Micul Jules Verne din Timișoara, băiatul care și-a împlinit visul de a...

Micul Jules Verne din Timișoara, băiatul care și-a împlinit visul de a lansa o carte

0
DISTRIBUIȚI

În urmă cu patru ani, Victor își făcea temele în dulap și avea un vis: acela de a-i călca pe urme lui Jules Verne. Acum, băiatul din Timișoara și-a lansat prima carte.

Victor Mathiesz are 18 ani și-o ambiție de fier. Este înscris în clasa a XII-a la Liceul Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum” din Timișoara, iar în niciun an nu a terminat școala cu o medie mai mică de nouă. Model îi este mama lui, Agneta Ramona, care mereu l-a încurajat să învețe, dar și să-și urmeze visele. Iar efortul de a obține astfel de performanțe nu a fost deloc ușor. Victor locuiește în aceeași cameră cu mama și cu sora lui mai mică, iar ani întregi au trăit cu câteva sute de lei pe lună.

În urmă cu patru ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, PRESSALERT.ro prezenta povestea lui Victor Mathiesz, în cadrul campaniei „Eroi fără glorie”. Agneta Ramona Mathiesz își creștea singură cei doi copii, iar condițiile în care locuiau nu erau deloc ușoare, singurul venit fiind o indemnizație de 600 de lei. După apariția articolului, mai mulți oameni inimoși s-au mobilizat pentru ca familia Mathiesz să aibă un brad de Crăciun, Victor a primit un calculator nou în locul celui defect, plus alte ajutoare care le-au fost de un real folos.

Băiatul, înscris atunci în clasa a VIII-a, povestea cum era nevoit să învețe în dulap, pentru că sora lui, Verabel, era prea mică să înțeleagă ce i se spune, astfel că îi rupea caietele când se aștepta mai puțin. Astfel, băiatul și-a creat un mic birou după ce a unit trei dulapuri din cameră. Intrarea în spațiul de studiu al copilului se făcea prin ușa unui dulap, prin hainele puse pe umerașe, după ce pavajul din spate a fost scos.

În spatele dulapurilor, Victor își ținea nu doar cărțile și caietele pentru școală, dar și schițele unei nuvele. Visul băiatului era acela de a-i călca pe urme scriitorului său preferat, Jules Verne.

„Îmi aduc aminte de brăduțul din beculețe din geamul prin care priveam peisajul friguros de afară, fără speranță, trăind în mizerie și nepăsarea celor din jurul nostru. Apoi s-a întâmplat acel miracol în viața noastră, moment când, în urma reportajului apărut, am primit ajutor ceresc de la oameni cu inimă de aur. Îmi aduc aminte câtă generozitate și noblețe, câtă bunătate am primit noi atunci cadou de sărbători. Victor a primit cadou volumele lui Jules Verne, cărțile lui mult visate, de la o doamnă pe care eu personal o consider îngerul lui păzitor. Copiii au primit în dar cu mult drag de la eroi anonimi sau nu, care au aflat despre destinul nostru trist, hăinuțe, jucării, multe dulciuri și alimente. Copiii au avut sărbători de neuitat în anul 2014, îmi aduc aminte de zâmbetele lor inocente de fericire”, își amintește Agneta Ramona Mathiesz.

„Lumină și umbră”

Patru ani mai tarziu, Victor a reușit să-și îndeplinească visul. Astfel, în acest an, la sfârșitul lunii noiembrie, băiatul a publicat prima sa carte, pe care a intitulat-o „Lumină și umbră”. A fost nevoie de multă perseverență pentru a reuși să scrie aceste rânduri, care sunt o parte din sufletul lui. Trei povești motivaționale sunt prezentate în volum, iar mesajul acestora este unul simplu: în fiecare din noi există un erou.

Victor este puțin timid, iar faptul că trebuie să vorbească despre cartea în care și-a așternut gândurile îl emoționează. Îi sunt alături cele mai importante persoane din viața lui: mama și sora lui. Pentru el, volumul care numără aproape o sută de pagini, în care eroi principali sunt un cavaler, un broscoi și un băiat, reprezintă cel mai frumos cadou de Crăciun.

„Am început să scriu poveștile din această carte în anul 2014, m-am mai oprit din scris și în acest an le-am finalizat. Cartea este despre eroul care trăiește în fiecare din noi. Atât prin jocul imaginar din copilărie, în urma căruia cartea mea a prins viață, cât și prin prisma lumii reale în care trăim. Putem fi eroi printr-un simplu gest, întinzând o mână de ajutor unui om aflat la nevoie sau adoptând un suflețel de pisicuță. Putem fi eroi ori de câte ori ne dorim și facem un bine necondiționat. În carte, eroii copilăriei mele prind viață și cititorul asistă la adevărate minuni ce se petrec în anonimat.


De ce nu am proceda și noi astfel?”, se întreabă Victor Mathiesz.

Pentru Victor, mama acestuia reprezintă un adevărat erou. Agneta Ramona are 44 de ani și a fost nevoită să-i crească singură pe Victor și pe Verabel, după ce a fost părăsită de bărbații cu care i-a conceput. Acum 12 ani, Agneta Ramona a terminat Medicina, visul ei din copilărie fiind acela de a deveni psihiatru. În urmă cu trei ani, când cei doi copii au mai crescut, și-a luat inima în dinți și s-a înscris la Rezidențiat, examen pe care l-a promovat. Însă, pentru că nu mai erau locuri la Psihiatrie, a ales unul la Anatomie Patologică, la Spitalul Județean Timișoara, gândindu-se că în loc de indemnizația de 600 de lei, cu care de-abia trăia de pe o lună pe alta, va reuși să le asigure copiilor o viață mai bună.

La Anatomie Patologică sporurile sunt mai mari și atunci salariul e cât de cât decent. Pentru copiii mei am ales postul ăsta, fac și imposibilul pentru ei, dar nu mă las, mă înscriu iar la Rezidențiat, vreau să ajung medic psihiatru”, ne povestește Agneta Ramona Mathiesz.

Gânduri pozitive

Timișoreanca l-a încurajat mereu pe Victor să fie un om bun și să încerce să-i ajute pe cei din jur, dar și să lupte pentru idealurile sale. Astfel, în această vară, băiatul a mers la Sovata, ca voluntar la un centru pentru copii orfani și defavorizați, unde a încercat să aducă un strop de fericire pe chipul lor.

„Mama a fost cea care mereu a fost alături de mine și m-a încurajat. Ea m-a încurajat și să-mi fructific acest talent de a scrie, iar prin cartea pe care am lansat-o vreau să le transmit oamenilor că e foarte important și să-și găsească busola. Eu cred că orice părinte adevărat face ca mama: își sprijină copilul. Sunt de părere că nu te naști erou, devii erou și consider că fiecare dintre noi are acest potențial”, explică Victor Mathiesz.

Băiatul nu a avut o copilărie prea plăcută, deși mama sa a încercat să-i fie mereu alături. A crescut fără tată, iar cei trei locuiesc într-o casă cu membrii familiei din partea mamei, certurile fiind la ordinea zilei.

„Ceva mai rău decât singurătatea este a fi între ființe de aceeași specie ca tine și de a fi batjocorit de propria familie. E mai comod a judeca pe cineva decât a face un mic efort în a-l cunoaște și înțelege. Pentru unii este o utopie să mai facă și gestul nobil de a-l ajuta”, scrie în „Cuvântul înainte” din cartea de povești „Lumină și umbră”, scrisă de Victor.

Agneta Ramona Mathiesz și cei doi copii au plecat, la un moment dat, din casa în care locuiesc cu familia, după ce au găsit o chirie ieftină. Însă au fost nevoiți să se întoarcă, pentru că au făcut o alergie din cauza mucegaiului, iar bani pentru o chirie mai scumpă, în altă locație, nu-și permit deocamdată.

„Experiența trăită în copilărie m-a inspirat să scriu cartea. Eu oricum sunt mai copilăros pentru vârsta mea, toată lumea îmi spune asta, poate că o parte din mine n-a vrut să se maturizeze niciodată. Deși cartea are un decor, o copertă pentru copii, mesajul este pentru oameni mari. M-au inspirat experiențele prin care am trecut și chiar cred că în viață este important să avem busola la noi. Scrisul este un mod de a mă descărca. În carte, unul dintre personaje seamănă cu mine, dar totul este scris metaforic”, explică, cu maturitate, Victor Mathiesz.

Speranțe de mai bine

Băiatul și-a propus să continue poveștile motivaționale din cartea „Lumină și umbră”, care au un final deschis. Totodată, Victor Mathiesz se pregătește pentru examenul de Bacalaureat, pe care-l va susține în această vară, pentru că vrea să dea la facultatea de istorie. Însă, băiatul spune că vrea să devină ghid turistic, pentru că „vreau să-i îmbogățesc pe oameni prin cultură, să descopăr locuri noi”.

„Visul nostru este acela de a pleca din acest mediu jalnic, dar avem nevoie de mult timp pentru a reuși, sper. Cu toții ne vedem trăind altundeva, într-o căsuță modestă de la țară, unde este liniște și siguranță. Pentru mine nu există cuvântul imposibil, ci doar acelea de speranță și dorință. În final, ce-și poate dori o mamă cu adevărat? Să-și vadă ambii copii fericiți, realizați, trăind într-o atmosferă de liniște, cu multe bucurii. Și sănătate, desigur”, consideră Agneta Ramona Mathiesz.

De la Jules Verne la Robin Hood

Victor Mathiesz este un băiat ambițios și încearcă să-și dedice timpul liber pasiunilor pe care le are: scrisul și tirul cu arcul, hobby pe care l-a descoperit în urma numeroaselor romane istorice pe care le-a citit. De altfel, Victor a obținut și premiul întâi la un concurs de tras cu arcul, organizat în vestul țării, astfel că a primit porecla de „Micul Robin Hood”.

„Pentru a fi un arcaș bun, în primul rând, trebuie să-ți placă. Apoi este nevoie de mult antrenament, dedicare, pasiune, disciplină și perseverență. Un arcaș adevărat are deja înnăscut în reflex aceste calități, doar le șlefuiește mai departe, până obține strălucirea victoriei. În tirul cu arcul este important să țintești un pic mai sus decât locul în care se află ținta ta, să o nimerești din plin. Asta se poate aplica și în viața de zi cu zi, în orice activitate, nu neapărat doar în tirul cu arcul”, explică Victor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.