Bătrânețe cu zâmbetul pe buze. Singurul centru de zi pentru persoane vârstnice...

Bătrânețe cu zâmbetul pe buze. Singurul centru de zi pentru persoane vârstnice al Primăriei Timișoara este o binecuvântare pentru zeci de bătrâni singuri FOTO

0
DISTRIBUIȚI

În fiecare zi au cu cine schimba o vorbă, primesc o masă caldă gratuit și își ocupă timpul cu tot felul de activități.

Centrul de zi pentru bătrâni al Primăriei Timișoara și-a deschis porțile, în urmă cu 16 ani, în Calea Lipovei. De-a lungul timpului, sute de persoane vârstnice, majoritatea rămase singure după ce partenerul de viață le-a murit, iar copiii au plecat de lângă ele în căutarea unei vieți mai bune, au fost ajutate să înțeleagă faptul că bătrânețea nu înseamnă singurătate, izolare, uitare. Timp de cinci zile pe săptămână, beneficiarii centrului se întâlnesc pentru a socializa, a primi un sfat, a tricota sau pentru a se juca remi, șah sau table. Pentru unii bătrâni, centrul de zi a devenit a doua casă.

Maria Luminosu are 82 de ani, dar arată cu cel puțin zece mai tânără. Are părul scurt, roșcat, puțin coafat, unghiile date cu ojă și buzele cu ruj. Am găsit-o stând la masă cu alte „fete”, așa cum le „alintă” bătrânii beneficiari ai centrului, în timp ce realizau mărțișoare lucrate manual. Este vorba de flori, fluturi sau inimioare croșetate și tricotate. Acestea au prins câte un ac de siguranță în spate, un șnur alb cu roșu, astfel că vor fi oferite ca mărțișor copiilor sau studenților care vor veni să viziteze persoanele vârstnice din centrul de zi din Calea Lipovei. Din păcate, Maria Luminosu nu mai poate croșeta sau tricota, pentru că nu mai vede cu un ochi, dar ajută cu tot ce poate.

Maria Luminosu a aflat că în Timișoara există un astfel de centru în urmă cu peste 10 ani, printr-o cunoștință. „De multe ori am trecut cu troleibuzul prin fața lui, dar n-am știut exact ce este. Vedeam că scrie centru de zi, dar mă gândeam că este pentru oamenii străzii. Apoi mi-a spus un prieten care venea în centru despre ce e vorba și m-a invitat și pe mine să văd cum este. Mi-a plăcut atât de tare, că de atunci nu am lipsit aproape deloc. În fiecare zi vin aici”, ne povestește Maria Luminosu.

Fața începe să i roșească și lacrimile-i curg pe obraz în momentul în care povestește de cât timp locuiește singură și cum era viața înainte de a descoperi centrul de zi pentru persoane vârstnice. „Acum 15 ani mi-a murit soțul, de 15 ani locuiesc singură. Băiatul e plecat în Australia, vine în țară doar o dată la trei ani. Acasă, încerc să-mi ocup timpul cum pot, dar trece greu. Aici am cu cine vorbi, are cine să mă asculte, plus că am legat prietenii, iar personalul este de nota zece, foarte sufletist”, ne spune Maria Luminosu. Timișoreanca ne povestește că centrul de zi a devenit „a doua casă, dacă nu vin aici o zi, parcă mă simt bolnavă, atât de tare m-am obișnuit cu oamenii de aici. Pentru mine contează enorm de mult sprijinul pe care-l primesc”.

Deși a ajuns să sufere de atât de multe boli astfel încât de abia le mai știe numărul, cea mai gravă fiind problema la un picior, din cauza căreia uneori nu se poate ridica din pat, Maria Luminosu nu și-a pierdut simțul umorului. „Sunt foarte bogată, am adunat o grămadă de boli”, glumește timișoreanca. Însă, imediat îi vin în minte imagini cu alți beneficiari ai centrului de zi, care au plecat la îngeri de-a lungul anilor și fața i se întristează. „Mult a fost, puțin a rămas. Tuturor ne vine rândul”, concluzionează Maria Luminosu.

„Locuiesc singură de 42 de ani”

Un ajutor de nădejde în confecționarea mărțișoarelor este oferit de Maria Cichi. Femeia are 93 de ani, dar se poate deplasa singură, astfel că vine la centrul de zi pentru persoane vârstnice „ca la locul de muncă. Am ajuns să mă gândesc cu groază că vine sâmbăta și duminica și trebuie să stau acasă. Nu pot să vin la centru, pentru că este închis”.

Maria Cichi este pasionată de croșetat și tricotat și, cu multă răbdare, a realizat zeci de eșarfe, veste, perne sau decorațiuni. Toate au fost oferite cadou sau scoase la vânzare de către reprezentanții centrului, iar cu banii strânși, bătrânii beneficiari au plecat în excursii sau au fost organizate diferite activități.

„De fiecare dată când vin în centru, fac lucruri de mână. De-un timp, joc și remi, mă relaxează. Am ajuns în centru din întâmplare, acum zece ani, și am fost foarte entuziasmată de ce am găsit. Sunt persoane în vârstă ca mine cu care mă înțeleg foarte bine, altfel trece timpul când vin aici. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi viața fără acest centru. Acum câțiva ani, mai aveam prietene cu care vorbeau, dar toate s-au dus, doar eu am rămas. Soțul mi-a murit acum 42 de ani și de atunci locuiesc singură. Într-un fel, parcă m-am obișnuit cu singurătatea, după atâția ani petrecuți singură, între patru pereți”, povestește Maria Cichi.

Timișoreanca povestește că încearcă să ajungă la centrul aproape în fiecare zi. „Și când plouă sau e frig afară vin, doar să mă simt eu bine, să nu mă doară ceva”, explică Maria Cichi. Beneficiarii centrului primesc și un sprijin în ceea ce privește transportul. Astfel, de trei ori pe săptămână, un șofer îi aduce la centru, indiferent în ce zonă a orașului locuiesc, și îi duce acasă. De asemenea, din toamna anului trecut, persoanele vârstnice beneficiare ale centrului de zi mai primesc un ajutor binevenit. Și anume, câte o masă caldă gratuită care, spun ei, contează foarte mult.

„Este groaznic să stai lângă aragaz, dar n-ai de ales”, ne spune mai în glumă, mai în serios Ramiru Țona, în vârstă de 66 de ani, unul dintre cei mai tineri beneficiari ai centrului de zi din Calea Lipovei. Bărbatul locuiește singur, iar în urmă cu un an a aflat de existența centrului, după ce Primăria Timișoara a luat decizia de a închide Parcul Central pentru lucrările de modernizare. Astfel, n-a mai avut unde să joace șah, table sau remi, de care este îndrăgostit.

„Mi-a spus un prieten că există acest centru de zi unde pot să stau câteva ore în fiecare zi și am zis să încerc. Am întrebat de ce acte am nevoie, m-am încadrat și am venit. Foarte mult îmi place aici. Sunt cu fetele mele, cu care m-am împrietenit, iar atmosfera este plăcută”, povestește Ramiru Țona.

Sprijin pentru 40 de suflete

Centrul pentru persoane vârstnice a fost deschis în anul 2002, fiind finanțat integrat de Consiliul Local Timișoara. Gabriela Teslaru, șeful Complexului de Servicii pentru Persoane Vârstnice „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriel”, din Calea Lipovei, ne-a explicat că, la început, funcționa doar centrul de zi, dar între timp s-a deschis și compartimentul de îngrijire la domiciliu. În total, 40 de bătrâni, majoritatea singuri, beneficiază de serviciile oferite în cadrul centrului, în cele două camere special amenajate.

Beneficiarii sunt așteptați la centru după ora 08.00 și pot să stea până la ora 16.00, timp în care se implică în diverse activități, majoritatea de socializare. „Vorbim despre lucruri pe care-i interesează pe ei, legate de comunitate. Dacă vine o persoană nouă în centru, aceasta se prezintă, încep să se cunoască unii pe ceilalți. În partea de socializare pot să-și facă câte o cafea, un ceai, să se simtă bine și să se apropie, acesta este scopul. Apoi sunt activități practice: de la lucru manual, decupat, lipit, unele persoane participă la jocurile de grup, în funcție de ce-i face pe beneficiari să se simtă bine”, ne-a declarat Gabriela Teslaru.

De asemenea, o dată pe săptămână, un kinetoterapeut trece pragul centrului și le dă o mână de ajutor bătrânilor, precum și un medic, care oferă consultații gratuite, iar un psiholog este zilnic la dispoziția persoanelor vârstnice.

„Media de vârstă a beneficiarilor centrului nostru este acum de 77 de ani. Au nevoie de aceste servicii oferite de centrul de zi ca de aer. Îmi spunea o doamnă că eu nici nu pot să-mi imaginez ce înseamnă acest centru pentru ea. Este foarte important pentru ei să se simtă utili, îi mobilizează și acest lucru le dă putere să meargă înainte. Nu să stea acasă, ei aici au ceva de făcut. De asemenea, leagă prietenii, se îngrijorează unul pentru celălalt. Dacă cineva are o problemă medicală, merg în vizită la el. Mulți sunt abătuți, necăjiți când vin la noi și, în scurt timp, se vede o schimbare, sunt mai veseli”, povestește șeful centrului de zi pentru persoane vârstnice.

Ajutor și acasă

O mână de ajutor bătrânilor din Timișoara este oferită și prin compartimentul de îngrijire la domiciliu, care funcționează în același sediu cu centrul de zi din Calea Lipovei. 75 de persoane vârstnice, condamnate la o viață în singurătate și imobilizate la pat din cauza bolilor grave de care suferă, primesc un sprijin nesperat.


Angajați din cadrul Direcției de Asistență Socială a Primăriei Timișoara vin să le facă curat, cumpărăturile, le cumpără rețete, le gătesc sau îi spală. Totul gratuit.

În total, în cadrul Direcției de Asistență Socială a Primăriei Timișoara sunt deschise unsprezece centre în tot orașul, care oferă sprijin unor copii din familii defavorizate, micuților cu dizabilități, oamenilor străzii sau bătrânilor.

Foto: Virgil Simonescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.