Căpitanul lui SCM Politehnica Timişoara a împlinit săptămâna trecută 32 de ani. Cu excepţia a două perioade petrecute la Reşiţa și Bacău, Cristi Fenici a evoluat doar în alb-violet la echipa de club. Mereu s-a întors acasă. Internaţionalul descoperit la Buziaş își dorește acum ca alături de colegii săi să atragă constant publicul bănățean la sală și să-l răsplătească cu trofee cât mai curând.
Aventura lui Cristian Fenici pe semicerc a început pe vremea când era elev la Buziaș. Actualul internațional a crescut în stațiunea timișeană deși s-a născut în Capitala Banatului. ”Doamna Lili Cojocărița a fost prima mea antrenoare, profesoară. Am început din clasa a V-a handbalul. A făcut un fel de selecție, dar câțiva ne-am dus direct la sală. Chiar mi-am dorit să fac handbal după ce am văzut un meci la televizor. La început în Buziaș era doar echipă de fete”, rememorează Cristi Fenici. Acesta a făcut în liceu pasul către LPS Banatul, unde a fost pregătit de Maria Craiu. Iar înainte să împlinească 18 ani a fost acontat de Poli Timișoara. ”Când am semnat primul contract am fost cu părinții, cu antrenoarea. Au fost mai mulți care au venit de la Banatul. Pentru mine a fost ceva special, erau în echipă jucători pe care îi urmăream când veneam la sală. M-am mutat cu ei în cămin, majoritatea erau din afara Timișoarei. Am început să legăm prietenii. În vestiar au fost jucători care pentru mine erau ca părinții mei, mi se păreau foarte maturi la 31-32 de ani. Băban pe extrema stângă, Dorin Bota pe extrema dreaptă, Burileanu, Stanciu, Sărăndan, Narcis Câtu, Cucuiete, un grup venit de la Cluj. Am prins garda veche. Primul meu antrenor a fost Horațiu Gal, cu el pot să spun că am debutat în Liga Națională”, spune actualul căpitan al lui SCM Politehnica Timișoara.
Implicat în eurocampanii
Prima sa participare europeană a trăit-o tot în alb-violet. În sezonul 2007-08 Poli a avut un parcurs superb în Cupa Challenge, trecând mai întâi de elvețienii de la Thun într-o sală arhiplină la Timișoara. A urmat eliminarea islandezilor de la Fram Reykjavik și sfertul de finală pierdut cu Benfica Lisabona. În sezonul 2009-10 Fenici s-a transferat la UCM Reșița, alături de care a cucerit Cupa României și cu care a participat în Cupa EHF. ”Semnasem pe doi ani, dar au apărut problemele economice, așa că m-am întors la Timișoara mai repede cu jumătate de sezon”, explică Fenici. În fine, ultima sa plecare a fost la Știința Bacău, dar nici în Moldova nu a zăbovit mult. ”La Bacău am stat un an, atunci la Timișoara nu se știa cum va fi cu finanțarea. Știința se bătea la campionat cu HCM Constanța. Am ieșit cu ei pe locul 2 și am pierdut o finală. A fost mai greu acolo, eram singur, doar cu soția și copilul. Nu a fost ce mi-am dorit, aveam alte așteptări. Am avut o renegociere și am hotărât să mă întorc”, subliniază Fenici.
În vara lui 2014 coordonatorul de joc era din nou în alb-violet. După un an de tranziție, în care pe banca poliștilor a sosit muntenegreanul Pero Milosevic. CH CSU Politehnica, cum era denumită în acel moment echipa de handbal, a avut unul dintre cele mai surprinzătoare sezoane. Echipa a câștigat locul 3 național în condiții vitrege, deoarece Curtea de Conturi considera ilegală finanțarea de la autorități. ”A fost de departe cel mai greu sezon. Erau restanțe enorme, de patru-cinci luni. Dar, cu toate acestea, am luat bronzul. A fost senzațional. Nici acum nu realizez cum am reușit pentru că, dacă stau să mă gândesc, majoritatea sezoanelor la Poli erau de la locul 6 în jos”, conchide Cristi Fenici.
Rezultatul bun din acel sezon a atras din nou interesul pentru jucătorii lui Poli. Dacă Demis Grigoraș a plecat în Ungaria, Fenici a fost aproape de o mutare la malul mării. ”Eu am avut semnat contract cu Constanța pentru că problemele erau foarte mari. Dar n-am mai plecat pentru că am avut o clauză: dacă Timișoara îmi oferă același salariu puteam rupe înțelegerea. Era o șansă mică și poate doar părinții mei mai sperau să nu plec. Plus că aici sunt acasă, nu a fost doar o decizie a mea, luată pe moment. M-am sfătuit cu familia. Avem și doi copii și era greu să plec în cealaltă parte a țării”, a conchis coordonatorul. Poli, reorganizată sub SCM, a reușit să-l convingă pe Fenici să rămână. În toamna lui 2016 alb-violetul revenea în cupele europene. Startul în preliminariile Cupei EHF a fost perfect, cu victorii în ambele manșe cu estonienii de la Polva Serviti și norvegienii de la Arendal. ”Apoi a venit Ribnica, care la prima vedere părea accesibilă. Nu știu dacă ne-am relaxat. Ne doream să intrăm în grupe, era o performanță uriașă pentru Timișoara. A fost o echipă bună, chiar dacă i-am bătut aici la cinci goluri. Acolo nu am avut nicio șansă, nu am făcut un meci bun”, admite căpitanul alb-violeților despre eliminarea amară suferită în fața slovenilor.
”Vreau trofee pentru Timișoara”
Parcursul din campionat a părut, în schimb, dezamăgitor anul trecut, cu o clasare doar pe 6.
”Toată lumea a comparat echipa cu cea care a câștigat bronzul. Dar era o echipă total nouă și nu poți să faci minuni peste noapte”, continuă Fenici. Alta pare să fie situația în acest sezon. SCM Poli a fost pe val la finele lui 2017 și începutul noului an, perioadă în care a strâns 13 victorii consecutive și a ocupat inclusiv poziția de lider în Liga Zimbrilor. ”Tot timpul faptul că am fost uniți în vestiar și în afara lui a fost atuul. Și acum avem ceva probleme financiare, dar nu așa de mari ca în urmă cu doi ani. E al doilea sezon împreună și echipa arată altcumva. Am legat o serie de rezultate foarte bune. Pot să spun că peste așteptări. Obiectivul e clar, clasarea pe primele patru locuri pentru play-off. Astfel vom avea avantajul a două meciuri acasă. Primele șase echipe sunt la același nivel. Poți câștiga sau pierde oriunde. Eu personal îmi doresc să jucăm în semifinale iar acolo se decide practic tot sezonul”, precizează Cristi Fenici.
Deocamdată viitorul pare să fie tot violet pentru purtătorul tricoului cu numărul 34. Iar acesta își dorește susținerea timișorenilor meci de meci pentru că astfel Poli ar avea șanse mai mari la trofee. ”Dacă e liniște din toate punctele de vedere rămân aici. Mi-e greu să plec. Sper să fiu sănătos, să joc cât pot și să aducem la Timișoara trofee, medalii, asta mi-am dorit tot timpul. Nu prea am reușit pentru că nu a fost echipa așa de bună, dar în ultima perioadă arătăm foarte bine și lumea a început să vină la sală. Publicul de aici e pretențios. Am jucat cu sala aproape goală când eram mai jos, dar a existat și mobilizare. E ceva senzațional când suntem susținuți așa cum a fost cu CSM, e clar că avem nevoie de public. Sunt momente când nu ne iese jocul și când vezi că tribuna se ridică în picioare și te aplaudă primești putere”, concluzionează Cristian Fenici. Acesta nu s-a hotărât încă ce va face după ce-și va încheia cariera de sportiv. ”Ideal ar fi să rămân în handbal. Deocamdată nu am răbdarea să urmez cursurile de antrenor. Nu știu dacă aș face față, dar poate cu trecerea anilor mă liniștesc. Mi-am dorit să ajung printre cei mai buni din țară pentru că acesta e nivelul meu deocamdată, nu știu dacă voi avea oportunitatea să joc și în alte campionate”, a mai spus Cristi Fenici, cel care de multe ori e ”motorul” din teren pentru Poli.
Recunoaștere națională
Cristi Fenici e o piesă importantă și în angrenajul echipei naționale. Spaniolul Xavier Pascual, selecționerul României, l-a impresionat pe timișorean. ”E după părerea mea printre cei mai buni din lume. Noi sperăm la calificarea la Campionatul Mondial, avem șansa noastră cu Macedonia, deși aceasta e favorită prin faptul că are jucători care evoluează la echipe puternice”, spune Fenici. România se va duela cu Macedonia la baraj în perioada 8-10 iunie (turul), respectiv 12-14 iunie (returul).
Pe plan personal Fenici s-a bucurat de apreciere la nivel național din partea antrenorilor Ligii Zimbrilor. În două rânduri, anii 2015 și 2017, el a fost desemnat de către aceștia cel mai bun jucător român din campionatul intern. ”E un lucru bun, o recunoaștere a formei sportive și a lucrurilor pe care le fac pe teren. Prima desemnare m-a luat prin surprindere, nici nu mă gândeam atunci, de obicei luau cei de la Constanța, care aveau o super echipă”, mărturisește Cristi Fenici.
Ryan și Siana i-ar putea călca pe urme
Cristi Fenici încearcă după antrenamente să ajungă cât mai repede acasă, motivul sunt cei doi copii ai săi. Fetița Siana Maria, în vârstă de cinci ani, și băiețelul Ryan Alexandru, care are doi anișori. ”Numele românești le-am pus eu iar cele străine soția. Așa m-am înțeles cu Andreea. Ea a căutat nume din perioada sarcinii. Siana mi-a plăcut și acum se poartă… Ea e vinovata”, zâmbește tatăl celor doi. Aceștia nu vor fi forțați de handbalist să facă sport dacă nu vor dori acest lucru. ”Soția îmi spune să duc copiii la sport. Eu vreau să vină de la ei, așa cum a fost în cazul meu”, a precizat Cristian Fenici.
