Săptămâna aceasta cabinetul de trofee al Timișoarei s-a îmbogățit cu un nou trofeu câștigat la fotbal în sală de către Informatica. Zestrea putea fi mai bogată la început de primăvară dacă handbaliștii de la SCM Politehnica nu pierdeau finala Cupei României la Constanța. Alb-violeții cu minge mică au rămas fără medalie de aur din 1991. Acesta e anul în care bănățenii au luat titlul. De altfel, după Revoluția din decembrie 1989 doar RCM, devenită Saracens (rugby), BC Timișoara (baschet) și CS Informatica (futsal) au mai izbutit să obțină cupe importante pe plan intern pentru Capitala Banatului. În schimb, în perioada interbelică fotbalul de pe Bega a strălucit din plin și a fost urmat, în comunism, de realizări impresionante la polo și handbal feminin.
Sportul timișorean e presărat cu multe momente de glorie, dar multe dintre ele au venit în alte timpuri. Actuala generație, în schimb, pare mai degrabă obișnuită cu dezamăgiri, cu excepția rugby-ului sau a futsalului mai recent. ”Încă o înfrângere tipic polistă. Nu vom fi niciodată campioni! Forza Poli!”, scria pe Facebook Goran Mrakić, cunoscut susținător polist și autor de aforisme satirice. Autoironia suporterului era împărtășită și de alți fani timișoreni după eșecul formației de handbal la malul mării. ”Druckerii” au ajuns să fie căliți după meciuri de fotbal precum Poli – Rapid 0-2, în finala Cupei din 2007, disputată chiar pe ”Dan Păltinișanu”, sau după acel 0-3 cu CFR Cluj, în ultimul act al aceleiași competiții doi ani mai târziu. Ca să nu mai spunem de titlurile din 2009 și 2011, ratate la mustață de aceeași Poli în ”era Iancu”, dar și o altă finală a Cupei, pierdută cu Steaua la penalty-uri în 1992. Chiar și ACS Poli și-a trecut în cont un astfel de rateu: finala Cupei Ligii de anul trecut, cedată cu 0-2 în fața lui Dinamo. Adăugăm la toate acestea și cele nu mai puțin de cinci finale de Cupă și două de campionat irosite de baschetbaliștii de la BC Timișoara din 2007 încoace și imaginea susținătorului obișnuit să îndure e conturată complet.
Pe lângă aceste șanse ratate Timișoara a dobândit însă și câteva trofee importante după Revoluție. Chiar echipa de handbal a ieșit campioană națională în anul 1991, Poli fiind primul club din afara Capitalei care izbutea acest lucru. Merită amintit și bronzul național din 2016, cucerit în condiții austere de elevii lui Pero Milosevic. La baschet singurele două rezultate cu adevărat palpabile au venit în 2010, respectiv 2015, ambele cu tehnicianul Dragan Petricevic la timonă, dar în mandate diferite. O apariție relativ nouă între formațiile de pe Bega a adus și ea două medalii de aur. Informatica a luat Cupa și Supercupa României anul trecut și și-a păstrat primul trofeu după victoria de joi, survenită tot în fața rivalei Autobergamo Deva și, la fel ca în 2017, tot la penalty-uri. În fine, rugby-ul a făcut cinste cel mai mult Timișoarei în ultimul deceniu, aducând nu mai puțin de nouă trofee din cele 15 cucerite de localnice în plan național. ”Hegemonia” în sportul cu balonul oval a început prin câștigarea Cupei României în 2011. Au urmat nu mai puțin de patru titluri de campioană, dar și alte trei cupe plus Cupa Regelui în 2015. În perioada RCM s-a înregistrat și un trofeu euroregional, în 2009: Cupa Europei Centrale și de Est. Mai mult, ”blestemul” finalelor nu există când vine vorba de trupa originară din Ronaț, actuala Saracens a triumfat de fiecare dată când a atins ultimul act pe plan intern după Revoluție.
Forță fotbalistică în perioada interbelică
Când vine vorba însă de trecut suporterul bănățean nu are cum să nu fie cuprins de nostalgie.
După cum se știe Banatul a fost leagăn al fotbalului în România. Iar acest aspect s-a văzut perfect după Primul Război Mondial. Chinezul Timișoara a cucerit nu mai puțin de șase titluri, toate consecutive, între 1921 și 1927. Primii alb-violeți din oraș au fost urmați de FC Ripensia. În cifre brute, primul club ”profi” din țară și-a trecut în cont patru campionate (1933, -35, -36 și -38) plus două Cupe (1934 și 1936). Comunismul a redus automat forța vestului țării. Echipele create de sistem au avut întâietate iar noua formație fanion a Timișoarei, Politehnica, a reușit să obțină doar două trofee. A fost de fiecare dată vorba de Cupa României, în 1958, când se ratase titlul (deci ”eventul”) la mustață, și 1980. Tot înainte de Revoluție gruparea studențească mai irosise trei finale ale competiției K.O.
Regi la polo și finală europeană a reginelor de la handbal
Pare acum o poveste desprinsă din altă lume, dar Capitala Banatului a avut imediat după Al Doilea Război Mondial o echipă de aur la polo. ILSA, între timp dispărută și ca ”instituție”, a făcut legea pe plan intern, cucerind nu mai puțin de șase titluri naționale consecutive între anii 1946 și 1951. La fel ca în alte sporturi, socialismul care a avantajat echipele CCA și Dinamo a frânt efortul bănățenilor de a se menține la un nivel foarte înalt. Vina e și pe plan local. Astăzi, Timișoara nici măcar nu are un bazin de înot de dimensiuni mari. Oficial echipa de polo ILSA a dispărut în 1999, dar decăderea era evidentă deja de circa un deceniu.
O altă disciplină dispărută o bună bucată de timp de pe Bega, cel puțin când vorbim de activitate în elită, handbalul feminin, a adus satisfacții grozave în anii ‘60 și ’70. Fetele de la Știința Timișoara au câștigat primul lor titlu de campioane naționale în 1964. În 1966 au repetat performanța sub denumirea de Știința-Universitatea iar cu această parte a doua a denumirii au evoluat în sezoanele următoare, când s-au mai înregistrat nu mai puțin de nouă titluri! E vorba de perioadele 1968-72, respectiv 1975-78. Cu 11 campionate putem considera formația de handbal feminin ca fiind cea mai prolifică din istoria sportului local. În anul 1973 s-a realizat o performanță care, de asemenea, astăzi pare de neconceput. Universitatea Timișoara a atins finala Cupei Campionilor Europeni, unde a fost învinsă de Spartak Kiev, scor 8-17, la Bratislava. Dar și echipa de handbal fete s-a stins treptat. Teoretic, urmașa acelei formații poate fi considerată CSU Univ. de Vest, aflată acum în divizia secundă. Anul trecut autoritățile locale au ales însă să investească într-o formație complet nouă, a SCM-ului, care e pe locul 2 în lupta pentru promovare cu Minaur Baia Mare. Revenind la performanțele de dinainte de ’89 ar mai fi de notat câte un titlu la handbal în 11, atât la feminin, cât și la masculin. Știința l-a cucerit în 1953 iar Poli cinci ani mai târziu. Alb-violeții mai au în palmares și Cupa României câștigată în 1986, performanță pe care au fost atât de aproape să o repete în 2018.
În ceea ce privește istoricul rugby-ului înainte de ’89, Universitatea Timișoara a fost în 1972 prima echipă din afara Bucureștiului care cucerea campionatul României, o moștenire nobilă pentru actualii ”sarazini”. Realist vorbind, aceștia și elevii lui Robert Lupu de la futsal au cele mai bune șanse să aducă Capitalei Banatului titluri interne în acest an.
Trofeele majore cucerite de echipele din Timişoara după 1989:
Handbal:
Poli Timişoara (1) – titlul național în anul 1991;
Baschet:
BC Timişoara (2) – Cupa României în 2010 şi 2015;
Rugby:
(RCM) Timişoara Saracens (10) – SuperLiga în 2012, 2013, 2015, 2016-2017. Cupa României: 2011, 2014, 2015, 2016. Cupa Regelui: 2015. Cupa Europei Centrale şi de Est (Energy Cup): 2009;
Futsal:
Informatica Timişoara (3) – Cupa României în 2017 și 2018, Super Cupa României 2017.
16 trofee importante au câștigat formațiile din Timișoara după Revoluție, zece dintre ele au fost obținute de echipa de rugby
