Să fii mai bun

Să fii mai bun

0
DISTRIBUIȚI

Trec sărbătorile noastre mari și, odată cu ele, și multe din promisiunile pe care ni le facem. Dar cel mai sigur se duc îndemnurile de sezon, de tipul să fii mai bun, mai darnic.

Sunt spuse atât de des și atât de ușor curg din mesajele de pe Facebook încât simți cum devin străvezii, fără substanță. Spuse doar așa, pentru că asta se spune de Crăciun sau de Paști. Cuvinte adevărate, desprinse cândva din guri divine, se transformă în clișee ușurele, baloane cu heliu la mâna a doua vândute în piața publică.

Pentru că nimeni nu are timp, de fapt, să fie mai bun. Am construit o lume în care nu avem vreme decât să fim primii, să avem dreptate, să alergăm să ajungem, că altfel întârziem.


Totul trebuie să aibă rost, fiecare pas trebuie să ducă undeva. Plimbările, contemplarea, introspecția, cele care ne definesc ca oameni, până la urmă, nu-și mai au locul în viețile noastre ”hamsterizate”.

Și totuși, ce înseamnă să fii mai bun? Există, mai nou, o tendință de a face voluntariat, ajutând persoanele sărace sau bolnave. Ceea ce e foarte bine, în esență, încercăm să trezim la viață, măcar prin ”trendizare”, un sentiment profund omenesc, de altfel pierdut. E cel puțin ciudat însă că mulți dintre acești voluntari spun: ”L-am ajutat pe acest copil orfan și asta m-a făcut să mă simt bine, împlinit”. Despre asta să fie vorba oare? Făcutul de bine să devină un fel de mers la spa? Vorbești mai mult de cât de curățat îți e sufletul, fără să pomenești de bucuria din ochii celui pe care l-ai ajutat? Ce fel de oameni suntem, dacă binefacerea devine pur și simplu o ”activitate”, și nu o pornire firească de a mângâia acolo unde s-au dat doar pumni?

Există însă bunătate încă, iar asta înseamnă că nu suntem cu totul pierduți. O văd în lucrătorii din spitale care iau pe umeri povara suferinței pacienților lor, o văd în educatori care reușesc să-și păstreze umanitatea într-un sistem distructiv și care trec, de mână cu copiii, prin anii grei ai formării. O văd în oameni obișnuiți care dau și nu cer niciodată, salvând astfel lumea de prăbușirea în neantul de oțel al propriei indiferențe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.