Fă o trupă!

În zilele noastre, nimic nu e interzis. Carevasăzică, totul e permis. Fie că e pop, rock sau „post dubstep combinat cu black metal“, muzica are parte de o serie de extrapolări. Până şi cei care în fişa postului au ca sarcină „impunerea de trenduri“ au zile grele.

Conceptul de „la modă“ a fost nimicit de Internet. Tot mai multă muzică veche e resuscitată, iar contextele sunt cât se poate de schimbătoare. Linia de demarcaţie între James Last şi Radiohead e tot mai subţire. Nu mai există canoane, iar dacă astea au dispărut, se presupune ca tot aceeaşi soartă o are şi kitsch-ul. Iar execrabilul recurs la explicaţia „e atât de rea muzica asta încât e bună“, ar cam trebui şi el să facă paşi.

Trăim în era Facebook, în care casele de discuri sunt pe moarte, iar artiştii au mii de opţiuni de a ajunge la un public „targetat”. Cine mai are nevoie de „jdemii” de euro pentru o înregistrare ca lumea? Poţi deveni „cineva“ în muzică şi fără să ştii că pe a treia linie a portativului se pune cheia de alto. Drept urmare, zilnic în întreaga lume apar mii şi mii de muzicieni cu înregistrări (de dormitor sau nu) şi se nasc diverse curente.

Din păcate, trendul acesta de explozie muzicală nu se vede prea tare în Timişoara. E drept, în ultima vreme au apărut câţiva. Adevăraţi sau wannabies, care fac muzică pentru a agăţa personaje de sex opus sau din inimă. Într-un oraş de calibrul Timişoarei de „dincolo“ există cel puţin şapte trupe de metal, 21 de DJ şi 14 trupe de psychedelic grunge într-un cartier cum ar fi Circumvalaţiunii.

În luna ianuarie a anului 1977, fanzinul britanic Sideburns publica o copertă incendiară: „Asta e o coardă… asta e alta… asta e a treia… acum fă o trupă!“. Îndemnul revoluţionar este cât se poate de actual şi astăzi pentru Timişoara. Puneţi mâna pe un laptop, urmăriți un tutorial pe Youtube şi… faceţi o trupă! Categoric nu vă veţi îmbogăţi (nici peste noapte şi nici peste ani!), dar veţi reuşi să treceţi mult mai mişto prin vremurile cenuşii pe care le traversăm.