Melomanii timişoreni care au avut ocazia să asiste la concertele formaţiei Cargo în ultimii ani au remarcat fără îndoială faptul că uneori alături de membrii actuali ai trupei a urcat pe scenă şi Ramon Radosav. Fost membru al trupei Cargo în anii ’90, Ramon şi-a început cariera muzicală în mai multe tarafuri locale, ca violonist, şi a trecut mai apoi la chitară bass, graţie pasiunii pe care a dezvoltat-o pentru muzica rock.
„Pasiunea mea pentru muzică vine din copilărie, părinţii m-au dat la Liceul de Muzică «Ion Vidu» şi în clasa a V-a am ajuns la taraful de la Palatul Pionierilor. Visul tatălui meu era să mă facă lăutar. Mi-a prins bine perioada aia, mi-am dezvoltat urechea cântând muzică populară. Am cântat şi muzică clasică, dar vroiam să fac altceva. Mi se părea plictisitor să cânt piese scrise de alţii. Am început să simpatizez cu muzica rock’n’roll şi m-am mutat la Liceul Industrial 3 (Poştă). Încă de pe vremea când cântam cu tarafuri în pauze luam contrabasul şi începeam să trag pe el. Aşa am trecut la bass“, îşi aminteşte artistul.
Primele contacte cu muzica rock au venit odată cu formaţia Bastion, care în vremurile de atunci încerca să imite Metallica, iar următoarea trupă în care Ramon Radosav a activat a fost Cardinal.
„Primul proiect serios a fost o trupă numită Bastion, cu Robert Kohl, Sorin Motorga şi Cristi Iorga la voce. Am activat la Sala Lira, unde aveam sala de repetiţii. Robi era un chitarist foarte interesant. Şi încercam să facem speed metal, pe vremea aceea apăruse Metallica. Am cântat şi la un Timrock, dar la scurt timp băieţii au şters-o peste graniţă în Serbia. Eu am rămas, călăuza lor de atunci vroia să treacă numai doi oameni. Am zis mergeţi voi, eu o să prind altă şansă. După aceea mi-am căutat altă trupă şi aşa am ajuns la Cardinal, cu care iar am cântat la festivalul Timrock. Din păcate trupa s-a destrămat după ce Sorin Bădin a plecat în Germania“, spune Ramon Radosav.
După un periplu alături de Amala, artistul a făcut parte din Ultimatum, o formaţie de progressive death metal care a participat la mai multe festivaluri în anii ’90 şi care a rămas un reper pentru mulţi melomani care au prins acele vremuri. Chiar dacă trupa nu mai există de mulţi ani, Ramon nu a renunţat la ideea unui material discografic sub această titulatură.
„Am cântat alături de Amala şi unul din concertele memorabile din acea perioadă a fost când am apărut în deschidere la Anathema din Novi Sad, pe stadionul din Timişoara. După noi s-a isxcat un mosh în faţa scenei. Erau vremuri de pionierat. Exista mult entuziasm, care compensa alte lipsuri. După Amala îmi doream să cânt ceva mai agresiv şi alături de Cristi Şipoş am făcut Ultimatum. Erau vremuri interesante, imediat după Revoluţie, îmi amintesc că am înfiinţat şi Asociaţia Rockerilor, cu Florin Daravoina şi Ilie Stepan. Am avut şi emisiunea Odisea Rock la Radio Timişoara. La Ultimatum am avut-o şi pe Dana Borteanu la voce într-o vreme. Ea ne ducea într-o directie mai doom, mai melodica, dar n-a mai continuat. Avem nişte înregistrări la care am lucrat prin 2012, trei piese înregistrate ne lipsesc tobele. Din păcate, anul trecut Gabi Negru (Negură Bunget) a murit, la vreo trei luni după ce i-am trimis piesele şi ne înţelesesem la o colaborare.
A fost un prieten foarte bun şi nici în ziua de azi nu-mi vine să cred trista veste“, spune Ramon Radosav.
Înainte de plecarea sa definitivă din România, în 1998, Ramon a făcut parte din binecunoscutul grup Cargo, față de care se simte şi-n zilele noastre „foarte aproape“.
„Am ajuns în Cargo după plecarea lui Tibi Bako. Începusem să colaborez cu ei ca şi violonist, şi din 1994 am devenit membru plin. Deşi sunt plecat de atâţia ani din ţară, am păstrat o legătură strânsă cu băieţii. Aproape că mă simt încă în componenţă. E ca şi când aş fi un membru rătăcit. Am avut multe momente frumoase cu Cargo, concertul de la festivalul Skip Rock când am evoluat înaintea celor de la Paradise Lost, show-ul de deschidere al concertului Iron Maiden din octombrie 1996 la Sala Polivalentă şi multe altele, nenumărate“, spune Ramon Radosav.
De-a lungul celor 20 de ani de când stă „afară“, timişoreanul stabilit la New York a cântat în mai multe formule, printre care se numără şi Demized, o formaţie alături de care a efectuat un turneu din Los Angeles până în Mexico. O altă trupă alături de care a cântat Ramon a fost Kevorkian. În ceea ce priveşte diferenţele dintre scena americană şi ceea ce se întmplă în acest domeniu la noi în ţară, artistul consideră că „dincolo“ concurenţa este mult mai mare.
„Am ajuns în Kevorkian în urma unui anunţ în ziar şi cântăm în cluburi de 50 – 150 de persoane. Acolo în underground sunt mii şi mii de trupe, concurenţa e enormă. Nu e sufieient să fii bun, trebuie să te promoveze cineva. Există sute şi mii de trupe care ar putea să cânte oriunde. Nici în America nu poţi trăi din muzică, eventual îţi poţi suplimenta veniturile. Sunt plăcut surprins că se face muzică de calitate în România, s-au schimbat multe în bine. Showbiz-ul românesc a evoluat considerabil faţă de 1998“, spune artistul.
Ramon vede drept un lucru foarte bun faptul că Timişoara a fost aleasă Capitală Culturală Europeană în 2021, reușită care ne poate aduce multe beneficii. În privinţa concertelor gratuite puse la cale de oficialităţile oraşului, artistul e de părere că și acest lucru e benefic, chiar dacă există şi părţi mai puţin plăcute.
„Timişoara merită din plin să fie capitală culturală. Desigur, se pot face lucrurile şi mai bine. Eu nu fac politică, dar din păcate suntem sub spectrul politicii uneori şi nu ai cum să o ignori. Indiferent de simpatiile noastre către anumiţi indivizi, a aduce trupe mari pe gratis în oraş este un fenomen de culturalizare. Desigur, există şi problema care face ca publicul să nu mai plătească după aceea bilete. Până la urmă nu e vina organizatorilor că publicul are această mentalitate. Şi-n New York se fac concerte mari pe gratis, în Central Park, unde a fost şi Metalica pe gratis. Asta nu înseamnă că publicul nu merge la alte concerte. În New York se fac mulţi bani dar se şi cheltuie mulţi bani. Şi eu mă gândesc de trei ori înainte de a merge la un concert. Desigur, pe partea financiară nu se compară cu ce e aici dar nu e aşa de roz cum ar crede unii“, spune Ramon.
În ciuda faptului că din punct de vedere material Ramon este cât se poate de satisfăcut cu viaţa pe care o are la New York, artistul ne-a mărturisit că îşi doreşte să revină „acasă“.
„Sunt prea mulţi ani de când sunt plecat. Sunt îndrăgostit de Timişoara şi nici nu-mi imaginez să mă retrag şi să mor in altă parte decât aici. Cu siguranţă mă voi întoarce. Iubesc din tot sufletul acest oraş. Îmi lipsesc prietenii şi scena muzicală de aici. Există şi acolo scenă şi prieteni, dar lipsesc cei de aici. Publicul. Prietenii. Sunt ancorat aici şi îmi lipseşte Timişoara“, ne-a declarat Ramon Radosav.
Foto: Virgil Simonescu
