Istoria uneia dintre cele mai vechi localități bănățene, de la „oppidum Rekas”...

Istoria uneia dintre cele mai vechi localități bănățene, de la „oppidum Rekas” la Recaș. De ce este în pericol muzeul orașului FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Recaşul este una din cele mai vechi localităţi atestate documentar în judeţul Timiş, încă de la începutul secolului al XIV-lea, când este amintită într-o cronică a vremii ca proprietate a nobilului maghiar Dominik de Saar.

Istoria sa este ilustrată într-un muzeu cu colecţii valoroase, cum nu se află multe în judeţ, dar căruia primarul oraşului, Teodor Pavel, i-a pus gând rău de mai multă vreme.

„Oppidum Rekas” în Evul Mediu şi aşezare cu statut urban sub Habsburgi

În Evul Mediu, aşezarea este menţionată de mai multe ori dar nu apare în listele de dijme papale, ceea ce înseamnă că locuitorii erau de religie ortodoxă, scutiţi de plata datorată Vaticanului doar de catolici. În 1470, aşezarea apare în documente sub numele de „oppidum Rekas”, care avea în subordine 20 de localităţi din împrejurimi. La jumătatea secolului al XVIII-lea, aşezarea a fost colonizată cu familii de croaţi, sârbi, dar şi români din Ardeal, iar în 1764 au fost aduşi colonişti din mai multe provincii ale Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, în al doilea val de colonizare din timpul arhiducesei Maria Tereza şi a împăratului Francisc de Lorena, şi s-au conturat trei cartiere ale localităţii.

Şi în timpul stăpânirii habsburgice, Recaş, o aşezare rurală mai mare, a fost una dintre cele care au beneficiat de un statut urban. După ce Banatul a fost anexat Ungariei, a început şi maghiarizarea localităţii: în 1804 au fost aduse la Nadăş mai multe familii maghiare din Zona Szegedului iar în 1899 un mare val de colonişti unguri a ajuns şi la Recaş, urmat de un al doilea val, la începutul secolului XX. În urma unui referendum local, comuna Recaş a dobândit în anul 2004 statutul de oraş, care are în componenţa sa încă şase sate şi o populaţie de peste 8.500 de locuitori.

Un muzeu cu colecţii valoroase

Pentru a prezenta îndelungata şi bogata istorie a Recaşului, în 1987 s-a înfiinţat în comună un muzeu al localităţii, dar acesta a fost devastat după 1989, când a dispărut şi un valoros costum popular, purtat de delegatul recăşean Teodor Novac la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

După îndelungate strădanii ale bibliotecarului şi muzeografului local Veronica Andruseac, muzeul a fost refăcut cu ajutorul unor muzeografi de la Muzeul Banatului şi inaugurat în anul 2002, în casa doctorului Iosif Stitzl, reprezentativă pentru vechea arhitectură a Recaşului. Casa a fost retrocedată fiicei fostului proprietar după ce muzeul fusese deja amenajat, şi ulterior a fost cumpărată de primărie, tocmai pentru a asigura un spaţiu pentru muzeu. Pe lângă secţia de istorie a localităţii, care ocupă cinci încăperi la etajul clădirii, muzeul mai are acum secţii de etnografie, antropologie culturală şi sport, la parter.

Muzeul din Recaş deţine o valoroasă şi extrem de bogată colecţie de fotografii vechi, copia unui document de la Budapesta din 11 noiembrie 1447 care atestă cumpărarea viilor de la Recaş de către banul Severinului, acesta fiind cea mai veche menţiune despre existenţa podgoriei recăşene, prezintă personalităţi care au însemnat modele pentru comunitate, precum astronomul Tass Antal, conducătorul Observatorului din Budapesta şi directorul Institutului de Cercetări Astrofizice din Ungaria, Mihailich Gyözö, proiectantul podului „Liget” (azi podul Decebal) din Timişoara, proiect distins cu Diploma de Onoare la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1910, Francisc Nemeş, participant la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin, actorul şi regizorul Ioan Cojar, compozitorul şi muzicologul Ovidiu Giulvezan şi mulţi alţii.

Sunt prezentate săptămânalul german „Temesrekaser Zeitung”, care se tipărea la Recaş în 1902, steagul de la 1880 al formaţiunii de pompieri din Recaş şi alte obiecte vechi care reflectă activitatea acestora, valoroase piese de port popular, mobilier vechi şi obiecte care au aparţinut tuturor naţionalităţilor din gospodăriile ţărăneşti, printre care o ladă de zestre de la 1876 sau o presă de struguri reprezentativă pentru zona viticolă, fotografii care ilustrează cum arăta Recaşul în jurul anului 1900.

Muzeul are şi propria sa Carte de Onoare, în care au semnat, de-a lungul anilor, Regele Mihai şi Regina Ana, diplomaţi, miniştri şi alte oficialităţi, cunoscuţi solişti sau recăşeni plecaţi din comună. Numeroasele secvenţe din viaţa recăşenilor prezentate în muzeu au făcut din el un adevărat punct de atracţie al localităţii, fiind unul din locurile vizitate cu emoţie de etnicii germani plecaţi din Recaş, atunci când revin în localitatea natală cu prilejul unor sărbători ale comunităţii dar şi de numeroase grupuri de elevi sau turişti.

Proiecte pentru Centenar şi întâlnirea recăşenilor plecaţi

În ultimii ani, a fost renovată faţada clădirii care adăpsteşte muzeul şi s-au făcut unele amenajări interioare iar în acest an, în septembrie, este preconizată la muzeu o întâlnire cu recăşenii plecaţi şi mai multe evenimente în vederea sărbătoririi Centenarului.

Chiar pe site-ul primăriei Recaş, o pagină întreagă este dedicată muzeului: „Fiecare popor, care se respectă, îşi cunoaşte istoria şi vrednicia înaintaşilor şi are grijă să-şi aducă aminte cu respect şi demnitate, cu mândrie şi să-i cinstească aşa cum se cuvine… fiecare pas aminteşte de viaţa, truda şi lupta recăşenilor… fotografii, documente, obiecte, arată cum au trăit înaintaşii noştri… Muzeul de istorie este un loc al educaţiei şi culturii noastre, locul destinat istoriei aşezării… şi trebuie să rămână un punct de reper al comunităţii… Istoria locului a fost marcată de numeroase fapte şi întâmplări, dovezile păstrate fiind elocvente. Cum este şi firesc, locul lor este într-un muzeu… Muzeul de istorie este şi va rămâne un durabil lăcaş de cultură…” se arată pe pagina oficială a administraţiei locale.

Primarul Recaşului doreşte evacuarea muzeului

Aprecierile de pe pagina primăriei par însă a fi doar de complezenţă, căci primarul Teodor Pavel încearcă de mai multă vreme să evacueze toate colecţiile din clădirea aflată chiar la şosea, şi care face parte din domeniul public al oraşului ca muzeu, pentru a transforma clădirea într-o sursă de venit.


Încă din vara anului 2014, el a propus un proiect de hotărâre prin care solicita consilierilor votul în vederea reluării licitaţiei publice pentru concesionarea sau închirierea clădirii muzeului.

Proiectul a fost votat de o majoritate obedientă primarului, dar cum hotărârea nu putea fi dusă la îndeplinire sub această formă, subiectul a fost reluat în octombrie 2016, când primarul a cerut consilierilor să voteze mutarea muzeului la casa de cultură, într-un spaţiu mult mai mic, unde nu pot fi expuse toate colecţiile. Lui Gheorghe Bumbuc, singurul consilier PSD care a votat alături de firava opoziţie din Recaş impotriva mutării muzeului, i s-a retras sprijinul politic, pe motiv că „a încâlcit grav politica partidului… a avut comentarii împotriva multor hotărâri de Consiliul Local (sic!) până la abţinerea în cazul emiterii HCL nr. 213/29.11.2016 în care s-a hotărât ca Muzeul situat în centrul localităţii să fie mutat la Casa de Cultură aşa cum se stabilise împreună cu organele de specialitate din cadrul primăriei…”, iar acesta şi-a pierdut funcţia de consilier local, semn că, pentru primar, acest proiect, care, aşa cum singur recunoaşte, „a trecut în cele din urmă dar nu fără emoţii, la limită”, este foarte important.

Primarul a invocat „aspectul financiar ce va decurge prin închirierea clădirii situate în centrul Oraşului Recaş”, contrazicând astfel toate cuvintele de laudă formulate în mod oficial la adresa istoriei localităţii şi a muzeului. Deocamdată muzeul nu a fost mutat, dar dacă situația nu se schimbă, zilele lui sunt numărate.

Surse foto: primariarecas.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.