Printre numeroasele conace şi castele din judeţul Arad se află şi cel din satul Cuvin, astăzi unit cu comuna Ghioroc, care adăposteşte muzeul viei şi al vinului. Acesta a fost inaugurat în 1987 şi se numără printre atracţiile turistice ale localităţii, ilustrând o parte din istoria acestei străvechi îndeletniciri din podgoria Aradului.
În zonă mai există vechi pivniţe de vinuri construite de nobilii care au avut aici pământuri, iar în 1881 s-a înfiinţat o şcoală de viticultură unde se păstrează şi astăzi o impresionantă colecţie de vinuri care are 90.000 de sticle cu diferite soiuri. Cele mai vechi sunt câteva sticle de Riesling Italian din 1926, cu sigiliul regal imprimat pe dopurile de parafină. Cadarca de Miniş se produce din 1744 pe dealurile de la Miniş şi Covăsânţ, iar la expoziţia internaţională de la Londra din 1862, vinul obţinut din acest soi a fost supranumit „regele vinurilor roşii”.
Căsătorii eşuate şi amanţi celebri
Castelul construit în secolul al XIX-lea, în care sunt expuse acum diverse unelte, instalaţii, documente şi fotografii legate de viticultură, are însă o istorie care ascunde incredibile poveşti de amor, ştiute de bătrânii din partea locului, pe care prea puţini străini le cunosc. Ele sunt legate de ultima proprietară a castelului, Elisabeta Langa, despre care se povesteşte că era o femeie foarte frumoasă, blondă cu ochi albaştri, şi amatoare de petreceri. Era extravagantă şi foarte elegantă, iar toaletele cumpărate la Paris şi ciorapii de mătase stârneau multă invidie în rândul celorlalte femei, la sidrofiile fastuoase la care era prezentă. Se măritase cu un inspector de la CFR pe când era foarte tânără dar mariajul s-a destrămat în scurt timp, după ce soţul Elisabetei a descoperit că îl înşela şi a părăsit-o, lăsându-i Elisabetei toată averea. A urmat o altă căsătorie, dar şi aceasta a eşuat în scurt timp. Se spune că printre amanţii „doamnei Betty” s-ar fi numărat chiar şi Carol al II-lea, la rândul lui iubitor de aventuri galante.
Prin anii ’30, Elisabeta Langa a înfiat un copil, dar moartea acestuia, la doar patru ani, i-a produs un şoc teribil, din care nu şi-a mai revenit niciodată complet, avea crize de nebunie şi fel de fel de capricii, greu de înţeles pentru oamenii de rând. Porcii pe care îi creştea în gospodărie dădeau adesea iama în grădinile sătenilor şi făceau mari stricăciuni, dar nimeni nu cuteza să îi facă vreun reproş, căci stăpâna castelului devenise amanta lui Petru Groza, şeful primului guvern comunist al României, iar sătenii îi ştiau de frică.
Protejată de regimul comunist
Petru Groza era un bărbat care îşi respecta familia, dar îi plăceau femeile şi chefurile şi a avut numeroase aventuri extraconjugale. Înaintea primului război mondial, trebuia să se însoare la Timişoara, la restaurantul Kronprinz, dar cum s-a încurcat cu nişte prieteni la chefuri şi a întârziat la propria nuntă, aceasta n-a mai avut loc. În anii interbelici, Petru Groza a fost în mai multe rânduri deputat şi ministru în guvernele generalilor Averescu şi Sănătescu, între 6 martie 1945 şi 2 iunie 1952 a fost prim ministru iar apoi, până în 1958, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Pentru frumoasa Betty făcuse o adevărată pasiune şi îi îndeplinea toate capriciile.
În anii în care conacele şi castelele erau naţionalizate de comunişti, iar proprietarii acestora înfundau puşcăriile, Elisabeta Langa a continuat să trăiască în reşedinţa ei de la Cuvin, unde dădea petreceri şi ospeţe îmbelşugate, la care veneau mulţi tovarăşi ajunşi la putere. Se spune că în halta Ghioroc se formau trenuri special pentru ea, atunci când dorea să plece undeva. Graţie înaltei protecţii de care se bucura, a putut să mai ducă, ani buni, o viaţă de lux, deşi era cu nervii foarte slăbiţi şi se purta urât cu sătenii care erau slujitori la castel, ameninţându-i de multe ori cu pistolul.
Ultima căsătorie, la 91 de ani
Elisabeta Langa s-a bucurat de ocrotire din partea regimului chiar şi după moartea lui Petru Groza. Castelul a fost naţionalizat abia în 1964, iar stăpâna acestuia a primit în schimb pământ şi un apartament la Arad, mulţumindu-se cu o viaţă modestă.
N-a renunţat însă la extravaganţele amoroase, şi la vârsta de 91 de ani s-a căsătorit cu un bărbat care era cu aproape 50 de ani mai tânăr decât ea. După doi ani însă, Elisabeta s-a prăpădit, nu înainte de a întocmi un testament prin care îi lăsa ultimului soţ toate bunurile ei.
A fost înmormântată la cimitirul Eternitatea din Arad iar locul ei de veci ea rămas uitat şi plin de buruieni. Ultimul soţ a încercat în schimb să recupereze castelul din Cuvin dar instanţele de judecată i-au respiuns acţiunea.
Surse foto: wikipedia.org, cniptpincota.ro, provinciacrisana.blogratuit.ro
