Emeric Vogl, primul antrenor emerit al României

Emeric Vogl, primul antrenor emerit al României

0
DISTRIBUIȚI

Emeric Vogl se numără printre timişorenii născuţi în zorii secolului XX, care au scris istoria începuturilor fotbalului românesc organizat.

„Ciogli”, născut la Timişoara în 2 august 1905, a devenit cunoscut ca fiind primul român care a participat cu echipa naţională de fotbal a României la un turneu final de Campionat Mondial atât în calitate de jucător, dar şi în cea de „oficial”.

Începuturile fotbalistice

Vogl a cunoscut ultimii ani de amatorism ai fotbalului intrat recent pe teritoriul carpato-danubiano-pontic şi s-a numărat printre cei care au fost în prima linie atunci când „sportul rege” începea să-şi intre treptat în drepturi, în mod organizat, pe tot mapamodul.

A început să joace fotbal la legendara echipă a Timişoarei, Chinezul, iar după un an, în 1922, când avea vârsta de doar 17 ani, a făcut pasul înspre prima echipă. De atunci şi până în momentul despărţirii, Vogl a câştitgat alături de trupa de pe Bega cinci titluri de campion naţional al României.

Deşi avea ca variantă Ripensia Timişoara – înfiinţată în octombrie 1928, după colapsul financiar suferit de Chinezul – „Ciogli-Baci” a ales să facă pasul înspre Bucureşti şi, alături de Ladislau Raffinsky, un alt coechipier de la Chinezul, s-a transferat la Juventus. O alegere cu rezultat care nu s-a lăsat prea mult aşteptat, întrucât în 1930 a cucerit al şaselea titlu de campion naţional. Totuşi, anii de atunci au fost dominaţi pe plan naţional de puternica Ripensia Timişoara.

Însă lui Vogl nu a părut că-i lipseşte Timişoara. Din contră, la Bucureşti s-a simţit foarte bine. Graţie evoluţiilor sale de la Juventus a fost propulsat la selecţionata României.

Vogl, pe „Conte Verde”

Debutul ca şi „tricolor” l-a avut, totuşi, în 1924, într-un meci cu Cehoslovacia, pierdut de România cu scorul de 1-4. Emeric Vogl s-a numărat printre cei care au făcut lunga deplasare până în Uruguay, la primul Campionat Mondial organizat în istorie, în anul 1930, pe vasul devenit celebru – „Conte Verde”. Alături de el s-a aflat şi Ladislau Raffinsky.

Sorţii le puteau fi, însă, potrivnici celor doi, angajaţi ca funcţionari ai companiei Astra Română, care s-au lovit în prima fază de refuzul patronului atunci când a venit vorba de a le da acordul să lipsească pentru o perioadă atât de lungă de la locul de muncă, chiar dacă în miză era reprezentarea României la Campionatul Mondial din Uruguay – 1930. Au fost ameninţaţi că vor fi daţi afară, însă au găsit îngăduinţă în momentul când FRF a trimis o scrisoare ce purta semnătura regală şi în care era anunţat lotul de jucători ce vor merge spre America de Sud.

Chiar înainte de momentul Uruguay ’30, „Ciogli” marca primul şi singurul său gol în tricoul României, într-un 8-1 în faţa Greciei. Dacă nu ar fi fost îndeajuns coincidenţele, tot în acelaşi meci a marcat şi bunul său prieten şi coechipier Ladislau Raffinsky.

Atunci, pe continentul sud-american, după un drum lung de aproximativ o lună, cu vaporul, Vogl a evoluat în ambele meciuri ale României.


„Tricolorii” s-au impus în faţa Perului, în 14 iulie 1930, cu scorul de 3-1, la Montevideo, pe stadionul Pocitos, ca mai apoi să cedeze în faţa viitoarei prime campioane mondiale, Uruguay, pe stadionul „Centenario”, în văzul a 80.000 de spectatori uruguayeni, scor 4-0, rezultat ce a dus Uruguayul în semifinalele competiţiei.

Patru ani mai târziu Emeric Vogl trăia şi experienţa Italia ’34. Primul şi singurul meci al României a fost la Trieste, într-un joc consumat pe 27 mai 1934, împotriva puternicei selecţionate a Cehoslovaciei. Deşi România a condus cu 1-0 la pauză prin golul lui Ştefan Dobay marcat în minutul 11, cehoslovacii s-au impus cu 1-2, după revenirea de la cabine, astfel fiind scrisă istoria celei de-a doua participări „tricolore” la turneele finale de Campionat Mondial. Avea să fie şi ultimul său meci ca reprezentant al ţării. Tot conicidenţa a făcut ca ultima adversară să fie aceeaşi Cehoslovacie pe care o întâlnea cu zece ani în urmă, la debut.

În total „Ciogli” a adunat 29 de prezenţe sub „tricolor”, fiind câştigător al Cupei Balcanice în 1931 şi 1933. Cariera de fotbalist şi-a încheiat-o în 1940. Acomodat în Bucureşti, a rămas antrenor chiar la Juventus, pe care a pregătit-o în perioada 1942-1949. Din această postură însă nu a avut succesul pe care l-a înregistrat ca şi jucător.

Carieră și ca antrenor

Pe banca României a avut patru mandate. Primul dintre ele s-a întins pe perioada a trei ani, între 1942 şi 1945, apoi în scurte etape din perioada 1947/48m respectiv între anii 1950/51. Era considerat ca unul dintre cei mai bine pregătiţi profesional, fiind caracterizat drept un tip serios, documentat şi interesat să desluşească tainele fotbalului.

A predat mai multe cursuri de specialitate pentru fotbalişti şi a fost preşedintele Colegiului Central al Antrenorilor din cadrul FRF. Mai important, a devenit primul tehnician român desemnat antrenor emerit la fotbal. În 1963 a devenit consilier tehnic al Rapidului, unde a stat trei ani, până în 1967, atunci când a câştigat cu giuleştenii titlul de campion naţional.

După reuşita cu echipa de sub podul Grant s-a întors în sânul naţionalei României, unde a fost sfătuitorul tehnic al celebrului Angelo Niculescu. Astfel că, în 1970, atunci când a luat din nou drumul Americii de Sud, de acestă dată în Mexic, a devenit primul român care a participat alături de echipa naţională la Campionatul Mondial atât din calitate de jucător, dar şi din cea de „oficial”. Atunci, în 1970, România ajungea la „El Mundial” după o pauză de 32 de ani.

Un an mai târziu, într-o nefastă zi de 29 octombrie 1971, s-a stins din viaţă la Bucureşti, la vârsta de 66 de ani.

Performanțe notabile

– campion național de șase ori ca jucător: Chinezul Timișoara (1923, 1924, 1925, 1926, 1927); Juventus București (1930).

– participant la Campionatul Mondial din Uruguay (1930) și la Campionatul Mondial din Italia (1934); 29 de selecții / 1 gol; câștigător al Cupei Balcanice în 1931 și 1933

– primul antrenor emerit de fotbal din România

– consilier tehnic la Rapid între 1963 și 1967, câștigător al unui titlu de campion național

– consilier tehnic al României între 1967 și 1971; participat la Cupa Mondială din Mexic, 1970.

– președinte al Colegiului Național al Antrenorilor din cadrul FRF

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.