Zona în care este așezată comuna Fârdea și satele aparținătoare, aflată în partea de răsărit a județului Timiș, este una dintre cele mai frumoase ale acestuia. Comuna se află într-o depresiune la poalele munților Poiana Ruscă, lângă lacul Surduc, și este înconjurată de dealuri, unele mai abrupte, altele mai domoale, astfel încât frumusețea locurilor a dus la creșterea interesului turistic și a impulsionat amenajările pentru a atrage un număr cât mai mare de vizitatori. Încă din secolul al XV-lea exista în zonă un district românesc cu șapte sate, iar la Gladna Montană s-au descoperit ruinele unei cetăți construite pe timpul voievodului Glad.
Traseu turistic spre cabana „Căpriorul”
Pentru cei cărora le plac plimbările pe munte indiferent de anotimp, din centrul comunei Fârdea există un traseu marcat pe care se poate ajunge la cabana „Căpriorul”, într-o excursie care durează în jur de patru ore și jumătate. Distanța de 13 kilometri se străbate pe o potecă, printr-o poiană cu pomi rari iar apoi printr-o pădure de stejar, mesteacăn, câțiva salcâmi și ienuperi, aflată pe piciorul de deal dintre Valea Gladnei și Valea Moașei.
În apropierea crestei se deschide o priveliște panoramică asupra lacului de acumulare, a comunei din vale și asupra munților din masivul Poiana Ruscă aflați în spatele lacului, care seamănă cu o ghirlandă de dealuri înalte și împădurite. După aproximativ un kilometru de urcuș, panta devine lină, iar după alte câteva sute de metri, se ajunge la culmea principală care separă bazinul văii Hăuzești de cel al văii Rozalia. Drumul continuă printr-o poiană îngustă presărată cu ienuperi care ating trei metri înălțime, printre care se zăresc culmile împădurite ale munților Gomila Mare și Brăinului Mic.
Din poiană, unde se află și un loc de popas, drumul urcă lin, aproape doi kilometri, printr-o pădure bătrână de fag și stejar, după care urmează un urcuș mai abrupt de aproximativ jumătate de kilometru, până la vârful Brăinul Mic, care are o înălțime de 746 metri și de unde poate fi admirată partea apuseană a munților Poiana Ruscă, defileul văii Gladna de la Surduc, valea Nădragului și depresiunea Caransebeșului, în spatele căreia se profilează dealurile Buziașului și Munții Semenic. Din Brăinul Mic începe coborâșul, printr-o zonă defrișată, apoi din nou prin pădure, pe un traseu destul de sinuos, până unde se desprinde culmea care desparte bazinul văii Rosalia de cel al văii Gladna și continuă până în șaua care desparte vârful Daia de Dâmbul cu Fier. Două sute de metri mai departe, pe o culme secundară, se află cabana ”Căpriorul”, unde se poate ajunge pe un drum carosabil.
Mănăstirea Fârdea, izvor de ortodoxie
Cei care nu sunt dornici de ascensiuni montane se pot mulțumi cu o plimbare în jurul lacului Surduc, sau se pot reculege în zilele de Bobotează și de Sfântul Ion, care încheie sărbătorile de iarnă, în vechile biserici din satele care aparțin de Fârdea sau la mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în centrul de comună. Așezământul monahal de la Fârdea a fost înființat în anul 2001, cu binecuvântarea Mitropolitului Nicolae, mai întâi ca schit, iar apoi ca mănăstire de maici cu viață de obște, o mănăstire pe care și-au dorit-o foarte mult și localnicii.
Piatra de temelie a bisericii a fost pusă de P.S. Lucian, episcop al Caransebeșului, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. În obștea monahală de la Fârdea se desfășoară și o tabără internațională de voluntariat la care au participat foarte mulți străini, atrași în bună parte de rânduiala bisericească ortodoxă pe care nu o cunoșteau și de care au fost profund impresionați. Perioada de voluntariat este de cel puțin o lună, iar arta medievală românească, bisericile și icoanele au produs o adâncă impresie asupra lor, unii vizitatori convertindu-se chiar la ortodoxie. La mănăstirea Fârdea, din mâinile măicuțelor ies veșminte preoțești și diaconești, acoperăminte pentru biserică, prapuri și epitafe, icoane, dar și miere de munte, foarte căutată de orășeni, totul săvârșindu-se în slujba lui Dumnezeu.
Vechi biserici ortodoxe
La Fârdea se află și vechea biserică ortodoxă construită în 1853, iar de la sfârșitul secolului al XIX-lea datează bisericile din Hăuzești, Gladna Montană și Gladna Română.
În curtea cimitirului din Zolt se află o bisericuță de lemn, monument istoric, datată în secolul al XVIII-lea, despre care se spune că a fost adusă de la Gladna Română și care este considerată „giuvaerul bisericilor din lemn bănățene”. Construită în întregime „din bardă”, biserica se evidențiază prin modul de cioplire a bârnelor de stejar și îmbinarea elementelor de structură și decor prin cheutori și cuie de lemn. Atât în interior, cât și în exterior, are inscripții în alfabet chirilic și latin, pisania aflată în naos fiind scrisă cu litere chirilice. O particularitate a bisericii sunt crucile de lemn prinse pe pereții exteriori, în amintirea eroilor satului căzuți în războaie. Pictura interioară de pe pereți și bolta bisericii a fost terminată în anul 1781 de către Teodor Zugravul și Atanasie din Lugoj, iar în pronaos se află portretul lui Petru Obiada, un țăran vrednic îmbrăcat în straie de sărbătoare, care a fost ctitorul bisericii. În bisericuța de lemn se țin slujbele de înmormântare și cele din Duminica Tomii, dar satul are și o biserică nouă, ridicată în anii 30 de avocatul și deputatul de Severin Titus Popovici, fiul protopopului din Lugoj, pe o proprietate a familiei.
La Hăuzești, chiar la ieșirea din sat, mai poate fi văzut un muzeu particular al trofeelor de vânătoare, proprietarul acestora fiind un pasionat vânător.
Surse foto: e-primarii.ro, ziarullumina.ro, wordpress.com, wikipedia, renasterea.ro, panoramio.ro, vestour.ro
