Bănățeanul campion mondial la fotbal. Povestea lui Josef Posipal, singurul român care...

Bănățeanul campion mondial la fotbal. Povestea lui Josef Posipal, singurul român care a ridicat cel mai râvnit trofeu

0
DISTRIBUIȚI
Foto: fifa.com

Povestea lugojeanului Josef ”Jupp” Posipal e surprinzătoare pentru microbiștii autohtoni. El e singurul român care a câștigat Campionatul Mondial de fotbal. Cum a fost acest lucru posibil în condițiile în care cea mai bună performanță a ”tricolorilor” la un turneu final a fost accederea în sferturile de finală? Tânărul Posipal a plecat în adolescență în ”Vaterland”. Unsprezece ani mai târziu, fundașul bănățean a participat în finala plină de semnificații din anul 1954, meci care avea să fie supranumit ”Miracolul de la Berna”. Germania de Vest a învins atunci neașteptat marea echipă a Ungariei.

Povestea lui ”Jupp” merită reaminită, mai ales cu ocazia unei noi ediții a Cupei Mondiale, cea din Rusia, ”bal” la care din păcate România nu participă. Trecutul fantastic al fotbalului din vestul țării mai poate ameliora acest mic necaz. Pare acum de domeniul fantasticului că un bănățean a câștigat trofeul ”Jules Rimet”, cum se numea vechiul trofeu acordat celei mai bune naționale din lume.

Născut la Lugoj în data de 20 iunie 1927, din tată cu origini germane, pe nume Peter, și mamă cu rădăcini maghiare, Anna, Josef a practicat în tinerețe natația, atletismul și handbalul. Neoficial, într-o perioadă de plină glorie pentru Ripensia și cu un părinte iubitor de fotbal, micuțul ”Jupp” ar fi început fotbalul la localnica Vulturii. Dacă acest aspect ar putea fi doar ”folclor”, cert e că la 16 ani el a plecat în Germania, fără tată, decedat între timp. Aici nu a avut o viață ușoară la început. A învățat meseria de lăcătuș la o oțelărie de lângă Hanovra și își schimbase numele în Josef Berwanger. În plin război el lucra la o fabrică de armament. A și jucat pentru echipa acesteia, TSV Badenstedt, asta după ce debutase la ”Weissen Adler”, gruparea refugiaților din Est. Mama rămăsese în țară și-l avertiza în scrisori să nu revină, căci etnicii nemți erau deportați din România în lagăre din Uniunea Sovietică.

În tricoul lui Hamburger SV. sursa foto: hsv-hafensaenger.de

Vedetă la Hamburg

Ca fotbalist a făcut apoi un pas important cu Linden 07, reușind promovarea în Oberliga Nord, considerat cel mai puternic campionat german în acea perioadă. Locul echipei sale a fost însă contestat și câștigat de formația Hannover 96. Primul său contract de profesionist a fost semnat cu rivala SV Arminia Hannover, la nici 20 de ani. Între timp a revenit la numele purtat din naștere. S-a făcut rapid remarcat și a semnat în 1949 cu gigantul Hamburger SV, club care abia anul acesta a suferit prima retrogradare istorică din prima ligă. Un an mai târziu selecționerul Sepp Herberger a vrut să-l cheme la primul meci internațional al Germaniei de Vest, totodată primul după război, dar oficialii și-au dat seama că Josef Posipal deținea doar cetățenia română.

Deși și-a început cariera ca un golgheter, ”Jupp” a trecut treptat spre defensivă. Din postul de ”half” dreapta el a fost mutat în poziția de mijlocaș defensiv (centru ”half”), nemții spuneau că e probabil cel mai bun din lume pe ”funcția” lui. În cele din urmă el a dobândit cetățenia germană și a debutat în ”Mannschaft” la 17 iunie 1951, în meciul RFG – Turcia (1-2). Lucrurile au continuat minunat și la echipa de club. A refuzat-o pe Real Madrid și a cucerit cu ”Die Rothosen” (”Short-urile roșii”) opt titluri în Germania.


Mai mult, a fost chemat și la Selecționata Europei, cu care a remizat împotriva Angliei (4-4, în 1953). În oraşul Hamburg e considerat o legendă, alături de nume precum Uwe Seeler, Andreas Brehme sau Stefan Effenberg.

Alături de Vladimir Beara (stânga). Foto: Arhiva Națională a Olandei

Un meci pentru istorie

Campionatul Mondial din 1954, găzduit de Elveția, simbol al neutralității, era doar al doilea turneu final după Al Doilea Război Mondial. Rănile conflagrației care a cuprins aproape tot globul nu erau încă vindecate. Iar nemții, ca popor, aveau o poziție morală ingrată. Jucătorii Germaniei de Vest erau instruiți să se bucure decent la victorie și, de asemenea, să fie demni în caz de înfrângere. Jupp Posipal a fost titular pe postul consacrat din fața apărării în faza grupelor. El și colegii săi s-au revanșat cu Turcia (scor 4-1), apoi au fost zdrobiți de campioana olimpică și principala favorită, Ungaria lui Puskas, scor 3-8! În play-off-ul pentru calificarea în sferturi RFG-ul a dispus din nou de turci, mai clar, cu 7-2. Din nou lugojeanul Posipal a fost titular. O accidentare l-a sărit din schemă pentru sfertul de finală cu Iugoslavia, câștigat cu 2-0 de vest germani. Deoarece Werner Liebrich a dat randament pe postul său Josef a revenit în semifinale pe poziția de fundaș dreapta. Una pe care a confirmat în cele două meciuri rămase. RFG-ul a trecut în manieră entuziasmantă de Austria, scor 6-1, dar tot maghiarii erau considerați favoriți în finala de la Berna. Ungaria se distrase trei zile mai devreme cu Brazilia (4-2), în celălalt meci pentru accesul în ultimul act.

Ce a urmat însă pe arena ”Wankdorf” din Berna, pe 4 iulie 1954, în fața a 62.500 de spectatori înghesuiți, reprezintă unul dintre acele evenimente irepetabile din fotbal, pe care niciun regizor de film nu le-ar fi putut concepe. Marea echipă a Ungariei a început furtunos finala CM. Bănățeano-germanul Posipal rămăsese pe poziția sa foarte defensivă, dar în fața lui erau acum cele mai mari nume ale momentului. Ferenc Puskas a deschis scorul în minutul 6 iar după doar două minute Zoltan Czibor, despre care unii au speculat că ar avea de asemenea origini în teritoriul actual românesc, a făcut 2-0 pentru maghiari. Ungaria se vedea deja campioană mondială, dar peste alte două minute Max Morlock a redus din diferență iar minutul 18 avea să consemneze un incredibil 2-2 prin reușita lui Rahn. Acesta a fost și scorul pauzei, rezultat care reprezenta deja o surpriză. În ciuda faptului că Hidegkuti și Kocsis au luat cu asalt poarta lui Turek scorul s-a menținut egal, până spre final. Era minutul 84 când Helmut Rahn s-a decis să șuteze din marginea careului, astfel a adus victoria Germaniei de Vest cu un nesperat 3-2. A fost totodată și primul triumf al nemților la Campionatul Mondial de fotbal, dar și un moment cu semnificații adânci. Mulți istorici nu s-au ferit să considere ”Miracolul de la Berna” ca un factor care a înfluențat chiar evoluția ulterioară a celor două națiuni. Evenimentul a inspirat și un film cu aceeași denumire iar lugojeanul Posipal a trăit pe viu toată această istorie frumoasă.

”Jupp” Posipal s-a retras patru ani mai târziu în glorie de la Hamburg, 80.000 de spectatori au asistat la ultimul său meci oficial. Un tribut impresionant chiar dacă echipa sa a pierdut cu Schalke (0-3). Meciul de adio a fost în luna august a aceluiași an 1958, împotriva Spartei Praga. După retragerea ca fotbalist a fost o perioadă antrenorul celor de la Germania Schnelsen.

Foto: hsv-hafensaenger.de

Urmașii, tot fotbaliști

Josef ”Jupp” Posipal s-a stins la Hamburg, în 21 februarie 1997, din cauza unei boli la inimă, dar moștenirea sa fotbalistică a fost preluată cu brio. Mai întâi fiul său, Peer, acum în vârstă de 55 de ani, a făcut carieră inclusiv în Bundesliga, evoluând pentru Eintracht Braunschweig. Apoi a venit rândul nepotului, Patrick Posipal. În vârstă de 30 de ani acesta a început fotbalul tot la Hamburger SV. În prezent evoluează la nivelul eșalonului terț pentru SV Meppen. La fel ca bunicul ”Jupp” el s-a specializat pe faza defensivă.

32 de meciuri și un gol marcat a avut lugojeanul Josef Posipal în tricoul naționalei Germaniei de Vest

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.