Comloșu Mare, localitate timișeană aflată aproape de granița cu Serbia, a dat fotbaliști campioni și participanți la Cupe Mondiale
În România, infrastructura sportivă, ca cea din multe alte domenii, este la pământ. An după an, tot mai multe echipe dispar din campionatele românești de fotbal, iar jucătorii se împuținează. Dacă în catastife învechite, abandonate pe rafturi prăfuite, nu ar sta scrisă istoria fotbalului românesc, tinerilor microbişti le-ar fi greu să creadă că în trecut totul era altfel.
Atât de diferit încât o așezare uitată din Timiș a dat jucători importanți la nivel național, doi dintre ei participanți cu România la două Campionate Mondiale: Italia (1934) și Franța (1938). Este vorba de Comloșu Mare, atestată documentar în 1446, comună din vestul Timișului, aflată la graniţa cu Serbia, la 60 de kilometri de Timișoara.
La începutul secolului XX, cu câțiva ani înainte ca fenomenul numit „fotbal” să pătrundă pe teritoriul de astăzi al județului, Comloșu Mare era o așezare în care nemţii erau majoritari, după colonizarea de la 1781 a familiilor germane din Luxemburg. Marea Unire din 1918 a așezat lucrurile, iar sportul, ca și alte domenii, a început să înflorească. „Comloșana” a fost prima echipă a comunității, înființată în 1921 și afiliată la Federația Sporturilor din Timișoara în 1922.
Apropierea de granița cu Serbia a făcut ca patru ani mai târziu să se consemneze o primă dispută internaţională, împotriva sârbilor de la ZAK Kikinda. Deși nu are un trecut pigmentat cu momente de glorie – nici pe departe – suflarea sportivă comloșană poate fi văzută ca una care a dat valoare adăugată, cu vârf și îndesat, fotbalului ”romantic” din România.
Gheorghe „Ghiţă” Ciolac
Printre cele mai renumite „produse” ale Comloşului Mare este, cu siguranţă, Gheorghe Ciolac, care era numit de coechipieri, clasic, „Ghiţă”. Ciolac, care mai târziu avea să facă parte, la 26 de ani, din selecţionata României care s-a deplasat în 1934 la Campionatul Mondial din Italia, s-a născut în Comloşu Mare în 10 august 1908.
Tot în comuna natală a făcut şi şcoala primară, iar mai apoi a plecat la Timişoara, unde a absolvit Liceul „C.D. Loga”, timp în care a evoluat la juniorii lui Poli. Ajuns iniţial la Banatul Timişoara, Gheorghe Ciolac a făcut pasul spre Ripensia în 1930, unde a devenit mai târziu coordonator de joc şi căpitan de echipă, fiind parte din cea mai bună generaţie pe care a avut-o „Ripi” în toate timpurile – cvadruplu campion al României şi dublu câştigător al cupei. Tot alături de Ripensia, în cadrul Cupei Europei Centrale, a eliminat mult mai prestigioasa formaţie italiană AC Milan.
A fost văzut ca un jucător cu imaginaţie, altruist, fluid în momentele în care avea mingea la picior, un bun servant pentru colegii săi. A debutat în naţionala României la vârsta de 19 ani, într-un meci contra Iugoslaviei, la Zagreb, ultima partidă ca şi „tricolor” fiind împotriva Cehoslovaciei, în 18 aprilie 1937, la Bucureşti, în faţa a 40.000 de spectatori.
În perioada interbelică a fost considerat unul dintre cei mai buni jucători români.
Gheorghe Ciolac s-a retras din activitatea sportivă în 1948, iar în 13 aprilie 1965, la vârsta de 57 de ani, a încetat din viaţă, fiind înmormântat în cimitirul Mătăsarilor din cartierul timişorean Fabric.
Vasile Chiroiu
Contemporan cu Ciolac, Vasile Chiroiu a făcut parte din gaşca comloşenilor care au făcut istorie în tricoul Ripensiei Timişoara. Cei doi consăteni au fost coechipieri la Ripensia Timişoara şi au făcut parte din echipa care a eliminat-o pe AC Milan din Cupa Europei Centrale (CEC).
Chiroiu s-a născut la doi ani şi trei zile după Ciolac, în data de 13 august 1910, iar de la 10 ani a început fotbalul la CS Unirea Timişoara. Legitimat iniţial la Poli, fundaşul-mijlocaş a jucat în perioada 1930-1936 şi pentru Ripensia Timişoara, alături de care a câştigat de două ori titlul de campion naţional şi o singură dată Cupa României, fiind transferat pe parcursul anilor la CFR Bucureşti, respectiv Athletic Oradea. A îmbrăcat tricoul echipei naţionale de nouă ori şi a participat la Campionatul Mondial din Franţa (1938).
Soarta nu a fost atât de blândă cu Vasile Chiroiu, care a trebuit să meargă pe frontul de est în cel de-Al Doilea Război Mondial. A supravieţuit după luptele cu ruşii şi s-a întors la Timişoara, unde a şi murit la data de 14 noiembrie 1960, grav bolnav, la vârsta de 50 de ani.
Ştefan Rodeanu
Mult mai tânăr decât ceilalţi doi comloşeni care au făcut pasul spre fotbalul mare, Ştefan Rodeanu, care-şi are originile în comuna din apropierea graniţei cu Serbia, a îmbrăcat tricoul Chinezului, Ripensiei, UTA-ei, CCA, a lui Poli, dar şi a echipei naţionale.
Rodeanu s-a născut în 14 decembrie 1927 şi, după ce a început să joace fotbal pe maidan, a făcut pasul înspre Timişoara. Perioada de glorie a Ripensiei începea să apună atunci când Ştefan Rodeanu a ajuns la timişoreni, în 1939, unde la vârsta de 16 ani a făcut pasul spre echipa de seniori.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial s-a transferat la Locomotiva Timişoara, cu care devine vicecampion naţional şi finalist al Cupei României, într-un ultim meci pierdut contra celor de la UTA Arad. Perioada sa de vârf a avut-o la CCA Bucureşti, unde a devenit triplu campion naţional şi câştigător al Cupei României.
La începutul secolului XX, Comloşu Mare a fost o mină de aur pentru fotbalul din vestul ţării. Comunitatea în care s-au născut fotbaliştii care au îmbrăcat tricoul naţionalei României nu i-a uitat pe performeri, în memoria cărora a fost inaugurată în 15 august 2005 o placă comemorativă din marmură, în faţa bisericii.
