Timișoreanul care și-a transformat casa în muzeu rock. Ce piese uimitoare a...

Timișoreanul care și-a transformat casa în muzeu rock. Ce piese uimitoare a strâns de-a lungul anilor FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Pasiunea pentru muzică se poate manifesta în multe feluri. În timp ce unii melomani se mândresc cu colecţiile lor impresionante de viniluri rare, alţii preferă să participe la concerte şi să colecţioneze autografe. Alături de poze, drumstick-uri (beţe de tobe), pene de chitară, tricouri, poze inedite cu idolii lor şi lista poate continua. Timişoreanul Sorin Toader este un meloman care a creat în incinta casei sale un adevărat muzeu.

Metaltraveller’s House este pentru un meloman pasionat de rock cam ceea ce reprezenta un trenuleţ electric pentru un băieţel crescut în cenuşia perioadă a comunismului de la noi din ţară. Pe două nivele, aici se găsesc brăţări de la diverse festivaluri celebre, reviste editate în număr limitat doar pentru fanii unei anumite formaţii şi fel şi fel de alte „bunătăţuri“ care nu au cum să te lase indiferent în cazul în care îţi curge rock prin vene. Fiecare lucruşor atârnat pe pereţi are o poveste aparte…

„Prima mea întâlnire cu o vedetă internaţională a avut loc în 2003 la Budapesta, la un concert Yngwie Malmsteen. Stăteam la coadă la casa de bilete cu câteva ore de a începe concertul şi deodată l-am văzut pe Yngwie coborând dintr-un bus. Nu aveam nici aparat de foto la mine, absolut nimic. M-am emoţionat, i-am arătat o poză cu mine de pe când aveam părul lung şi i-am cerut un autograf. N-aveam nici hârtie, nici pix, am cerut de la casa de bilete. Mai târziu, la acel concert, din public am prins şi o pană de chitară. Aceasta a fost prima mea experienţă de acest fel cu un artist internaţional“, îşi aminteşte melomanul timişorean care în timpul zilei lucrează în domeniul bancar.

„În 2011 i-am aşteptat pe cei de la Metalica opt ore în aeroportul din Viena“

Primele contacte ale lui Sorin cu muzica s-au petrecut la mijlocul anilor 80 prin intermediul fratelui său mai mare şi graţie emisiunilor muzicale difuzate de Radio Europa Liberă, iar înainte de a prinde pulsul starurilor internaţionale, acesta a reuşit să cunoască o bună parte a artiştilor autohtoni, mulţi dintre aceştia călcând deja prin ineditul muzeu rock situat în Ghiroda. Pentru a prinde câte o poză cu artistul preferat, timişoreanul a dezvoltat o serie de „tactici“, unele dintre acestea având succes, altele… nu.

„La artişti mari, ştiam că stau la hoteluri de cinci stele aproape de locaţia concertului. Sau verificam aeroporturile din zonă, dacă artiştii plecau imediat după concert. La un concert Judas Priest din Linz am ajuns să car sculele formaţiei numai ca să ajung în preajma lor. La un alt concert cu Manowar am sărit un gard şi am ajuns direct în backstage. Am avut însă şi eşecuri. În 2011, la festivalul NovaRock din Austria i-am aşteptat pe cei de la Metalica opt ore în aeroportul din Viena. Au venit la o oră după ce am plecat eu şi concertul lor a început cu întârziere. Am aşteptat-o odată de Doro Pesch, dar n-am reuşit s-o întâlnesc fiindcă a ieşit prin alt loc. La Intercontinental în Bucureşti i-am aşteptat pe cei de la Manowar, dar ei erau cazaţi în altă parte. Se mai întâmplă şi fail-uri“, recunoaşte melomanul timişorean.

Alături de frumoasele poveşti „culese“ pe meleaguri străine, Sorin Toader este un colecţionar de afişe şi poveşti muzicale şi cu artişti autohtoni, printre care se numără afişul turneului Phoenix din septembrie 1991 sau un autograf primit de la Cristi Minculescu pe o geacă de piele… în 1992. Printre muzicienii care au călcat pragul ineditului muzeu se numără Nicu Covaci, Kempes, Tavi Iepan şi gaşca Rezident Ex, Călin Pop şi Celelate Cuvinte, Andy Ghost de la Altar, Paul Ciuci (Compact), Cristi Minculescu şi mulţi alţii.

Alături de multe poze cu artişti celebri din sfera rock-ului, timişoreanul mai are în muzeu o sumedenie de pene de chitară, beţe de tobe, DVD-uri, setlist-uri sau tricouri originale, numărul acestora din urmă fiind undeva pe la 150. Chiar dacă pentru cei care nu sunt pasionaţi de muzica rock, aceste suveniruri nu au valoare, amintitile cu pricina reprezintă un soi de „tratament sufletesc pentru melomani“.

„E ca la o casă de licitaţie. Când se vinde un obiect, merg cei din branşă. Pe măsură ce eşti mai implicat în fenomenul rock, poţi evalua mai bine. Ca orice om, am şi momente dificile în viaţă. Când trec şi văd anumite poze, de pe pereţi, mă încarc cu energie pozitivă. E o formă de revitalizare, un fel de tratament sufletesc. Fiecare obiect sau poză are o poveste. E o trecere în timp, aduce amintirile şi le proiectează în prezent“, spune Sorin Toader.

„Publicul este comod, foarte leneș, e greu să-l urnești din casă“

Alături de suvenirurile muzicale colectate de-a lungul timpului, timişoreanul încearcă şi să sprijine scena rock autohtonă, într-o ţară unde nume legendare din industria muzicală nu sunt recunoscute aşa cum ar trebui.

„Oriunde în lume, ca o trupă să reziste, trebuie să plătești biletul de intrare, să cumperi un CD, un tricou, să nu piratezi artiștii favoriți. Rock-ul românesc în 2018 nu merge înt-o direcție bună. Trupele clasice autohtone încearcă să își facă loc în așa zisul showbiz. Nu există industrie muzicală în țara noastră, oamenii care se ocupau mai demult s-au retras ușor pentru că nu era profitabil. Trupele clasice românești care acuma 20 de ani cântau pe stadioane la mii de oameni, ajung să cânte în pub-uri de 50 de oameni. Asta e realitatea. Publicul este comod, foarte leneș, e greu să-l urnești din casă. În străinătate, un tricou costă 35 – 40 de euro, iar prețul de producție este 3 euro. La noi, tricourile se vând cu maxim 10 euro. Nu poți tot timpul să intri pe gratis, să sari gardul, să nu plătești bilet la un concert. De ce în Ungaria și Serbia se întâmplă atâtea evenimente și la noi nu? Colaborez cu Călin Pop, un tip modest, care continuă să creeze, vom avea un eveniment deosebit la Reflektor Venue, pe 28 aprilie. E vorba de un proiect multicultural, „In-Fusion” cu Călin Pop & Marius Pop – chitare acustice și electrice, Oliver Zisko – tobe, percuții (Ungaria) și Peter Erdely – bass (Ungaria). Fac chestia asta din hobby şi pasiune, încerc să sprijin underground-ul“, spune el.

„Noi, rockerii, suntem poate 3 la sută din populație, după cifre, dar prin atitudine suntem a zecea parte din cei 3 la sută“

Unul din motivele pentru care scena rock autohtonă nu merge în direcția bună este faptul că publicul amator de asemenea sonorități nu investește în artiștii preferați, iar cultura muzicală a nației a avut și ea de suferit în ultima vreme.

„Mi se pare ilogic ca niște trupe de valoare din România, care au creat albume legendare, să fie tratate inegal. În orice țară normală băieții ăștia trebuiau să-și numere banii. Nicu Covaci încă mai face turnee obositoare. Desigur, artiștilor le place scena, dar contează și partea materială. În vecini, Bijelo Dugme cântă pentru zeci de mii de oameni… Desigur, e vorba și de educație. Ultimii 20 de ani cu toată degradarea asta pe plan politic sau social s-a răsfrânt și asupra gusturilor muzicale. E o dramă a tuturor artiștilor, toți simt asta, au frustrările specifice. Nu ințeleg care e scara valorilor. Până la urmă, noi, fanii, suntem datori să punem puțin umărul. E drept, noi, rockerii, suntem poate 3 la sută din populație, după cifre, dar prin atitudine suntem a zecea parte din cei 3 la sută. Ne vedem de viața de zi cu zi, de treburile mărunte, ne mulțumim să comentăm la colț de stradă sau pe Facebook“, spune Sorin Toader.

Printre prioritățile orașului Timișoara, în perspectiva Capitalei Culturale Europene 2021 și nu numai se numără bineînțeles construirea unei săli de spectacole care să găzduiască și concerte de amploare.

„Au fost discuții vizavi de faptul că ar putea să vină Metallica sau Guns N Roses.


Nu se va întâmpla asta. Ar fi un lucru rău. Toată pomana asta care se întamplă vizavi de concertele gratis nu face decât să ucidă artiștii. Oamenii vor spune de ce să merg la Cargo, Iris sau Călin Pop când am văzut altceva pe gratis? Ar fi o mare greșeală aducerea unor trupe mari pe gratis la Timișoara. Din experiență știu că pentru așa ceva îți trebuie un loc adecvat. Nu poți face un asemenea recital pe câmp. Ai nevoie de hoteluri de cinci stele, trebuie să dai avans artiștilor cu doi ani înainte… M-aș bucura să apară o sală de sport unde să se țină și concerte, și un stadion. Asta ne trebuie. Sibiul, de când a devenit capitală europeană, are evenimente non – stop. Cred că în această privință, ar trebui mai puțină vorbă și mai multă faptă“, spune Sorin.

Foto: Virgil Simonescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.