Îmi povestește un taximetrist cum s-a luat el la harță cu niște agenți de poliție care, spune el, au încercat să-l convingă să nu depună plângere după ce descoperise că i-a fost spartă mașina în fața blocului. Polițiștii, cică, îi spuneau că ce rost are, oricum sunt, probabil, niște copii pe care cine știe când îi prind. Acum câțiva ani, un prieten a chemat și el sectoristul, pe motiv de ușă avariată. Deși a venit la fața locului și s-a răcorit cu un pahar cu apă, i-a recomandat să vină la secție, să depună plângere, dacă chiar, vorba aia…
Observați tiparul de comportament? E deja un clișeu să ne tot revolte atitudinea mă-doare-în-fund-istă a celor din serviciul public, oricare ar fi acesta, dar deși lucrurile evoluează, planeta se mișcă, se pregătește, iată, și o misiune cu coloniști pe Marte, în secțiile noastre moștenite de la milițieni totul e pe stil vechi.
E de ajuns însă să fie dați la televizor (uneori, nici asta nu schimbă mare lucru) că structurile se scutură de praf, se fac repede-repede controale, comisii, declarații, demiteri, Carmen Dan apare cu buchetul de microfoane.
După un timp, lucrurile se liniștesc și băieții se întorc la ale lor. Și polițiștii, și infractorii. Cu alte cuvinte, este o stare de fapt pe care absolut nimic nu pare în stare să o miște din loc. Iar explicația, una dintre ele, probabil cea mai simplistă, este că peștele ăsta are capul putred de când se știe. Ca și în alte domenii, sclavia politică determină direcția în care se îndreaptă această instituție. De aceea, Bogdan Gigină, un tânăr polițist, moare deschizând coloana oficială a lui Gabriel Oprea. De aceea, un agent de la rutieră își dă frâu liber nestingherit, ani în șir, pornirilor pedofile, sub ochii șefilor și ale colegilor, de aceea șoferii cad pradă hoților la drumul mare, în Sinești. Dependența de partidele la putere îi asigură poliției, ca și altor instituții plătite din bani publici, obediența și nesfârșita captivitate. O transformă într-un soldățel cu picioare de lut și cap de paie.
