Îngerii păzitori de la ATI. Trei tinere au renunțat la salarii de...

Îngerii păzitori de la ATI. Trei tinere au renunțat la salarii de mii de euro în Occident pentru a salva vieți acasă FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Sunt medici la Terapie Intensivă, iar fiecare zi de muncă este ca un război. „Înfruntăm zilnic moartea. De aici poate că iese unul din zece pacienți și atunci ne bucurăm și suntem atât de fericiți de parcă am salvat o sută de oameni, nu unul”. Așa descrie, cu emoție, medicul Lavinia Trache, stările pe care le trăiește lucrând în secția Spitalului Județean Timișoara în care ajung pacienți care se zbat între viață și moarte.

Este atât de multă suferință pe holurile acestei secții, încât personalul angajat reușește cu greu să se detașeze. Sunt mame ale căror copii ieri se simțeau bine, iar astăzi viața lor atârnă de un fir. Sunt copii care se roagă ca Dumnezeu să facă o minune pentru cei care le-au dat viață, soți/soții îndurerați.

Lavinia Trache are 31 de ani și este medic specialist. După ce a terminat Facultatea de Medicină, a făcut primii doi ani de rezidențiat pe Secția ATI a Spitalului Județean Timișoara. Următorii doi ani de rezidențiat a ales să-i petreacă într-un spital din Irlanda, cu scopul de a face schimb de experiență. Nu s-a gândit niciodată să profeseze această meserie într-o altă țară decât România, astfel că în anul cinci s-a întors în țară pentru a-și da examenul de specialitate. Și a rămas acasă.

„Mi-a plăcut în Irlanda și m-am acomodat foarte bine. După ce am susținut examenul de specialitate, cei din spitalul în care am lucrat ca rezident mi-au propus să rămân în continuare ca specialist. Dar am rămas în țară, pentru că nicăieri nu e ca acasă. Este altfel când ești la tine acasă și te trezești dimineața cu foarte mare drag să mergi la muncă și îți place ce faci”, ne povestește Lavinia Trache.

Medicul specialist spune că ar fi putut să aleagă partea mai „ușoară” a acestei specialități, de anestezie, dar a preferat să meargă pe terapie intensivă, iar fiecare zi petrecută pe Secția de Anestezie și Terapie Intensivă este plină de adrenalină, dar și multă suferință.

„Odată ce muncești două, trei luni cu un pacient, te încarci, n-ai cum să nu faci asta, pentru că te atașezi de acei oameni pe care-i vezi zilnic. Dar trebuie să te și detașezi, pentru că altfel nu ai cum să-ți faci meseria cum trebuie. Am avut colegi care nu au putut să se detașeze și au renunțat”, explică Lavinia Trache.

Iar viața trăită printre oameni care se zbat între viață și moarte a făcut-o pe Lavinia să vadă lumea cu alți ochi și să se bucure de lucruri mărunte. Medicul ne povestește că „meseria asta ne face să privim altfel viața. Ne bucurăm foarte mult de viață. Cred că medicii de pe ATI sunt cei mai veseli oameni și plini de fericire, pentru că zilnic înfruntă moartea pe aici și cumva se bucură efectiv că trăiesc. Chiar ajungi să te bucuri că respiri, că poți să mănânci, să-ți faci treaba, să ai o familie. Noi chiar ne bucurăm de viață”.

„Pe ATI este ca pe front”

Corina Georgescu are 32 de ani și, la fel ca Lavinia, este angajată ca medic specialist intensivist la Spitalul Județean Timișoara. A lucrat și ea un an și jumătate într-un spital din Irlanda, pe perioada rezidențiatului, dar s-a întors în România.

„În ultimul an de facultate m-am decis să fac ATI pentru că cuprinde cele mai multe părți din medicină. Am zis să vin undeva unde să le am pe toate înglobate și să fie ca pe front, așa cum spune profesorul Săndesc (n.r. – șeful Secției ATI a Spitalului Județean Timișoara). Și chiar așa este aici, ca pe front. A fost un vis de-al meu să plec pe dincolo, să văd cum se lucrează în spitale din străinătate, să am un termen de comparație. Mi-am dat seama că n-o să știu niciodată să lucrez așa cum vreau aici dacă n-o să văd cum lucrează alții. Când am plecat, eram decisă să mă întorc în țară”, ne spune Corina Georgescu.

Medicul specialist povestește că atât ea, cât și ceilalți colegi care au fost plecați în străinătate, dar s-au întors să salveze vieți la Timișoara, au încercat să contribuie la îmbunătățirea sistemului de sănătate din România. Astfel, de curând, la Spitalul Județean Timișoara sunt organizate programe de cursuri intensive, la fel ca-n Irlanda, la care participă medici rezidenți, specialiști sau chiar primari. Totul cu scopul de a se pregăti mai bine astfel încât să poată trata mai eficient bolnavii.

„Eu am plecat din start cu ideea că o să mă întorc acasă. Mi-am dat seama că este mai bine acasă și că se pot face lucruri frumoase și aici. Plus că secția în care lucrăm este una modernă, la nivel european. Nu se pune problema să trimiți un pacient în străinătate pentru că aici nu poți să faci o anumită procedură. Am descoperit aici un colectiv foarte deschis la schimbare, la evoluție, la a lăsa ceva în urmă. O idee foarte faină pe Secția de ATI este că se încurajează angajarea oamenilor tineri, plecați pe dincolo și care să vină cu idei noi și să dezvolte secția. Nu poți să pleci în străinătate fără aprobarea șefului de secție, iar domnul Săndesc este foarte deschis din acest punct de vedere”, povestește Corina Georgescu.

„Avem viața unui om în mâinile noastre”

Medicul specialist ne spune că în fiecare zi pe Secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Județean Timișoara este „haos”. Asta pentru că totul se schimbă de la o secundă la alta în cazul pacienților internați, care sunt cei mai gravi din toată unitatea medicală.

„Pacienții sunt de terapie intensivă, iar asta înseamnă că pot deveni critici de la o secundă la cealaltă. Acum e bine, și în secunda următoare este în stop cardiac. Îți faci un plan de tratament acum, dar peste cinci minute pacientul nu se simte bine și trebuie făcut altul. De cele mai multe ori, suntem nevoiți să dăm vești proaste. Viața unui om este în mâinile noastre, de aici și încărcătura foarte mare și gândurile de acasă: oare am făcut ce trebuie, oare mai trebuia să mă consult cu cineva. Este o muncă de echipă, cu chirurgul, cu neurologul. Uneori te consulți cu jumătate de spital pentru a lua cele mai bune decizii”, explică Corina Georgescu.

Medicul specialist își amintește și o experiență care a marcat-o atât de tare în primul an de rezidențiat, încât două zile nu a mai putut venit la muncă. Și anume, moartea unui tânăr actor din Timișoara, care a ajuns pe Secția ATI a spitalului județean. „Eram rezidentă în anul I, în a doua lună de rezidențiat, și eram într-o gardă. A venit un pacient tânăr, de 28 de ani, foarte grav, paralizat de la gât în jos, cu o paralizie progresivă. Era actor la Timișoara. A stat o săptămână la mine în salon, timp în care a putut inclusiv să vorbească, să respire, la un moment dat, după care din nou n-a mai putut și exact la o săptămână s-a stopat și n-am mai putut să facem nimic pentru el. Am fost extraordinar de marcată, în sensul în care nu am venit două zile la lucru. Era un om exact ca mine, nu era un om bolnav, dintr-o dată s-a întâmplat totul”, își amintește Corina Georgescu.

„Aici nu ți se taie aripile”

Corina Dumbuleu are 30 de ani și se numără printre medicii care au lucrat în străinătate, dar s-au întors în România.


Este tot medic specialist intensivist la Spitalul Județean Timișoara. La concursul de ocupare pe post pentru medici specialiști, organizat la nivel național, Corina Dumbuleu a obținut cel mai bun rezultat dintre toți candidații. A lucrat timp de doi ani tot în Irlanda, pe perioada rezidențiatului, și s-a întors în țară anul trecut pentru a susține examenul de specialitate.

„Plecarea în Irlanda a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o la momentul respectiv și îmi încurajez colegii să plece. Să plece doar pentru experiență și să se întoarcă. Consider că o astfel de plecare îți deschide orizonturile, mintea. Nu ai cum să-ți dai seama ce nu funcționează bine la tine în țară dacă nu ai un termen de comparație. Noi trebuie să învățăm că trebuie investiți bani în pregătirea continuă a personalui medical, de la infirmiere la asistente sau la brancardieri. Nu știi ce trebuie să faci dacă nu ești învățat, iar pentru asta trebuie bani”, este de părere Corina Dumbuleu.

Medicul specialist povestește că Secția ATI a Spitalului Județean Timișoara arată ca cele din Occident, plus că și aparatele medicale sunt la fel de performante. „Secția este foarte high-tech față de oricare alte secții și aici este meritul domnului profesor Săndesc, care s-a zbătut. Aceleași aparate pe care le-am utilizat în Irlanda le avem și aici, poate unele sunt și mai performante. Este foarte important că în această secție nu ți se taie aripile. Adică ești încurajat să pleci în străinătate, să faci schimb de experiență”, explică Corina Dumbuleu.

În ceea ce privește salariile, cei trei medici specialiști povestesc că, în Irlanda, primeau cel puțin 3.500 de euro lunar. De zece ori mai mult decât salariul Laviniei Trache în România, de exemplu, în momentul plecării în străinătate. Totuși, în urma majorărilor salariale, cei trei medici spun că acum se câștigă destul de bine și în România. Este adevărat, după 10-12 gărzi făcute pe lună.

„De când s-au mărit gărzile și avem posibilitatea să facem gărzi în diverse spitale din orașe, nu doar la spitalul județean, ai fi ipocrit să spui că nu te descurci în România. Eu consider că salariul meu din România la ora actuală este aproape echivalentul la ce câștigam în străinătate, pentru că acolo viața este mult mai scumpă. Adică echivalentul unui salariu din străinătate este dacă faci 10-12 gărzi pe lună, jumătate de lună dormi în spital, așa reușești să ajungi la acel salariu, dar se poate. Îmi amintesc că avem 1.600 de lei salariu ca rezident în România când am plecat, iar când m-am întors era de 5.000 de lei. Este un lucru extraordinar. Acum este și mai mare”, explică Lavinia Trache.

Cei trei medici specialiști se plâng de faptul că, în România, există prea puține centre de recuperare. Astfel, pacienții care sunt stabilizați pe Secția ATI nu au unde să meargă după ce sunt externați, iar în străinătate este foarte costisitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.