A trecut o jumătate de secol de la amplele proteste din mai 1968, care au debutat cu mişcările studenţeşti de la Paris şi au cuprins apoi aproape întreaga Franţă. După ce Festivalul Filmului Francez din România s-a desfăşurat sub semnul acelor evenimente care au marcat puternic istoria Franţei, în 23 mai, ora 18.30, la Institutul Francez va fi vernisată o expoziţie de fotografii făcute de Philippe Gras, unul din cei care s-au aflat în mijlocul evenimentelor şi au reuşit să surprindă, din interior, înfruntările dintre studenţi şi forţele de ordine, precum şi momentele de acalmie cu care acestea au alternat, încercând să pătrundă totodată sensul evenimentelor din acele zile, care au marcat sfârşitul unei epoci. Va fi prezentat, totodată, documentarul „Mai 1968, un étrage printemps” (Mai 1968, o primăvară stranie) de Dominique Beaux, care vine să completeze perspectiva oferită de fotografiile expuse.
Philippe Gras a fost considerat mereu nu numai un fotograf independent, ci şi un spirit independent, care a refuzat orice compromis. A fost interesat întreaga viaţă doar de operele, temele şi artiştii în care credea sau de fenomenele sociale care i s-au părut importante. Spiritul său liber se regăseşte în fotografiile făcute la Paris în timpul manifestaţiilor care au atras atenţia întregii Europe. Documentarul lui Dominique Beaux, subtitrat în limba engleză, prezintă evenimentele din punctul de vedere al celor care au fost contestaţi la vremea respectivă: şeful poliţiei, Maurice Grimaud, şi simpli agenţi de poliţie, patroni, oameni politici precum Edouard Balladur, militari, lideri comunişti care nu au îndrăznit să încerce să preia puterea pentru a nu fi acuzaţi drept instigatori. Pe parcursul a trei ore, filmul, care va fi prezentat în două părţi, redă desfăşurarea evenimentelor în ordine cronologică, prin amintirile de multe ori contradictorii dar şi complementare ale celor care le-au trăit, sau prin imagini de arhivă care atenuează subiectivismul celor care au fost martori oculari la cele petrecute în acea zbuciumată primăvară.
Rebeliunea începută de studenţii universităţilor pariziene nu a fost singulară în Europa în acel an. Într-o Franţă conservatoare în care avuseseră însă loc mari transformări sociale în deceniile care au urmat celui de-al doilea război mondial, studenţii, simpatizanţi ai stângii, cereau mai multe drepturi şi libertăţi, revenidcările lor fiind susţinute de intelectuali de marcă ai Franţei din acei ani.
Revolta s-a generalizat, peste zece milioane de muncitori au intrat în grevă cerând condiţii mai bune de muncă, iar Franţa era paralizată. Preşedintele Franţei, generalul Charles de Gaulle, a reuşit să restabilească ordinea, muncitorilor li s-au acceptat o serie de revendicării iar tinerii au reuşit să provoace o ruptură în societate, prin câştigarea unor libertăţi care au dus la diminuarea conservatorismului societăţii franceze. Pentru Franţa, începea o nouă epocă.
Expoziţia va putea fi vizitată până în 23 iunie, de luni până vineri între orele 12.00 – 18.30 şi sâmbătă între orele 10.00 – 14.00.
