Vali Potra, tobarul cu amintiri de pus în ramă: „Un bun muzician...

Vali Potra, tobarul cu amintiri de pus în ramă: „Un bun muzician trebuie să fie un factor de coeziune“

0
DISTRIBUIȚI

Unul dintre cei mai cunoscuţi toboșari din Timişoara este fără îndoială Vali Potra, muzicianul care a ales să studieze percuţia după ce a cochetat cu pianul. Născut în 3 octombrie 1964 la Salonta, Vali Potra s-a apucat mai serios de muzică în urma unui anunţ postat de Cristian Podratzky în rubrica regretatului critic muzical Petru Umanschi din revista Orizont, în care se căuta un tobar pentru formaţia Impact.

„Aveam 16 ani şi trupa Impact mergea atunci pe linia dată de Freddie Onofrei. Am început cu piese de Black Sabbath sau Judas Priest şi am avut şi influenţe etno, gen Phoenix, pe asta s-a mers o perioadă foarte lungă. După ce a plecat Freddie am cotit-o spre westcoast, cum îl numeam noi. Direcţia a fost dată de Zoli Lenghel, care a venit la clape. Am cântat piese spre Toto şi Chicago, până prin 1988, când trupa s-a desfiinţat odată cu plecarea dincolo a lui Zoli şi a lui Dan Pavel“, îşi aminteşte Vali.

Alături de activitatea sa în Impact, Vali a făcut parte şi din ABRA, formaţia înfiinţată acum 34 de ani în oraşul nostru și care a cunoscut consacrarea sub forma trio-ului compus din Adrian Schwartz-Dinu (chitară, voce), Christian Podratzky (bass) şi Vali Potra (tobe). În perioada anilor ’85-’90, ABRA a cucerit o serie de premii, iar artistul are amintiri de neuitat din acea perioadă.

„Sunt mândru de festivalurile care le-am câştigat în anii aceia cu ABRA. De exemplu, la Târgu Mureş unde am luat locul unu şi indiviual şi pe trupă. Sau la Craiova, unde am fost revelaţia festivalului. Dealtfel acolo am cântat numai două piese, le-am repetat pe tren, iar după aia am fost chemaţi la un concert extraordinar. Şi acum am fiori când mă gândesc la acel episod. Publicul aplauda în continuu. Pe la mijlocul concertului nu mai ştiam cum să cântăm de aplauze. Adi Dinu a zis pe scenă… Eu aşa ceva nu am mai văzut… După care s-a întors spre noi şi a zis… Dar nici voi… Au fost multe amintiri frumoase“, spune artistul.

Începând cu anul 1990, Adrian Schwartz-Dinu şi Christian Podratzky s-au stabilit în Germania, iar reunirea trupei ABRA a avut loc în vara anului 2003, în studioul „Taboo” din Arad. În cursul lunii septembrie a anului 2014, ABRA a revenit în faţa publicului bănățean după 24 de ani de pauză, cu un concert mult aşteptat de melomani. La ora actuală Vali Potra nu mai face parte din acest proiect.

„Nu mai cânt la ABRA pentru că formula aia nu mai funcţionează. Eu am luat această decizie. Concertele de revenire mi-au dovedit că nu mai suntem ceea ce am fost. Nu vreau să dezamăgesc pe cineva care ne-a văzut atunci. Dar nici pe cineva care ne vede pentru prima oară. Nostalgicii nu te judecă, au aceeaşi vârstă cu tine, dar eu mă pun în pielea unui fan nou care nu ştie mare lucru. Vine cu aşteptări şi noi nu le îndeplinim. Nu îmi pot permite să am eşecuri pe scenă. În formula ABRA în care sunt ei acum, cu Horea Crişovan şi Florin Cvaşa, varianta în care se stă pe scaune, e altceva. Se duce spre zona mai domoală, nu spre rock. Formula asta funcţionează, e mai liniştită“, spune Vali Potra.


Referitor la fenomenul trupelor „cover band” din zilele noastre, artistul este de părere că este loc pentru toată lumea. Cu toate acestea, Vali e de părere că la un moment dat fiecare artist trebuie să decidă ce drum vrea să urmeze.

„Nu mi-e ruşine să recunosc. Şi eu am cântat la restaurantul Central, unde am ajuns după ce a fugit din ţară un alt tobar, Mişi Farkaş. Cântam în fiecare seară. În viaţa oricărui muzician trebuie să fie şi cover-uri. La un moment dat trebuie să decizi. Dacă rămâi pe cover-uri, nu prea mai ai cum să ieşi. Eşti înregimentat într-o rutină. Sunt formaţii care reuşesc să facă şi compoziţii proprii şi cântă şi cover-uri. Eu personal tot timpul am insistat în Pragu De Sus să se promoveze şi compoziţii proprii. Dacă rămâi în «covereală» te pierzi. Ca muzician, ca artist. Mai cânt din când în când şi acum, cover-uri. Puteam oricând să intru în una din trupele de cover-uri de la noi. Dar, nu am nervi nu-mi mi place.


Din când în când e fain, te mai întâlneşti cu prietenii. Dar să faci din asta un mod de viaţă… Şi în vremurile din anii ’80 se cânta ce era la modă. Cântam în acele vremuri Al Bano, dar şi Deep Purple. Hiturile de atunci însă… erau făcute din suflet. Observ că şi acum se mai cântă piese vechi. Care au o bază muzicală. Piese făcute de oameni care au stat în studiouri. Care au stat de atâtea ori până le-a ieşit. Atunci nu exista posibilitatea să lipeşti la computer. Acum oricine poate să-şi cumpere o sculă deşteaptă şi, dacă are un pic de fler, poate să lipească nişte bucăţi muzicale care sunt luate din mai multe părţi. Evident, să fie atât de deştept încât să nu fie mai mult de patru măsuri, să nu fie plagiat“, spune Vali Potra.

Chiar dacă formaţia Impact nu a avut parte de înregistrări oficiale, muzicienii au reuşit să salveze câteva piese „trase pe casete“. La capitolul materiale discografice, artistul ne-a dezvăluit un secret din bucătăria celor de la Blazzaj. Reprezentanţii jazz-ului alb vor lansa… două discuri!

„Anul acesta împlinim 20 de ani de existenţă Blazzaj şi ne-am gândit să ieşim cu… două discuri noi. Unul din ele va cuprinde piese pe care le cântăm de demult, dar care nu au fost puse pe disc, iar celălalt va fi cu piese noi. Noul material Blazzaj s-a născut atât de greu… fiindcă nu ne-am adunat. Fiecare din noi a fost angrenat în alte proiecte, dar asta nu e o scuză. Principalul e că la începutul acestui an ne-am adunat şi se lucrează intens la piesele noi. Mie întotdeauna mi-a plăcut să cânt cu oameni dinamici, poate ăsta e motivul pentru care nu mai cânt cu ABRA. Îmi place să cânt cu Pragu De Sus, Călin Bârcean e vioi şi dinamic. Iar la Blazzaj e aceeaşi situaţie: sunt oameni care te inspiră şi te duc mai departe“, spune Vali Potra.

Dincolo de activitatea sa „pe scenă“ Vali este implicat şi în „spatele“ scenei fiind implicat în asigurarea echipamentelor tehnice pentru diverse manifestări. Din fericire, artistul reuşeşte să separe cât se poate de bine diversele „laturi“ ale activităţilor, fiind adeptul lucrurilor bine făcute.

„Împreună cu asociatul meu Cătălin, sunt implicat şi în partea tehnică a unor spectacole. E frumos să fii acolo şi să ajuţi ca lucrurile să meargă bine, e o satisfacţie. Trebuie să existe cooperare între organizatorii evenimentului, compartimentul tehnic şi artiştii de pe scenă. E adevărat, muzicienii au orgolii mari, dar eu sunt genul de om care separ treburile foarte bine. Chiar dacă sunt supărat pe cineva şi respectivul cântă pe o scenă nu îi pun o boxă mai proastă. Când mă angajez la o chestie, o fac pâna la capăt. Când vin să cant cu trupa pe o scenă, cânt ca şi cum ar fi ultimul meu concert din viaţă. Când este altcineva pe scenă procedez la fel. Fiindcă nu vreau să îmi reproşeze nimic din punct de vedere tehnic“, spune el.

Fiul artistului a păşit şi el pe acelaşi drum, fiind clăpar în formaţia All Friends Band, iar în ceea ce priveşte secretul unui bun tobar, acesta e de părere că alături de muncă contează foarte mult şi …caracterul omului.

„Evident că trebuie să ai o înclinaţie spre ceva. Mai e şi multă muncă. Dar contează şi caracterul omului. Degeaba eşti un bun instrumentist dacă nu se poate colabora cu tine. E mai important caracterul decât studiile. Oricât ai studia, dacă eşti fiţos, începe să te evite lumea. Am avut ocazia să aleg în loc de oameni foarte talentaţi, oameni buni. Cărora li s-a pus eticheta de băiat bun. Cred că secretul unui bun muzician este şi să fii un factor de coeziune“, spune Vali Potra.

În ceea ce priveşte scena muzicală românească actuală, artistul e de părere că aceasta oglindeşte exact societatea în care trăim, iar evenimentele gratuite organizate de diversele primării sunt bune dintr-un punct de vedere şi rele din alt unghi.

„Într-o ţară în care lucrurile nu funcţionează aşa cum trebuie nu are cum să funcţoneze rock-ul. Ce se întâmplă în muzica românească… se adaptează vremurilor, e exact ce trăim noi acuma. Se întâmplă multe evenimente muzicale. În toate stilurile. Problema cu publicul e că îţi trebuie o anumită stare pentru a savura aşa cum se cuvine. În străinătate, unde există o stabilitate economică, politică şi financiară… e normal când vii acasă de la muncă să te gândeşti să te duci să îl asculţi pe X. Să dai bani să-l vezi. Dar dacă în jurul tău lucrurile nu funcţionează, nu ai cum să intri în starea aia. Diversele evenimente organizate de primăriile din ţară…sunt şi bune şi rele. Noi suntem un popor balcanic, orientat mai spre distracţie. Lumea cere ca la zilele de oraş să fie distracţie, deci e firesc. Pe de altă parte obişnuiesti ca lumea să vină pe gratis la concerte şi asta nu e OK pentru artişti“, spune Vali Potra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.