Povestea IRAF, primul festival autohton dedicat culturii romani: „Ar trebui să fim...

Povestea IRAF, primul festival autohton dedicat culturii romani: „Ar trebui să fim mai uniți, fiindcă trăim în aceeași Românie“

0
DISTRIBUIȚI
International Romani Art Festival (IRAF) s-a născut în 2006 în Timişoara

International Romani Art Festival (IRAF) s-a născut în 2006 în Timişoara şi a devenit pe parcurs unul dintre cele mai mari şi mai complexe festivaluri de artă roma din lume, îmbinând reprezentanţi ai tuturor formelor artistice şi de meşteşug, de la muzică, dans, teatru, film, fotografie, lansări de carte până la modă, reprezentaţii stradale şi activităţi în cadrul penitenciarului. De-a lungul anilor, festivalul a adus peste 800 de artişti şi artizani romi sau de inspiraţie romă din întreaga lume, iar printre cei care au cântat în cadrul celor şase ediţii desfăşurate în oraşul nostru s-au numărat Boban Markovic, Balkan Beat Box, Paco Pena Flamenco Company, Mitsoura, Taraf de Haidouks, Dubioza Kolektiv, DJ Click, KAL, Dunkelbunt, Nadara, Antwerp Gypsy Ska Orkestra sau Lulo Reinhardt.

„Lucrurile stăteau cu totul altfel pe vremea aia. Nu eram atât de deschişi către aşa ceva. Dacă în Europa publicul consuma cultura romă în draci, la noi nimeni nu avea curajul să pună în birt nici măcar Gogol Bordello, care era pe val atunci, şi plăcea, „că dacă pleacă clienţii”. Am simţit nevoia de aşa ceva, iar Timişoara era singurul oraş deschis pentru acest exerciţiu, asta datorită minorităţilor ce convieţuiesc şi a festivalurilor care deja se organizau şi aveau o tradiţie de ani de zile şi care au devenit adevărate mişcări la nivel naţional, repere pentru mulţi artişti care au devenit mari: StudentFest, Underground Fest, TM Base, Gărâna Jazz Festival. Noi intrasem chiar după prima ediţie Plai Festival, locul unde multiculturalitatea era deja la ea acasă. Nu se putea sparge stereotipul decât la Timişoara. Şi l-am spart. Ţin minte reacţia lui Aurel Ioniţă, de la Mahala Rai Banda, în discuţiile de dinaintea festivalului, când nu ştiam exact dacă reuşim să-l facem: „Adrian, nimeni nu a mai făcut aşa un festival pentru noi romii, aşa ceva nu există în întreaga lume” . Şi l-am făcut!“, îşi aminteşte Adrian Voichiţescu, principalul răspunzător pentru această „nebunie“.

Prima ediţie a festivalului IRAF a ţinut şapte zile şi le-a oferit prilejul spectatorilor să interacţioneze pentru prima dată cu cultura romă. Evenimentul a inclus muzică, dans,spectacole de foc, teatru, film, lansări de carte, târguri meşteşugăreşti, fotografie, modă, workshop-uri, acţiuni pentru copii. acţiuni în penitenciar, proiecţii de film, acţiuni de informare şi diverse dezbateri.

„A fost o nebunie atât de frumoasă, cu atâţia oameni implicaţi. Avem atâtea poveşti încât am putea face un film documentar. Într-o zi am fost sunaţi de la Bucureşti că există o copilă care e minoră şi care ar vrea să vină la festival ca spectator, dar că ar trebui să răspundem pentru ea, să semnăm că se întoarce bine acasă. Am zis, hai s-o facem şi pe asta. A venit copila, s-a împrietenit cu noi toţi din organizare. A plâns în timpul festivalului că ea e de etnie şi că nu s-a simţit aşa niciodată. Să fie la un loc cu români şi străini care nu o judecă pentru asta, ba din contră, se bucură atât de mult de cultura din care provine ea. Mi-a povestit că vrea să se facă actriţă. Am încurajat -o să facă pasul ăsta. După un an, ne -a sunat şi ne-a zis că e studentă la teatru şi că ar vrea să vină în festival cu un spectacol al ei. Îşi pregătise un one womenshow. cu povestea noastră: cum a fost ea în prima ediție la noi în festival, ce a trăit acolo și cum a prins curaj să dea la teatru și să fie mândră de etnia ei.. A venit și în al doilea an cu o continuare a poveșții. După un timp, mi-a cerut o recomandare, că vrea să se înscrie la școală de actorie la New York. După a studiat în Anglia. Și-a urmat visul. Azi joacă mult dincolo. Actrița Alina Şerban e una dintre cele mai importante voci feminine rome. Are compania ei de teatru“, spune creatorul festivalului IRAF.

Recunoscut și premiat la nivel internațional, IRAF a fost menționat de către una din cele mai importante instanțe jurnalistice la nivel mondial. The Gardian din Marea Britanie, l-a enumerat printre evenimentele culturale care oferă „o nouă față României”. În 2011 IRAf a fost premiat în cadrul Galei Fundației ERSTE pentru Integrare Socială, numărându-se printre cele 36 de proiecte europene de impact major selectate din peste 1800 de aplicanți. Anul 2011 a adus și alte recunoașteri internaționale ale proiectului. Posterele IRAF au fost expuse timp de 2 săptămâni la Parlamentul Vienez în cadrul unui eveniment cultural major al orașului, imaginea festivalului fiind aleasă de organizatori printre exemplele de „cea mai bună practică” în ceea ce privește inițiativele care vizează cultură roma din întreagă Europa, datorită perspectivei sale inovative și lipsite de stereotip. Tot în 2011 IRAF a fost unul dintre cele doar 4 festivaluri de artă roma de pe continent invitate la primul Seminar European de Cultură Roma organizat în Spania.

„Noi am început muncă la acest festival cu un an de zile înainte. Pentru că toți din organizare eram români și pentru că nu cunoșteam nimic din ce înseamnă cultură și istoria roma, ne-am apucat de citit. Știam că e un subiect sensibil, fiind și prima ediție, nu ne puteam permite să dăm cu oiștea-n gard. Ne-am prins de ce să întâmplă la noi și dincolo, am creat conceptul și am început să depunem proiecte, așa cum face orice alt organizator. Cea mai grea e prima ediție la orice festival, până se prinde lumea ce vrei de fapt, ce propui, ce aduci nou, de ce e bun ceea ce faci tu și de ce trebuie sprijinit.


Da, am fost sprijiniți. Noi am reușit în timp, să facem ca festivalul să se transforme dintr-un eveniment, într-o mișcare. Artiștii nu se mai întâlneau doar la Paris, Tokyo sau Berlin, se întâlneau la Timișoara. Devenise un punct central, atât pentru artiști cât și pentru public. Îmi amintesc că în timpul festivalului, oamenii-mi ziceau „parcă nu suntem în România, parcă e în altă țară.” Publicul era de toate vârstele.. din toate părțile, de la noi și mulți de dincolo, se vorbea mult în engleză. Era mișto, dar ce era mai mișto era faptul că eram în România, iar noi știam că ceea ce facem e bine“, spune Adrian Voichiţescu.

Chiar dacă festivalul din Timişoara a fost „pus pe pauză“, ultima ediţie a sa desfăşurându-se în 2012, ideea care a stat la baza organizării acestuia a prins bine, iar artiştii promovaţi de IRAF au revenit de multe ori pe meleagurile noastre.

„Suntem după o pauză de şase ani şi mi-e foarte greu să vorbesc despre subiectul ăsta. În momentul în care am luat decizia să mă opresc în a- l mai organiza, mi-am promis că nu am să vorbesc nicodată despre lucrurile mai puţin plăcute, pentru că asta ar însemna să-mi bat jos de munca mea şi a atâtor oameni care au stat în spatele acestui proiect. A fost un proiect necesar şi de succes, dovadă prezenţa publicului, implicarea autorităţilor, premiie luate şi faptul că în toţi aceşti ani am reuşit să aduc brandul roma /balkan la nivel naţional. Dacă în primii ani, producătorii fugeau de acest concept, azi, el a devenit cool, îl consumă până şi rockerii de la Bukovina Rock Castel Festival. Categoric, azi, lumea e mai deschisă. Bucureștiul are 3 festivaluri de balkan: Yakasha Festival, Etnorama Festival și Balkanik Festival. Se întâmplă de foarte multe ori, ca fiind în țară, în birturi, pe plajă, în căminele studențești să aud oameni dănțuind pe muzică trupelor pe care le-am adus. E un sentiment plăcut, îmi aduce aminte de oamenii cu care am lucrat, de momentele bune, de poveștile fiecărui artist în parte. Nu am să uit niciodată vorbele care m-au motivat în acei ani: „dacă pleacă clienții”.“, spune Voichiţescu.

„Publicul nu mai participă la evenimente, nu există un spațiu mai mare de 300 de persoane, promoterii sunt din ce în ce mai puțini“, spune Adrian Voichiţescu

Născut în 1980 la Târgu Lăpuş în Maramureş, „Voichi“ – cum îi spun prietenii – este un personaj cunoscut în mediul artistic din ţara noastră. Atât pentru acţiunile sale ca fost vicepreşedinte al O.S.U.T., pentru celebra grevă a foamei din faţa Teatrului Naţional în care a fost sprijinit chiar şi de Ada Milea, pentru creearea festivalului IRAF sau pentru activitatea sa în cadrul BuBu Bookinghouse and Events. În ceea ce priveşte piaţa festivalurilor muzicale din ţara noastră, „Voichi“ consideră că lucrurile merg în direcţia bună.

„Piaţa evoluează, se deschid teritorii noi, apar trupe bune, promoteri tineri. Eu umblu foarte mult în festivaluri. Azi îs la Bistrița la festivalul Usturoiului – o locație pentru care străinii ar plăti oricât să o aibă, mâine -s în Vama Veche, la Papa la Sanyi cântând hori din Maramureș în Seară Românească la Vama sub Lumini de Oscar și poimâine-s cu nu știu ce trupa prin turneu. Cea mai mare surpriză a mea e Bucovina Rock Kastel Festival de la Suceava unde, Mihnea Blidariu – Luna Amară și cu Andy Dragusanul – Toy Machines, fac cea mai bună treaba ever. Nu știu cum fac băieții ăștia, dar an de an, acolo se adună unul din cel mai tare public pe care l-am văzut vreodată. Toți sunt tineri, enervanți de tineri și de curați. Mergeți la Suceava, festivalul se desfășoară într-o locație superbă, Cetatea de Scaun, care de curând a fost și renovată, o puteți vizită, lineup-ul e foarte bun. Avem o țară că-n povești, cred că e nevoie de evenimente care să dea valoare locurilor și tradițiilor noastre. Ne trebuie producători care să-și iubească zona și să-i dea valoare. Apropos de tradiții, la București avem o trupa nouă. Corbu e cel mai proaspăt proiect care vorbește despre România, despre noi într-o cheie modernă și care o să reușească să ajungă acolo unde trebuie. Riscați-vă și mergeți la concertele trupelor tinere românești. Eu cred foarte mult în miracole, iar a avea o trupa bună care să facă muzică bună, mi se pare un miracol. E un proces greu, care necesită timp, răbdare și muncă și iar muncă până o trupa să ajungă la maturitate. Am întâlnit artiști foarte mari pe care i-am întrebat cât repetă pe zi: opt ore“, spune Adrian Voichiţescu.

Având în vedere faptul că o serie de organizatori din Timişoara deplâng faptul că evenimentele din oraşul nostru duc lipsă de public şi accentuează faptul că Clujul ne-a luat- o înainte, am fost curioşi să aflăm percepţia inventatorului IRAF despre scena muzicală timişoreană şi despre desele comparaţii care se fac între oraşul nostru şi alte metropole de aceeaşi mărime.

„La Timișoara se întâmplă un fenomen foarte ciudat și care cred că a scăpat de sub controlul fiecăruia dintre noi producătorii. Citeam zilele trecute un interviu cu trupa The Case. Mi se pare unul din cele mai sincere și curajoase interviuri cu o trupă tânăra din România. Au spus tot. Nu trebuie să ai 30 de ani în domeniu că să te prinzi care sunt problemele. Timișoara a fost ani mulți unul dintre cele mai importante orașe, dacă nu cel mai important, o bună perioada de vreme.. Ceva s-a întâmplat. Publicul nu mai participă la evenimente, nu există un spațiu mai mare de 300 de persoane, promoterii sunt din ce în ce mai puțini, Ar fi bine ca proiectul Capitală Culturală Europeană să echilibreze puțin treaba. e o miza bună pentru toată lumea. Nu cred că ar mai trebui să ne comparăm atât de mult, în spriritul distructiv în care o facem. Concurența e sănătoasă, știm asta, dar fiecare zonă are valorile ei, resursele ei, lucrurile bune și lucrurile care trebuie îmbunătăţite. A spune că cutare oraș e mai șmecher, cred că e o greşeală pe care ar trebuie să ne oprim să o mai facem și să gândim în mod onest și constructiv. Ar trebui să fim mai uniți fiindcă trăim în aceeași Românie“, spune Adrian Voichiţescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.