața Operei, iar reacția timișorenilor a fost surprinzătoare.

“M-aș muta la Timișoara, atât de mult îmi plac oamenii de aici. Timișorenii sunt mult mai relaxați față de oamenii din restul României. Se spune că Timișoara e altfel, dar până nu vii aici să trăiești nu-ți dai seama ce înseamnă aceste cuvinte. Mă bucur când oamenii pleacă de la mine râzând. Nu prea înțeleg de ce este nevoie să obțin o autorizație pentru a desfășura artă în stradă, pentru că eu ocup doar locul meu în societate”, consideră Toni Varuti.

Artistul stradal este revoltat de faptul că unii oameni au impresia că cerșește și spune că el nu încearcă să creeze un sentiment de milă, ci vrea să facă publicul să se simtă bine prin reprezentanțiile pe care le susține.

“Generozitatea oamenilor este surprinzătoare, la care contribuie și capacitatea mea de a-i face să se simtă bine. Reușesc să trăiesc din ceea ce fac. Dacă nu aș reuși, ar deveni destul de apăsător. Îmi permit să nu mă gândesc la partea financiară și atunci sunt mai relaxat. Îi aud pe unii că spun faptul că un artist stradal stă cu cutia la mila publică, eu nu apelez la mila nimănui. Oamenii îmi oferă bani pentru show-ul pe care-l susțin, pentru că le provoc o stare de bine, îi fac să râdă, să zâmbească. Dacă m-ați observat în centrul Timișoarei, eu îmi țin capul destul de sus”, explică Toni Varuti.

Diferența dintre un actor și un mim

Artistul stradal spune că unii oameni vor să vadă cerșetorul din el, iar Toni Varuti încearcă să nu le dea astfel de motive. Tocmai de aceea, nu iese niciodată în stradă fără să arate impecabil.

“În general, oamenii se uită să vadă lucrurile care nu sunt în regulă. Se uită dacă ai costumul pătat, dacă ești murdar. Cred că este esențial să fii impecabil vizual, astfel elimini orice prejudecată. Cred că succesul unui artist stradal este dat de trei lucruri, dacă vorbim de imagine: costumul, curățenia și disciplina, iar în ceea ce privește activitatea, de mișcări și atitudinea pe care o ai față de public. Trebuie să știi când să răspunzi unei persoane, când să oprești o atitudine agresivă. Este bine să te manifești cu precauție. Este foarte important în stradă să-ți cunoști bine capacitatea, să știi cu cine poți să ai o discuție”, consideră Toni Varuti.

Artistul stradal care-i face pe timișoreni să zâmbească spune că nu și-a dorit să joace pe o scenă și că există o diferență între mim și actorii de teatru. Astfel, dacă oamenii plătesc înainte pentru a vedea o piesă de teatru sau un actor cum joacă, artiștii stradali sunt recompensați de public abia la finalul reprezentanției susținute.

“Cred că un actor ar vedea activitatea unui artist care se manifestă în stradă ca pe o decădere, pentru că nu poate să facă asta pe scenă, acolo unde și-a dorit mereu. La teatru, publicul plătește înainte de a vedea piesa, astfel că are și predispoziția de a vedea pozitiv piesa, pentru că a plătit pentru ea. În cazul artiștilor stradali, plata se face după reprezentație. Actorul caută mai degrabă imaginea lui în fața publicului, iar artistul de stradă caută reacția publicului la ceea ce el face”, explică Toni Varuti.

Artistul stradal și-a petrecut mai toată vara anului trecut în capitala Banatului, interpretându-l pe Charlie Chaplin. În această toamnă, a luat o mică pauză și a revenit de Crăciun. Toni Văruți ne-a declarat că o să încerce să vină mai rar la Timișoara, asta pentru că “nu vreau să plictisesc. Când vin la Timișoara, vreau ca publicul să mă aștepte, să fie încântat când mă vede. Nu vreau să arunce lumea cu ouă și roșii în mine. Deși, după un an petrecut în Timișoara, întâlnesc oameni care nu sunt saturați de prezența mea, iar copiii se bucură tot timpul când mă văd”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.