Se simt abandonați, nu mai învață, nu mai au chef de joacă, pentru că dorul de mama sau de tata este prea mare. Copiii rămași singuri acasă, după ce un părinte sau ambii au plecat la muncă în străinătate pentru a le asigura o viață mai bună, trec prin drame cumplite, însă un loc din Timișoara oferă o mână de ajutor.
Mihai are nouă ani, iar împreună cu fratele său în vârstă de 15 ani vine aproape în fiecare zi la un centru al Organizației Salvați Copiii. Într-o sală de clasă a Școlii Generale Nr. 1 din Timișoara, aflată în zona Fabric, cei doi băieți se joacă cu alți copii, sunt sprijiniți la teme de către un profesor și mai mulți voluntari. De asemenea, un psiholog le dă o mână de ajutor astfel încât să treacă mai ușor peste dorul de mamă, care a plecat la muncă la mii de kilometri distanță, în speranța că le va putea oferi un viitor mai bun.
„Cel mai mic dintre frați a avut mari probleme când a ajuns la noi, a fost cu tentativă de suicid. Cei doi frați au mama plecată în străinătate, sunt în grija tatălului. Era un copil foarte anxios după plecarea mamei, plecare care l-a afectat mult. După ce a venit în centrul nostru o perioadă, am discutat apoi cu doamna învățătoare, care era foarte surprinsă și mi-a spus că de când vine la centru, copilul este schimbat, este mai sociabil, mai vesel”, ne-a povestit Delia Horcea, coordonatorul centrului.
În total, aici sunt înscriși 41 de copii, dintre care 20, care au vârste de la șase ani în sus, vin în fiecare zi pentru a participa la activitățile pregătite pentru ei. Restul copiilor, care sunt mai mari, respectiv de 12-15 ani, participă de două ori pe săptămână la meditațiile gratuite oferite. De asemenea, în fiecare zi, micuții beneficiari ai centrului primesc și o masă caldă.
„Nu m-am putut opri din plâns”
Pe Denisa, de 11 ani, am găsit-o în sala de clasă unde, alături de restul copiilor, a primit o temă precisă: să realizeze o felicitare pentru cineva drag. Astfel, alături de sora ei, Crina, de nouă ani, a umplut o coală albastră cu zeci de inimioare desenate cu pixul. Felicitarea, însoțită și de un mesaj emoționant, va ajunge la tatăl fetițelor care, după câțiva ani în care a lucrat în construcții, la Paris, a ajuns după gratii, pentru că a condus beat, la Timișoara. Iar dorul de tată este cumplit.
„Dragă tati, te iubesc mult, mult! Și îți doresc multă sănătate și fericire alături de noi. Și eu te iubesc și sper că o să vii mai repede acasă! Îți promit că o să fiu mai cuminte pe cum cresc și pe tine și pe mami o să vă ascult mai mult!”, scrie în interiorul felicitării.
Denisa vine la centru în fiecare zi, timp de patru ore, alături de sora ei. Sala de clasă a devenit a doua ei familie, pentru că aici își face temele și se joacă de cel puțin doi ani. Mama lucrează la fabrica de bere din Timișoara, astfel că acasă, nu de puține ori, are grijă și de celelalte două surori mai mici. „Mi-e foarte dor de tata. Mai mergem să-l vizităm la penitenciar. În seara asta, o să vină acasă 24 de ore, în permisie, și o să-i dau felicitarea. A fost condamnat la un an de închisoare și în trei luni o să fie eliberat”, ne povestește Denisa.
Într-o altă bancă din sala de clasă, Adelina, de opt ani, a realizat o felicitare dintr-o coală roșie, pentru mama și tatăl ei. A umplut-o cu sclipici și a lipit câteva scoici, care-i amintesc de locul în care părinții ei muncesc în Portugalia: o plajă a Oceanului Atlantic de unde adună scoici, pe care mai apoi le vând.
Adelina este singură la părinți și povestește că „încă de când mică” cei doi au plecat la muncă în străinătate, astfel că fetița a rămas în grija bunicilor. În trecut, Adelina a fost și ea în Portugalia cu părinții, dar spune că nu avea cu cine să se joace, „nu aveam cu cine să stau, mi-era urât” și am venit acasă. Ultima dată și-a văzut mama și tatăl de Crăciun, iar atunci când au plecat a plâns ore în șir.
„Acum am început să mă obișnuiesc fără ei, ce să fac. Mi-e foarte dor de ei, deși vorbim în fiecare zi la telefon, și pe Facebook ne vedem. Când au plecat, am plâns mult, de la 10.00 la 14.00 nu m-am putut opri din plâns. Doar la vară o să-i văd, poate o să mă ducă în Portugalia în vacanță. Mi-au promis că o să-mi facă un frățior, pentru că nu mai am frați și mi-aș dori”, ne spune Adelina, în timp ce pictează felicitarea.
„Acești copii suferă”
Delia Horcea este de meserie asistent social și coordonează activitatea centrului de zi pentru copiii cu părinți la muncă în străinătate. În cadrul centrului mai lucrează un cadru didactic și un psiholog. De asemenea, un ajutor nesperat este primit din partea celor aproximativ 100 de voluntari care s-au înscris în programul „Ajungem Mari”, derulat de Asociația Lindenfeld.
Centrul de zi a fost înființat la Timișoara în anul 2014, iar beneficiari sunt copii din patru școli. În total, la nivel național, funcționează 16 astfel de centre ce au scopul de a „reduce impactul negativ al migrației economice a părinților asupra copiilor rămași acasă”.
„Inițial au fost opt centre, iar pe parcursul anilor, observând că această problematică a copiilor ce au părinți plecați la muncă în străinătate este una delicată, și mai ales că acești copii suferă foarte mult și au niște efecte negative destul de evidente în urma plecării părinților, s-au tot înființat centre, iar în prezent avem 16 centre în 15 orașe. Copiii din centrul de zi din Timișoara sunt selectați prin colaborarea cu încă trei unități de învățământ, pe lângă Școala Generală Nr. 1”, ne-a explicat Delia Horcea.
Potrivit coordonatorului centrului de zi al Organizației Salvati Copiii, micuții care au părinți plecați la muncă în străinătate suferă enorm, motiv pentru care, din cauza dorului prea mare de mama sau de tata, ajung să se izoleze, nu mai învață, iar unii intră în depresie.
„S-au identificat foarte multe efecte negative la copiii care au părinți plecați la muncă în străinătate, printre care stimă de sine scăzută, depresie, pierderea interesului pentru școală, deteriorarea relațiilor cu părinții, tulburări emoționale, subestimare, anxietate, iritabilitate, tulburări de comportament. Noi am dorit să îi ajutăm oarecum să treacă peste aceste probleme”, a afirmat Delia Horcea.
Cel mai greu trec peste despărțirea de părinți copiii de vârste mici, dar puternic afectați sunt și cei care intră în perioada adolescenței, astfel că pot ajunge în anturaje greșite, fiind ușor influențabili. „Dacă copiii au o relație foarte apropiată cu părintele care a plecat la muncă în străinătate, suferă foarte mult și simt această ruptură. În general, se deteriorează relațiile cu părinții după plecarea lor la muncă în străinătate, chiar dacă vorbesc zilnic cu aceștia, la telefon, pe Internet, nu e același lucru. Acești copii au nevoie de părinții lor lângă ei”, semnalează asistentul social.
Pe lângă faptul că sunt ajutați la teme și participă la diferite activități relaxante, organizate cu scopul de a-i face să uite de probleme și să se destindă, micuții care trag pragul centrului de zi merg în vizită la diferite obiective din oraș, plus că se organizează petreceri și le este sărbătorită ziua de naștere. De asemenea, copiii primesc rechizite gratuit, iar familiile lor – sprijin material de urgență.
„Psihologul face întâlniri individuale și de grup cu copiii și cu părinții sau aparținătorii lor, pe care încercăm să-i conștientizăm și cu privire la toate aceste efecte negative care se răsfrâng asupra copiilor, în speranța că poate vor realiza că este totuși mult mai bine să rămână în familie, cu copilul, decât să plece și să îi ofere un confort material. Am observat îmbunătățiri la copiii care vin la centru, inclusiv la rezultatele școlare. Relaționarea cu noi s-a schimbat, în sensul că inițial unii dintre ei erau foarte rezervați, izolați, iar în prezent, sunt foarte sociabili și veseli”, explică Delia Horcea.
Statistici alarmante
Coordonatorul centrului de zi din Timișoara atrage atenția asupra faptului că în cazul în care ambii părinți pleacă la muncă în străinătate, aceștia sunt obligați să anunțe autoritățile statului, potrivit unor modificări la Legea privind protecția copilului din anul 2013, ca urmare a eforturilor Organizației Salvați Copiii.
Practic, părinții trebuie să anunțe primăria că intenționează să plece în străinătate și să delege o persoană care se va ocupa de copil.
Apoi, cu un dosar cu mai multe acte, părinții ajung la judecătorie și în termen de câteva zile va fi delegat dreptul parental către ruda identificată de părinți, pe o perioadă de un an. Doar că nu puțini sunt părinții care nu știu că au această obligație sau dacă știu, nu o fac de teamă că li se vor lua copiii.
„În multe situații părinții nu sunt conștienți de faptul că îi lasă pe copii singuri atunci când pleacă în străinătate, fără un reprezentant legal. Chiar dacă au rămas cu bunicii, cu rudele, cu persoane apropiate din familie, ei nu au dreptul de a semna în locul lor, nu pot să ia nicio decizie pentru acei copii. Am încercat să-i facem pe părinți să înțeleagă, cei mai mulți sunt foarte speriați când află despre aceste lucruri, și nivelul de educație al lor este unul scăzut și confundă acest lucru cu adopția. Încercăm să le explicăm că nu le ia nimeni copiii, dimpotrivă, este ceva care vine în sprijinul copiilor lor”, a explicat Delia Horcea.
Statistici incomplete
Potrivit datelor făcute publice de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, la mijlocul anului 2016, la nivel național erau aproape 95.000 de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate. Dintre aceștia, peste 15.000 de micuți au ambii părinți plecați din țară.
În Regiunea Vest, la sfârșitul anului 2017, 8.564 de copii aveau părinții plecați la muncă în străinătate, cei mai mulți fiind din județele Hunedoara și Caraș-Severin. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș anunță că la nivelul județului nostru sunt 2.086 de micuți în această situație.
Însă cifrele nu reflectă realitatea. „Atât timp cât părinții nu notifică la primărie că vor plece în străinătate, noi nu avem datele clare. De aceea se tot insistă ca toți acești copii să fie luați în evidență”, a conchis Delia Horcea.
Foto: Virgil Simonescu
