Atracțiile și podurile unicat de pe cursul Bârzavei. Ce colecție impresionantă a strâns un urmaș al vechilor coloniști din Banat FOTO

Născut în Banatul Montan, la Reşiţa, într-o familie ai cărei strămoşi au fost colonişti veniţi în Banat cu peste două veacuri în urmă, profesorul Helmut Kulhanek este un pasionat colecţionar şi cercetător al trecutului locurilor natale şi nu numai.

Matematicianul, fizicianul, cercetătorul şi profesorul reşiţean de origine, deţine, printre altele, o impresionantă colecţie de litografii, cărţi poştale ilustrate şi multe alte obiecte – documente nescrise care sunt adevărate mărturii în imagini ale unor epoci istorice apuse, şi, de multe ori, ale unor locuri care nu mai există decât în descrierile din cărţi. El este şi autorul mai multor lucrări, un domeniu de interes fiind sistemul hidroenergetic Semenic-Reşiţa, cu apeductele, podurile şi morile din întreaga zonă industrială a oraşului.

Atracţii pe cursul Bârzavei

Profesorul Kulhanek a identificat peste 300 de poduri, podeţe, punţi, pasarele şi pasaje care au existat de-a lungul timpului peste Bârzava şi afluenţii săi – multe din ele din lemn şi dispărute de multă vreme, unele fiind înlocuite cu construcţii din beton. Existenţa feluritelor treceri peste Bârzava şi afluenţii săi e certificată de imagini inedite, descoperite şi publicate în două lucrări dedicate acestui subiect.

Autorul a remarcat numeroase particularităţi de construcţie, detalii de finisaj, dar şi informaţii legate de întreaga zonă, precum cele legate de „Păstrăvăria” de la canton, existentă încă din vremea imperiului austro-ungar, vila Klaus – o casă de vânătoare pentru funcţionarii societăţii STEG până la naţionalizarea ei de către regimul comunist, ajunsă astăzi în paragină deşi se află pe lista monumentelor istorice – primul baraj pentru uşurarea transportului de lemn sau popularea, în 1889, a domeniului de vânătoare de la Văliug cu vânat mare, eveniment marcat printr-o placă de metal.

Cabane, pensiuni şi popasuri turistice

Cercetătorul reşiţean vorbeşte despre platoul dintre vârfurile Gozna şi Nedeia, unde se află două izvoare, Băile Mari şi Băile Mici ale Vulturilor, întreaga zonă fiind însă străbătută de o mulţime de firicele de apă şi pârâiaşe care se unesc de-a lungul văii, spre apele Bârzavei. Un prim pod de piatră a fost construit la aproximativ 400 de metri în amonte de cantonul Berzăviţa în anul 1910, când s-au amenajat legăturile rutiere dinspre Văliug spre Anina şi Reşiţa.Un alt pod, din beton, s-a construit chiar la canton iar în dreptul vilei Klaus a existat o construcţie masivă din bârne, umplută cu pietriş, care forma în amonte un lac de acumulare cu o capacitate de peste 190.000 mc de apă. Prin deblocare se producea un val artificial care putea transporta lemnul din pădurile Semenicului şi depus în apele Bârzavei, până la Reşiţa. Stăvilarul construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost ulterior demolat şi înlocuit cu un baraj mai solid.

În aval de vila Klaus au fost construite mai multe poduri, pentru exploatare forestieră sau pentru a permite accesul spre cabana Crivaia. În zonă se află şi o capelă catolică des vizitată de turişti, construită în 1862 pentru locuitorii celor două colonii întemeiate aici la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Un pod masiv se află şi în dreptul pensiunii „Haus Hubertus” de la poalele muntelui Semenic, iar ultima parte a acestui traseu este dominat de barajul Gozna, construit la mijlocul secolului trecut, unde traversarea Bârzavei se poate face pe un dig, doar de persoane autorizate. Un îndrăgit loc de agrement la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor era „Villa Veronika”, aflată pe marginea unui afluent al Bârzavei, dar aceasta a fost incendiată imediat după sfârşitul primului război mondial. Cel care pusese foc şi-a recunoscut fapta doar la spovedanie dar preotul a păstrat secretul iar acesta a fost dus în mormânt, identitatea făptaşului nefiind niciodată cunoscută.

Poduri unicat şi primul pod sudat

De la barajul Gozna spre Văliug există nu mai puţin de zece poduri şi podeţe peste afluenţi ai Bârzavei. Vederi de la începutul secolului trecut atestă existenţa unui pod de lemn chiar în dreptul primelor case din aşezare şi alte două podeţe au o vechime de peste un secol. Pe drumul spre Reşiţa se află barajul Breazova, construit la începutul secolului XX pentru a regla debitul de apă al Bârzavei şi nu departe de acesta se mai poate vedea fundamentul barajului planificat iniţial dar abandonat în favoarea celui construit ulterior. La câteva sute de metri de capătul barajului Secul se mai pot vedea ruinele unui fost pod feroviar care deservea o linie ferată forestieră.

În sectorul Ţerova-Bratova se pot vedea câteva remarcabile poduri metalice, solide şi interesante ca mod de construcţie, unele fiind unicate în zona Reşiţei. În sistemul de canale dintre versanţii Semenicului şi Reşiţa, un rol de seamă l-au avut apeductele, canale folosite încă din antichitate pentru alimentarea oraşelor cu apă potabilă. Sistemul de canale, deosebit de complex, are o lungime totală de peste 70 de kilometri, cele mai spectaculoase fiind cele ale canalelor Superior, Inferior, Principal, Crainic şi şi Groposu-Bogatu.

Câteva poduri şi pasarele mai vechi sau mai noi, au existat şi încă mai există şi în Reşiţa, ele având un rol semnificativ în istoria oraşului. Podul sudat, cunoscut şi sub numele de „podul de la Vamă”, a fost construit în anul 1937 la uzinele din Reşiţa, fiind primul pod sudat din estul Europei şi al treilea de pe continent, într-o vreme în care nituirea era tehnica cea mai răspândită. Este unul din cele mai reprezentative poduri ale oraşului şi a fost cea mai importantă legătură peste Bârzava timp de mai bine de jumătate de secol.

Surse foto: banatulazi.ro, adevarul.ro, banatour.eu, argument-cs.ro, foto.agerpres.ro, bjcs.ro, prisma-online.ro, banatuldemunte.blogspot.ro, cazarelapensiune.ro, wikipedia.org