Satele pitorești din depresiunea Gurahonțului. Ce locuri frumoase puteți vizita și cu ce probleme se confruntă localnicii FOTO

Zona satelor arădene aflate la poalele munţilor Codru Moma are un bogat potenţial turistic, dar este greu accesibilă şi prea puţin cunoscută, chiar de cei aflaţi în căutarea unor locuri care le pot oferi surprize neaşteptate.

Un complex de monumente şi un obicei specific locului

Comuna Almaş, aflată pe malul Crişului Alb, în depresiunea Gurahonţului, poate oferi celor dornici să petreacă un sfârşit de săptămână liniştit un loc ideal de pescuit în apele Crişului şi drumeţii prin locuri deosebit de pitoreşti. Pe dealul Măgura din vecinătate se află Crucea Păcii, considerată a fi cea mai frumoasă cruce din judeţ, comuna fiind cunoscută şi drept localitatea cu cele mai multe troiţe. Acestea au fost ridicate în memoria celor căzuţi în războaiele mondiale, o Cruce a Strămoşilor înfăţişează chipurile lui Decebal, Gheorghe Doja, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horea şi Avram Iancu, iar altele au fost ridicate la intrările în sat sau în intersecţii, pentru întărirea credinţei strămoşeşti.

Tot aici are loc tradiţionala „nuntă almăşană”, un inedit şi străvechi obicei specific locului readus în actualitate de preotul din comună în cadrul sărbătorii comunei, numită „Nedeia almăşană”, care care are loc în luna august. Biserica din comună, construită în anul 1889, este o construcţie impresionantă, împreună cu „Fântâna Iordanului”, cu arcade şi decoraţiuni originale, construită după 1990 prin grija părintelui-paroh. Aceasta este un bazin în formă de cruce bizantină din apa căruia se înalţă alte cruci, ca un simbol al tradiţiei biblice a botezului Mântuitorului în apa Iordanului. Fântâna a fost sfinţită cu apă din râul sfânt şi în fiecare an, de Bobotează, aici are loc slujba de sfinţire a apelor. Complexul de monumente ridicate la Almaş stârnesc uimirea şi admiraţia celor care reuşesc să ajungă în părţile locului.

Singurul aşezământ monahal din zonă

Nu departe de Almaş, pe drumul către Sebiş, în satul Roşia, unde se poate ajunge atât din Dieci cât şi din Revetiş, se află mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail Şi Gavriil”, ridicată chiar în mijlocul satului, unde trăieşte o obşte monahală de maici. Mănăstirea s-a înfiinţat în 1990, pe locul unde se afla fosta biserică a satului, construită în 1896, la dorinţa credincioşilor din Roşia şi a satelor din jur, întrucât pe valea Crişului Alb nu exista nici un aşezământ monahal. Pe vremuri existase aici o mănăstire, dar a fost desfiinţată în vremea Mariei Tereza.

În câţiva ani, a fost ridicat un nou corp de clădiri, un paraclis şi un altar de vară iar de curând, biserica a fost pictată. De aici se deschide o minunată privelişte panoramică asupra satului Revetiş, aflat în vale, asupra culmilor Zarandului şi a muntelui Găina care se vede în depărtare, iar peste deal, nu departe de sat, se poate ajunge la staţiunea Moneasa.

Satul cu nume de general

În satul Revetiş, principala atracţie turistică este muzeul etnografic, cu diferite obiecte specifice zonei, care arată dorinţa localnicilor de a păstra legătura cu trecutul satului lor. Pe dealul Şindrioara, aflat între satele Berindia şi Păulian, care aparţin de comuna Buteni, există situl arheologic „La Cetate”, unde s-au descoperit artefacte din secolul al III-lea a.Ch., aparţinând epocii Latène, dar şi din secolele II-IV d.Ch.

Locuitorii satului Păulian, numit pe vremuri Govojdia, au adoptat acest nume în memoria generalului Constantin Păulian, care, în aprilie 1919, a condus Brigada 3 Vânători în acţiunile militare de pe valea Crişului Alb, când armata română a continuat luptele împotriva trupelor bolşevice aflate sub comanda comunistului Béla Kun. Sun comanda lui, au fost eliberate mai multe localităţi din zona Gurahonţului, printre care şi cea numită până atunci Kokaro, căreia generalul i-a dat numele de Joia Mare, deoarece inamicii fuseseră alungaţi chiar în joia din Săptămâna Patimilor. A fost împuşcat într-o ambuscadă, de o grupare clandestină fidelă lui Béla Kun, iar locuitorii din Govojdia au cerut ca satul lor să poarte numele celui care-i eliberase.

În 1952, regimul comunist a hotărât că generalul fusese un reacţionar anticomunist, numele satului a fost schimbat în Livada, dar în 1996, după multe intervenţii şi memorii adresate oficialităţilor, s-a revenit la vechea denumire.

Protest pentru repararea drumului

Din păcate, locurile sunt greu accesibile, căci drumul judeţean care străbate aceste localităţi este unul dintre cele mai proaste de pe raza judeţului Arad. După modelul locuitorilor din satul Horia, care au ieşit cu sutele în stradă luna trecută, nemulţumiţi de starea mizerabilă a drumului care leagă Aradul de Şiria, la sfârşitul lunii martie a avut loc un nou marş de protest, al celor nemulţumiţi de starea drumului judeţean dintre localităţile Almaş, Dieci, Revetiş, Berindia şi Păulian, care leagă aceste localităţi de oraşul Sebiş. Reabilitarea şoselei, care are o lungime de aproximativ 20 de kilometri, ar însemna, pe lângă facilităţile de transport oferite localnicilor, şi punerea în valoare a potenţialului turistic oferit de zonă.

O comisie alcătuită din reprezentanţi ai prefecturii, consiliului judeţean şi inspectoratului pentru situaţii de urgenţă a descins la faţa locului iar consiliul judeţean a anunţat că a alocat 39 de milioane de lei din excedentul bugetar pentru repararea acestui drum. Localnicii şi şoferii au ameninţat cu pichetarea consiliului judeţean şi a prefecturii, dacă lucrările se vor rezuma la simple cârpeli şi nu vor fi făcute lucrări care să respecte standardele de calitate.

Surse foto: wikipedia.org, virtualarad.net, mapio.net, crestinortodox.ro, orthphoto.net, ziarullumina.ro, aradon.ro, revetisan.wordpress.com