Toată lumea a auzit de celebrul timișorean Ștefan Kovacs, dublu campion european cu Ajax. Mai puțini știu însă că un alt antrenor bănățean de legendă a fost aproape de titlul suprem continental câțiva ani mai devreme cu Benfica Lisabona. Alexandru ”Elek” Schwartz a pierdut însă finala din 1965 contra lui Internazionale Milano, deși îl avea în echipă pe marele Eusébio. Un eșec pe care unii l-au pus și pe seama blestemului maghiarului Béla Guttmann. Schwartz a fost timp de aproape șapte ani și selecționerul Olandei!
Alexandru Schwartz s-a născut la Timișoara pe 23 octombrie 1908, când actualul teritoriu bănățean aparținea de Imperiul Austro-Ungar. Alte surse dau Recașul ca și localitate a sa de baștină. El provenea dintr-o familie de negustori evrei și a început fotbalul la CA Timișoara (CAT) și Kadima. Cunoscut în țară ca Michel Alexander Schwartz, nu trebuie confundat cu fostul ripensist Alexandru ”Sandor” Schwartz, originar din Tg. Mureș. ”Portița” lui Elek Schwartz, cum avea să fie cunoscut mai târziu, către Occident, a reprezentat-o un turneu efectuat în Franța. În anul 1932 fundașul stânga de meserie ”fuge” la FC Hyeres, de unde a plecat în 1934 la mai cunoscuta Cannes, tot în fotbalul profesionist francez, apoi, din 1934 activează la Racing Strasbourg și din 1938 la pariziana Red Star Olympique, unde a mai evoluat un sezon. Astfel și-a încheiat o carieră de jucător mai puțin remarcabilă, în care care cea mai importantă performanță a fost atingerea finalei Cupei Franței cu Strasbourg. Cariera de antrenor e o altă poveste.
Sămânță pentru ”Portocala mecanică”
În 1948 Alexandru ”Elek” Schwartz și-a început munca de tehnician la AS Cannes. Tot în Hexagon le-a mai pregătit pe Monaco și Le Havre, pentru ca apoi să-și găsească angajamente în fotbalul german. Aici o promovează pe Sportfreunde Hamborn în divizia vestică și ajunge în 1955 să preia campioana Rot-Weiss Essen. Grupare cu care nu izbutește însă decât un loc 4 și un loc 8.
După experiența nemțească Elek Schwartz a preluat echipa națională a Olandei, care atunci nu reprezenta o forță în fotbalul european. Timișoreanul a fost aproape să-i califice pe batavi la Cupa Mondială din 1958, participare ratată după un 2-3 și 1-1 cu Austria – atunci încă o forță continentală. Rezultatele au variat, de la eșecul usturător, 0-7 cu Germania, sau umilința, scor 1-2 cu Luxemburg, la victoria răsunătoare în fața campioanei mondiale Brazilia, învinsă în premieră de batavi, și succesul împotriva Franței, ambele întrecute cu 1-0. Până în 1964 a totalizat 49 de meciuri (19 victorii, 12 egaluri și 18 înfrângeri) pentru ”Oranje”. Deși Olanda nu s-a calificat în perioada sa la niciun turneu final, prin munca depusă bănățeanul a contribuit la progresul fotbalului din Țara Lalelelor. Mai târziu micuța națiune avea să dea lumii ”Fotbalul Total”, la care și-a adus aportul Ștefan Kovacs. Bineînețeles importanța contribuției celor doi tehnicieni timișoreni poate fi în continuare subiect de dezbatere pentru specialiști, cert e că cei doi au gustat gloria timp de mai mulți ani la cârma unor structuri fotbalistice de top din Europa.
Antrenorul lui Eusébio, al doilea afectat de „Blestem”!
Cariera lui Elek Schwartz a continuat în Portugalia. A acceptat rapid oferta celor de la Benfica Lisabona, deținătoarea titlului, cu care a cucerit din nou campionatul în ediția 1964-65. Nu părea o misiune grea, avându-l în echipă pe marele Eusébio. Împreună cu lusitanii zdrobiseră Realul din Madrid în sferturile de finală ale Cupei Campionilor cu un scor cumulat de 6-3. Finala avea să-i aducă însă în față un tactician desăvârșit. Argentinianul Helenio Herrera a perfecționat la Inter stilul ”catenaccio”. Pe un San Siro plin de bălți, italienii s-au impus cu 1-0 deși portughezii au atacat mai mult. În anii ’70, o mică revanșă pentru Schwartz a reprezentat-o realizarea concetățeanului Kovacs, care prin ”Fotbalul Total” a demontat defensivele latine.
Inter și Juventus au fost doborâte în finalele europene de Ajaxul timișoreanului Ștefan Kovacs.
Cei care preferă o altă explicație decât cea științifică la eșecul portughezilor spun chiar că Benfica nu mai câștigă trofee majore europene din 1962 din cauza celebrului Bela Guttmann. Maghiarul dat afară pentru că a cerut o mărire de salariu după ce câștigase Cupa Campionilor Europeni a doua oară consecutiv cu Benfica ar fi blestemat clubul. ”Nici în o sută de ani de acum încolo, Benfica fără mine nu va fi campioană a Europei”, ar fi ”tunat” misticul evreu. Din acel moment formația din Lisabona nu a mai gustat laurii continentali deși a atins de nu mai puțin de opt ori ultimul act. Dintre care, de cinci ori finala competiției numărul 1 și includem aici nefericitul 0-1 suferit de elevii lui Elek Schwartz. Timişoreanul ar fi astfel al doilea tehnician afectat de „blestem”, după cilianul Fernando Riera, pierzător doi ani mai devreme (1963) într-o finală cu o altă italiană: AC Milan.
Semifinală europeană cu nemții
Performanțele continentale au reapărut însă destul de rapid în viața antrenorului bănățean. A revenit în Germania la conducerea grupării Eintracht Frankfurt. Cu nemții a cucerit Cupa Rappan (1967, predecesoarea Cupei Intertoto), Cupa Alpilor și a atins semifinalele Cupei Orașelor Târguri (astăzi Europa League), acolo unde a fost eliminat în 1967 de Dinamo Zagreb. Interesant e că în această perioadă germane românul a preferat sistemul de joc 4-2-4, popularizat în fotbal și de… Bela Guttmann. Succesul l-a readus la un alt gigant portughez, FC Porto, dar cu ”dragonii” i-a mers cel mai rău, părăsind din primul tur a doua competiție continentală. Dacă la Benfica e al 14-lea cel mai bun antrenor din istoria de 114 ani a clubului, la Porto va rămâne tehnicianul cu cea mai slabă clasare înregistrată de alb-albaștri în campionat: locul 9.
Pe finalul carierei de antrenor Elek Schwarz a mai activat la Sparta Rotterdam (1971-72), 1860 Munchen (1972-73), pe care nu a putut să o ajute să revină în Bundesliga, RC Strasbourg (1976-77), pe care în schimb a promovat-o în elita franceză, și SR Haguenau (1977-79). Ultima, o echipă de amatori din Alsacia. La Haguenau timișoreanul a ales de altfel să-și petreacă restul vieții. Pe lângă latura sportivă, Alexandru ”Elek” Schwarz poate fi considerat un adevărat erudit. El vorbea nu mai puțin de opt limbi străine și era pasionat de pictură. În semn de recunoștință pentru munca sa Asociația Regală de Fotbal a Țărilor de Jos l-a invitat în 1996 la inaugurarea stadionului Amsterdam Arena, care astăzi poartă denumirea ”Johan Cruijff” Arena. A încetat din viață la Haugenau, în Franța, pe data de 2 octombrie 2000, la vârsta de 91 de ani.
