Sute de persoane din județul Timiș, copii, adolescenți și adulți, s-au întors în bancă pentru a învăța să scrie sau să citească, în cadrul progamului „A doua șansă”.
La nivelul județului Timiș, programul „A doua șansă” se derulează în 18 unități de învățământ. În șase dintre acestea funcționează doar clase primare, pentru persoane care nu știu să scrie, să citească, să facă o adunare sau o înmulțire.Vorbim de oameni care nu au fost niciodată înscriși la școală sau au abandonat-o și au depășit cu cel puțin patru ani vârsta corespunzătoare clasei.
Maria Bunta are 32 de ani și locuiește în satul Cărpiniș, din județul Timiș. În fiecare dimineață, de luni până vineri, se trezește la cinci dimineața. Își ia ghiozdanul în spate, în care își pune cărțile, caietele, un stilou și un pix, și pornește spre gara din sat. La 6.00 are tren spre Timișoara, iar peste două ore trebuie să fie în bancă.
Maria este înscrisă în clasa a IV-a la Școala Gimnazială Nr. 1 din Timișoara, aflată în zona Fabric, în cadrul programului „A doua șansă”. Până în urmă cu câțiva ani, când fata ei a mers în clasa I, nu știa să-și scrie nici măcar numele. Asta pentru că Maria a mers un singur an la școală, pe când avea șapte ani, iar apoi părinții nu au mai lăsat-o. „Nu am mai avut posibilitatea să merg la școală. Provin dintr-o familie săracă, suntem zece frați și părinții nu au mai vrut să mă dea la școală după clasa I, m-au oprit acasă să am grijă de frații mai mici”, povestește Maria Bunta.
Tânăra spune că a învățat să scrie și să citească alături de fiica ei, în primii ani de școală. Dar nu a fost suficient. De cel puțin 14 ani, Maria a tot încercat să se angajeze cu carte de muncă, dar în zadar. Peste tot a primit același răspuns: „Aveți nevoie de cel puțin patru sau opt clase”. Astfel, a mai lucrat „la negru” în diferite locuri, dar pentru perioade scurte de timp.
Anul trecut, a aflat de la o cunoștință că există programul „A doua șansă” și fără să stea pe gânduri a venit la Timișoara și s-a înscris. Astfel, în toamna anului trecut, a revenit în bancă, în clasa a II-a. De atunci, nu lipsește nici măcar o zi de la ore, fiind unul dintre cei mai silitori elevi.
„Vă spun sincer, mi-a fost rușine de fata mea să afle că nu știu să scriu și să citesc, dar și de lume, pentru că oamenii te judecă. De nu știu câte ori mi s-a spus când am mers să mă angajez că sunt analfabetă, oameni din sat m-au umilit, m-au jignit pentru că n-am școală. Pur și simplu nu te bagă nimeni în seamă dacă n-ai școală și vrei să te angajezi undeva”, ne spune Maria Butna.
Pentru că în cadrul programului „A doua șansă”, într-un semestru elevii parcurg programa dintr-un an de studiu, Maria este deja în clasa a IV-a. A învățat adunări, scăderi, tabla înmulțirii și chiar să facă propoziții. Acum, este foarte mândră că mai are un pic și termină clasele primare și își propune ca în toamnă să se înscrie în clasa a V-a, în cadrul aceluiași program, conștientă fiind că fără școală “nu ai nimic”.
„Acum pot să ies și eu cu fruntea sus în societate, să fiu și eu om ca toți ceilalți, să nu mai fiu jignită că nu am carte. Acum pot să spun că am școală. Cine a zis că ai carte ai parte, mare dreptate a avut. Fără școală, nu ai nimic, nu poți să-ți faci un drum în viață. Vreau să-mi caut iar de lucru, poate o să mă angajeze cineva cu patru clase, pentru că e foarte greu, doar soțul lucrează”, a povestit Maria Butna.
„Sunt la școală pentru binele meu”
Pe Marian Marin, de 18 ani, l-am găsit așezat în ultima bancă a sălii de clasă a Școlii Gimnaziale Nr. 1 din Timișoara, în care se derulează programul „A doua șansă”. Este înscris în clasa I de câteva săptămâni, după ce a primit un test, iar învățătoarea și-a dat seama că de abia recunoaște literele și știe să facă ușoare adunări și scăderi.
Marian provine dintr-un sat din județul Galați și a mers la școală doar doi ani, asta deși nu a fost înscris niciodată, pentru că mama lui a reușit să-i facă certificat de naștere de abia la vârsta de 12 ani. Pe când avea aproape patru ani, băiatul a fost la un pas de moarte: o mașină a dat peste el și și-a revenit cu greu după ce o lună a stat în comă. De altfel, Marian avea, deseori, pierderi de memorie în copilărie, iar când părinții l-au trimis la școală, învățătoarea nu a prea vrut să se ocupe de el. „Să-i mulțumiți la Dumnezeu că trăiește”, povestește băiatul că le spunea învățătoarea părinților săi.
La vârsta de 14 ani, Marian s-a mutat împreună cu părinții la Timișoara, în speranța că își vor găsi un loc de muncă mai ușor. În scurt timp, băiatul s-a angajat la o firmă de curățenie, unde lucra patru ore pe zi și nu i-a fost cerută vreo diplomă de studii. În prezent, Marian lucrează tot într-o astfel de firmă de curățenie, opt ore pe zi, în schimburi, astfel că vine la școală doar când este în tura de după-amiază.
„O cunoștință mi-a zis că există școala asta, am căutat mai multe despre program pe Google și am venit să mă înscriu în luna februarie.
Am luat decizia să mă înscriu pentru că eu cred că este spre binele meu, mă va ajuta în viitor foarte mult”, povestește Marian Marin. Băiatul de 18 ani spune că este ambițios și și-a propus chiar să termine liceul și astfel să obțină diploma de 12 clase, pentru că, spune el, „fără diplomă de studii nu poți să ai un loc de muncă decent”.
„Unii nu știu să țină pixul în mână”
Iulia Renciu are 22 ani și este învățătoarea elevilor care nu au terminat primele clase la timp, înscriși la Școala Gimnazială Nr. 1 din Timișoara. În total, în unitatea de învățământ sunt înscrise 25 de persoane, cu vârste între 11 și 38 ani, dintre care 21 sunt de etnie romă, însă doar 10-15 vin la școală frecvent.
Iulia Renciu ne povestește că majoritatea nu știu să scrie sau să citească, iar unii au învățat aici cum să țină pixul corect în mână. „Pe 2 octombrie am început școala în program. Sunt în primul an de predare și nici nu știam de existența programului «A doua șansă», care este gratuit, pentru că este foarte puțin promovat. Dar m-am adaptat foarte ușor și acum îmi place să lucrez cu elevii. Cei care știu să vină află din vorbă în vorbă. Majoritatea au părinți analfabeți. Ei se descurcă foarte greu. Am avut un șoc când am văzut un om la 30 și ceva de ani care nu știa să țină pixul corect în mână. Am o fată de 21 de ani care lucrează ca îngrijitoare la o grădiniță și nu știa să-și scrie nici măcar numele ei. E mult mai greu să prindă dacă sunt adolescenți, adulți. Avem literele afișate deasupra tablei, le sar în ochi mereu, dar tot le rețin greu”, explică Iulia Renciu.
Învățătoarea spune că toți elevii de clasele I – IV de la programul „A doua șansă” învață în aceeași sală, într-o clasă simultană, fiind împărțiți pe grade de dificultate. Marea majoritate au fost înscriși, în toamnă, direct în clasa I, iar materiile sunt aproape aceleași din învățământul tradițional.
„Opt din cei 25 de elevi înscriși sunt majori, dar nu prea vin la școală, pentru că unii și lucrează. Ei îi înțeleg, dar nu putem să-i trecem clasa dacă vin o dată pe lună, pentru că nu prind nimic așa. Regula este că dacă elevii depășesc cu patru ani vârsta corespunzătoare clasei, nu mai pot fi înscriși în învățământul tradițional, ci doar în programul «A doua șansă»”, a declarat Iulia Renciu.
Învățătoarea povestește că, în ultima perioadă, nu puține au fost persoanele analfabete din județul Timiș care s-au înscris în program pentru a putea obține permisul de conducere. Iar în cazul persoanelor care vin la ore se vede o evoluție.
„Lucrez destul de mult cu ei, le mai dau și teme acasă, să prindă mai repede. În caietele lor, se vede o evoluție în ceea ce privește scrisul, ei nu știau ce e acela un text, au învățat să vorbească în propoziții, să răspundă în propoziții. La finalul fiecărui nivel, elevii primesc un test, care este standard, iar în funcție de rezultat, ei promovează sau nu clasa. După primul semestru, au promovat clasa a IV-a patru din cele șapte persoane înscrise, care și vor să meargă mai departe. Mulți nu au venit până acum la școală pentru că părinții nu i-au lăsat sau pentru că nu au putut, din cauza lipsei actelor de identitate”, a explicat Iulia Renciu.
Potrivit reprezentanților Inspectoratului Școlar Timiș, la nivelul județului nostru sunt 18 clase înscrise în programul de integrare/reintegrare școlară „A doua șansă”, în care învață 331 de elevi. Șase dintre aceste clase sunt la nivelul primar, iar restul, de gimnaziu.
Foto: Virgil Simonescu
