Aflat la Timişoara ca protagonist al unei piese de mare succes şi pentru a perfecta, împreună cu Fundaţia „Artmedia”, un spectacol „in memoriam” Radu Beligan, care va avea loc la începutul lunii mai, actorul Dan Puric, cunoscut şi pentru aprecierile sale lipsite de menajamente la adresa celor aflaţi la conducerea statului român, a vorbit, pentru PRESSALERT.ro, despre ceea ce ar trebui să însemne capitala culturală a României din anul 2021.
După câteva cuvinte nu prea măgulitoare cu privire la modul în care Sibiul s-a definit, în urmă cu 11 ani, o capitală culturală printr-un „mimetism european”, Dan Puric crede că titulatura de capitală culturală europeană trebuie să reprezinte un act major de cultură, care să împiedice ştergerea sau mutilarea memoriei locului. După aproape trei decenii de ”impostură”, prima carte de vizită a Timişoarei ar trebui să fie aceea de oraş-martir, în care treptele catedralei, pe care au fost împuşcaţi oameni, să fie în centrul atenţiei tuturor.
În opinia sa, identitatea constă în memorie şi în specificitate, iar dacă e vorba de soarta României, „să înceapă cu şerveţelul lui Churchill, care dădea sovieticilor controlul asupra ţării în proporţie de 90%”.
Plusuri și minusuri
Dan Puric a remarcat, totodată, „centrul ţigănesc” din inima oraşului, pe cele mai frumoase străzi ale acestuia, subliniind carenţele unei legislaţii care îngăduie noilor proprietari să nu justifice provenienţa banilor, dar şi faptul că e „o ruşine să nu se restaureze centrul istoric”, ajuns în paragină precum multe alte clădiri de valoare din ţară. Actorul a avut cuvinte de apreciere pentru modelul de coexistenţă între etnii, specific acestei părţi de ţară, fără să fie nevoie de plăcuţe bilingve sau multilingve, dar a subliniat că şi realizările administraţiei habsburgice au fost făcute „cu sânge românesc”.
Bustul Regelui Ferdinand din centrul oraşului ar trebui să fie, de asemenea, un simbol, el fiind cel care a făcut posibilă, prin loialitatea sa faţă de români, întregirea ţării. Dan Puric este însă extrem de dezamăgit de modul în care anul împlinirii unui veac de la Marea Unire e abordat de autorităţi, „incapabile să celebreze Centenarul, în timp ce Ungaria pregăteşte de ani de zile contestarea tratatului de la Trianon”.
În opinia sa, „Centenarul României Mari e sărbătorit de români mici. În urmă cu un veac, a fost o sublimă jertfă pe care urmaşii nu pot să o ducă. Războiul nostru a fost unul legitim, pentru întregirea ţării, iar noi ne omorâm trecutul. Emil Cioran spunea cu ani în urmă că România se descompune. Noi trebuie să lucrăm la recompunerea ei, căci oficialităţile doar mimează acest lucru” şi se limitează la un şir de spectacole festive care nu pot readuce în conştiinţa publică ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un veac.
