Simțul ridicolului (III)

Simțul ridicolului (III)

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1323174095">

Există o grămadă de oameni care pur și simplu nu-l au, iar unii dintre aceștia sunt chiar persoane publice.

Cum ar fi primarii care fac tot posibilul să ia singuri, doar ei, toate deciziile, iar când ceva nu merge bine dau vina pe oricine altcineva.

Cum ar fi cei care sunt scandalizați de numărul ridicat de avorturi din România, dar sunt și mai oripilați de posibilitatea orelor de educație sexuală în școli.

Sau cei care fac tot timpul exact același lucru (nu votează), dar se așteaptă de fiecare dată la rezultate diferite.

Cei care se plâng că rețelele de „social media” ne îndobitocesc și/sau manipulează pe toți, dar în afară de orele de somn sunt conectați permanent chiar la acele rețele sociale.

Cei care nu-și pun nici măcar întrebări atunci când un braț al justiției este atacat pe toate fronturile cu muniție primită de la o familie care are termen de judecată chiar în acea perioadă.

Sau cei care cer imperativ demisia ministrului de Interne pentru că avea un polițist pedofil în subordine, dar nu li se pare normal ca alții să ceară demisia șefului DNA, dacă are procurori corupți în subordine.

N-are simțul ridicolului nici acel ministru al Muncii care dă vina pe multinaţionale pentru şomajul din nord-estul şi sudul României, spunând că „și-au deschis fabrici în vest, mai aproape de autostrăzile UE”, iar guvernul din care face parte (și toate celelalte dinainte) n-au reușit să creeze o infrastructură cât de cât acceptabilă.

Sau partidul care acuză manifestanții care-l contestă că sunt plătiți de forțe oculte, dar când organizează ei un miting remunerarea participanților este la ordinea zilei.

Cei care se plâng că traficul auto e infernal în orașul lor, dar nu s-ar duce nici până la magazinul din colț fără mașină.

Suporterul care deplânge soartea echipei favorite și critică jucătorii, antrenorii și/sau conducătorii, dar n-ar face nici minimul gest de susținere de a merge la meci și a cumpăra bilet.

Sau cei care vor să facă pace, iar singura lor soluție pentru a ajunge acolo este războiului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.