Apă pură, aer ionizat și peisaje de vis. Zona din Banatul Montan care i-a impresionat pe habsburgi FOTO

Nu departe de Reşiţa, într-o zonă dăruită de Dumnezeu cu o rară frumuseţe, se află o veche aşezare înconjurată de munţi nu prea înalţi, la care se ajunge pe un drum care şerpuieşte printre dealuri acoperite de păduri. Este comuna Dognecea, cu casele înşiruite pe o vale lungă de şapte kilometri aflată între două lacuri de acumulare.

Multe case au o vechime considwrabilă, fiind ridicate pe vremea stăpânirii habsburgice. Vestea despre minunăţia acestor locuri, considerate şi astăzi un adevărat colţ de rai pentru puritatea apei, aerul rarefiat cu un mare număr de ioni negativi şi lacurile înconjurate de dealuri acoperite cu păduri de brazi, a ajuns la curtea vieneză încă de pe vremea Mariei Tereza, care, potrivit legendei, ar fi avut curiozitatea de a vizita zona, dar nu există nici un fel de mărturii despre prezenţa ei pe aceste meleaguri bănăţene.

Exploatări miniere din antichitate

Au fost descoperite urme de locuire din epoca romană, aşa cum indică un sit de tip castellum, iar vechile puţuri de mină sau movilele de prundiş caracteristice pentru spălarea aurului atestă exploatarea fierului, aramei, argintului şi aurului încă din antichitate. În hotarul localităţii s-au mai descoperit urmele a trei cuptoare de redus minereul şi ceramică, fiind semnalată existenţa unei aşezări daco-romane din secolul al IV-lea. Localitatea medievală este atestată documentar în 1368, iar în timpul stăpânirii habsburgice au fost aduşi colonişti mineri din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană care şi-au ridicat case în partea de sus a actualei aşezări.

Tot atunci a început exploatarea minei de cupru Simon & Juda, s-au mai exploatat mine de argint, zinc şi plumb, iar până la sfârşitul secolului al XIX-lea a funcţionat aici o topitorie de metale neferoase, ale cărei ruine se mai văd şi astăzi. Din fostele exploatări miniere se mai poate vedea astăzi galeria Cristina, din secolul al XVIII-lea, acum închisă. Localitatea a decăzut simţitor după 1990, când minele s-au închis, dar natura şi aerul curat, cu calităţile sale terapeutice, ar putea atrage mulţi turişti dacă ar exista şi amenajări pe măsură.

Minunile naturii, monumente şi vestigii istorice

La marginea comunei se află Lacul Mare, pe marginea căruia turiştii îşi pot aşeza corturile şi se pot bucura de linişte şi peisaje încântătoare, măcar într-un sfârşit de săptămână, începând din luna mai, până târziu în octombrie. La o distanţă de doar câteva minute se află Lacul Mic, până nu demult acoperit cu nuferi, la care se ajunge pe un drum care străbate pădurea. Pe lângă casele vechi, la Dognecea se mai află, în bună stare, biserica romano-catolică ridicată în 1789, iar în satul aparţinător Calina, o veche bisericuţă de lemn cu hramul „Mântuirea Maicii Domnului”, ridicată în anul 1780, trecută pe lista monumentelor istorice. Ridicată iniţial la Ciudanoviţa, biserica a fost dusă după o vreme la Greoni iar în cele din urmă a ajuns pe locul unde se află şi astăzi.

Tot la Calina se găseşte izvorul apreciat pe vremuri la Viena, care are faima de a avea cea mai bună apă din România, „Apa Perena” şi este considerată a fi pe locul al doilea în clasamentul mondial, după celebra apă „Evian”. Pe marginea şoselei se mai pot vedea şi ruinele vechii topitorii, atât de profitabilă odinioară.

Oferte turistice

Probabil nu întâmplător, complexul turistic construit pe malul lacului se numeşte „Colţ de rai” şi încearcă să ofere vizitatorilor momente de destindere care să-i ducă cu gândul la paradis. Aici se află un restaurant cu specific românesc, în faţa restaurantului, pe lac, există un debarcader pe care se poate face plajă, se pot face plimbări cu ATV-ul sau pe lac, cu hidrobiciclete, caiace sau bărcuţe.

Şi amatorii de pescuit pot găsi aici un loc ideal pentru a-şi arunca undiţele. Cei care au descoperit aceste locuri revin aici cu plăcere de câte ori au ocazia şi spun că o mai bună promovare şi amenajări suplimentare ar fi benefice pentru comunitate dar şi pentru turişti.

Surse foto: expressdebanat.ro, wikipedia.org, adevarul.ro, calatorim.ro, mapio.net, ploaiadecuvinte.blogspot.ro, Klaus Mihnea