INTERVIU Chitaristul Horea Crişovan: „Scena din Timişoara e plină de oameni care...

INTERVIU Chitaristul Horea Crişovan: „Scena din Timişoara e plină de oameni care cântă, dar nu sunt promovaţi“

0
DISTRIBUIȚI

Horea Crişovan este un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare în rândul melomanilor din întreaga ţară. Muzicianul care a împlinit ieri frumoasa vârstă de 45 de ani a pregătit o surpriză „cântătoare“ pentru toţi cei care sunt îndrăgostiţi de muzică. Sub titulatura „Stardust – 45 light years“, la sfârşitul acestei săptămâni, artistul îşi va sărbători ziua de naştere cu o întâmplare la care vor participa şi o serie de „amazing friends“.

„Cu Ilie Stepan, Florin Cvaşa, Petre Ionuţescu, Gabi Almaşi, Blazzaj, Uţu Pascu, Vali Potra, BIO, Gabi Szorad,Valentin Popescu (Freaky), Ştefan Czifrak, Maria Hojda, Mircea Ardeleanu JR, Aurel Dragalina, Grigore Bujor Hariga şi alţi dragi mie“, spune Horea. Evenimentul la care absenţii vor fi trecuţi cu roşu în catalog, va avea loc sâmbătă 24 februarie, de la ora 21.00, la Reflektor Venue. Cu ocazia acestui „regal“, am realizat un interviu alături de artistul care a început să cânte la chitară la vârsta de opt ani…

– Cum ţi-a a venit ideea organizării concertului numit „Stardust – 45 de ani“? Cum ai selectat invitaţii speciali şi la ce fel de concert ne putem aştepta?

– Ideea a venit acum câteva luni. Mi-am amintit ce frumos a fost la Muzeul de Artă acum doi ani şi m-am gândit să repet experienţa, dar de data aceasta cu invitaţi. Cu oameni cu care am împărţit scena şi sălile de repetiţii. Voi face anual poate o altă selecţie. Pilonii de bază însă vor rămâne. Ca şi concert va fi mai mult original. Cu compoziţii de- ale mele din visul meu acustic, My Real Trip, cu piese de pe următorul disc, apoi câteva de-ale lui Ilie Stepan şi nu în ultimul rând piese compuse parţial de mine în Blazzaj şi Bio. Va fi o combinaţie armonică. Aşa cum a fost şi este viaţa mea. Din păcate, nu am reuşit să aduc două nume foarte dragi mie. Oameni excelenţi, dar ocupaţi. Colegul meu de la Manne- Federico Malaman şi Vlatko Stefanovski. Cei doi, foarte posibil, vor fi prezenţi la partea a doua a acestui concept, în luna ocotmbrie, când voi sărbători 30 de ani pe scenă.

– Spuneai, la sfârşitul anului 2016, că este în plan al doilea disc de autor solo, după My Real Trip. Ce se mai întâmplă cu acest proiect?

– Al doilea disc ar putea fi şi al patrulea. Material este „cu duiumul”, dar timp şi energie, înca nu. Trăim într-o eră a vitezei. Paradoxal, discul My Real Trip încă nu a atins maturitatea în urechile ascultătorilor… Mai are nevoie de timp pentru a fi descoperit. Simt eu că am scris o pagină frumoasă în chitara acustică din România cu acest disc, dar încă este prea puţin cunoscut. Nu am apelat la publicitate sau case de discuri. Discul doi va avea substanţă, la fel ca primul. Înca nu ştiu ce element voi mai adăuga la „construcţie”…

– Formaţia BIO a revenit pe scenă în cadrul Revolution Festival în 2016. La ce ne mai putem aştepta pe viitor în această privinţă?

– BIO e copilul meu, hrănit prea puţin. Dorinţa mea cea mai mare este să scoatem în cele din urmă „Our Biocracy” albumul ce se pare că se lasă prea aşteptat. Acum sunt aproape toate condiţiile. Ne-am maturizat fiecare separat muzical, deci poate ieşi o muzică superbă din instrumentele noastre. Ca o furtună cu ploaie caldă de vară. Sunt foarte mândru de colegii mei din BIO, fiecare e unic: Ştefan Czifrak, Florin Cvaşa, Valentin Popescu, Gabi Szorad.


Thumbs up for my neurotics…

– Care sunt realizările tale cele mai mari de până acum şi care sunt planurile pentru… următorii 45 de ani?

– Realizări? Reinventarea periodică e o mare realizare. Acum vreau să învăţ sunet, imagine. Sunt artist, deci sper eu, estet. Abia aştept noi provocări. Nu stau prins în generaţia mea. Cânt pentru generaţia mea în mare parte, dar încerc să o surprind de fiecare dată cu ceva ”new”. Zeci de discuri ca şi chitarist în studio. Prietenii cu mari artişti contemporani. Cu legende ale muzicii. O mare realizare de-a mea este conştientizarea locului meu în muzica din România. Şi puterea de a visa cu ochii deschişi.


– Cum vezi tu scena muzicală timişoreană în 2018 în comparaţie cu anii trecuţi? Dar în comparaţie cu celelalte oraşe de mărime comparabilă din România? La ce capitol stăm prost şi unde avem puncte tari?

– Scena timişoreană… Marele minus este lipsa promovării valorilor autohtone. Avem muzicieni foarte buni care ar merita să cânte şi la marile spectacole de care ştim cu toţii. Dar sunt obligaţi să stea la coadă dupa artiştii de la răsărit. Asta mă doare foarte tare. Pentru că din patriotism local, absolut normal pentru un om ca mine, nu toţi iau calea marelui oraş cu chip de lut. Şi aleg să facă treaba în oraşul lor. În Timişoara. Paradoxal cei care aleg asta, sunt marginalizaţi. Pentru mine e o mare enigmă. Ce mecanism şchiop poate alimenta decizia unora de a alege un artist din altă parte în defavoarea artistului local. Fidel. Patriot. Cu buletin de Timişoara. A cărei cazare nu costă nimic. Care nu are agenţie ce înghite zeci de procente din suma alocată. Şi care e capabil să susţină un show adevărat. Cinstit. Dar timpul le va rezolva pe toate. Sinusoida e pe curs descendent din păcate acum.Tinerii care îşi fac o formaţie sau cântă in beciuri pentru părinţi sau cântă gratis sau în momentul în care termină şcoala fac band-uri de petreceri chiar dacă talentul lor este altul. Aş dori foarte tare să reuşesc să creez un aşternut confortabil pentru cei care vin după mine pe scenă,( ca vârstă). Însă daca tot aşa merg treburile, ei vor ajunge să cante doar ca hobby. Refuz să fiu ultima generaţie care trăieşte din muzică.Vreau şi cei talentaţi de după mine să facă acelaşi lucru.

Plusul? Sunt oameni foarte faini cei care decid să se sacrifice pentru scena din Timişoara. Matricea noastra culturală ( Axa Viena-Budapesta – Timişoara) ne-a făcut îngăduitori. Iertători. Blajini. Inspiraţi. Cu mult bun simţ. Aşa suntem noi, cei din zona asta de lume. Considerăm că e loc sub soare pentru toţi dar în plus oferim şi un adăpost pe vreme rea. Scena timişoreană e plină de oameni care cântă…dar nu sunt promovaţi. Cum am spus, sunt nevoiţi să stea la rând. Un rând la care nu se prea vede capătul…

– Dacă ar fi să adresezi o chemare cuiva care nu a ascultat muzica ta niciodată până acum…într-o propoziţie…să vină la concertul Stardust… care ar fi aceea?

– Stardust 45 e călătoria mea muzicală prin Univers.E înţelegerea diferenţei între ego şi orgoliu. Pe nava mea nu am fost singur.Au fost şi ei cei care vor fi pe scenă cu mine. Pe 24 ne vedem în Reflektor Venue. Nu trebuie să aduceţi cadouri. Biletul este 20 lei… ajunge.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.