Marmura din Banat, rival pentru celebra marmură de Carrara. Istoria carierei din...

Marmura din Banat, rival pentru celebra marmură de Carrara. Istoria carierei din satul lui Peter Pan FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


p>

Satul Ruşchiţa, care aparţine de comuna cărăşană Rusca Montană, la graniţa cu judeţele Timiş şi Hunedoara, este cunoscut pentru exploatarea zăcămintelor de marmură de diferite nuanţe, de la alb sau gri şi albăstrui, la roz, roz-gălbui sau roşiatic. Fiecare bucată de marmură este unică, irepetabilă, acest material fiind folosit încă din antichitate la crearea unor minunate opere de artă, unele păstrate de peste două milenii, mărturie a unor civilizaţii de multă vreme apuse.

Rusca Montană este, totodată, o arie protejată naţional pentru pădurile seculare din vecinătatea comunei, care ocupă peste 600 de hectare. Cariera de marmură de la Ruşchiţa, cea mai mare şi cea mai spectaculoasă din România şi una dintre cele mai mari din Europa, a devenit un adevărat loc de atracţie pentru turişti, prin pitorescul peisajului pe care-l oferă. La doar câţiva kilometri de carieră se află şi un monument al turismului, un obelisc din marmură unic în lume, ridicat în anii interbelici, ca un îndemn pentru atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori, pentru a admira aceste minunate locuri.

Asemuită cu marmura de Carrara

Frumuseţea şi calităţile marmurei de Ruşchiţa au fost semnalate încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea de sculptorul maghiar Ferenczy István, care o compara cu vestita marmură italiană de Carrara, din regiunea Toscana. Exploatarea zăcământului de la Ruşchiţa a început în 1883 de către Johann Biebel, cunoscut inginer constructor din Banat. El a fost primul proprietar cunoscut al carierei şi a numit marmura de aici „a magyar Carrara” (Carrara maghiară), dar e aproape sigur că ea a fost folosită şi în antichitate, de romani. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea lucrau aici în jur de 300-350 de muncitori care extrăgeau în fiecare lună în jur de 700 de tone, iar în 1912, fiul său, János, care a participat şi la construirea turnului Eiffel, exporta marmura de la Ruşchiţa în 12 ţări.

Marmura căutată pe întregul mapamond

Marmura de la Ruşchiţa a fost folosită în întreg imperiul austro-ungar, la diferite construcţii reprezentative precum Palatul Băncilor din Viena, parlamentul din Budapesta, construit la cumpăna veacurilor XIX şi XX sau la restaurarea Domului din Milano în anii ʹ70 ai secolului trecut. Ea a fost aleasă şi pentru construirea unor edificii publice din Regatul României Mari, ridicate în anii interbelici, sau mai recent, la Casa Poporului, astăzi palatul parlamentului şi al altor instituţii, iar vulturul din faimosul birou oval de la Casa Albă a fost sculptat din marmură albă de Ruşchiţa. Proprietarii vestitei Case Capşa din Bucureşti au ales, la rândul lor, marmura cărăşeană, la fel ca sultanul din Brunei sau Michael Schumacher, căci e considerată a fi una din cele mai bune din lume.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a început exploatarea nobilei pietre, s-au extras mai bine de două milioane de metri cubi de marmură, folosită în edificii somptuoase de pe întregul mapamond. Timp de aproape opt decenii, marmura a fost extrasă dintr-o carieră care a atins 130 de metri, exploatarea făcându-se prin desprinderea unor fâşii de piatră orizontale sau longitudinale, de sus în jos, în trepte. În prezent, marmura se extrage din două cariere aflate la o altitudine de 800 de metri în Munţii Poiana Ruscă, într-o zonă cu pereţi abrupţi şi văi adânci, străbătută de Pârâul cu Raci şi Pârâul Padeşului, care formează râul Ruşchiţa.

Satul lui Peter Pan

La Rusca Montană, toţi locuitorii pretind că Peter Pan, cunoscut de cei mai mulţi ca băieţelul care refuza să crească din scrierile lui James Mathew Barrie, a existat în realitate şi s-a născut în localitatea bănăţeană. Există în comună o casă şi o stradă care poartă acest nume, după ce Peter Pan a devenit cunoscut în urma investigaţiilor făcute de jurnalistul italian Ferdinando Celi, care i-a găsit numele printre mormintele soldaţilor căzuţi în primul război mondial, în regiunea Veneto. El a descoperit, după îndelungi căutări, că Peter Pan se născuse în 1897 – anul în care era plăsmuit şi personajul scriitorului scoţian – în localitatea numită pe atunci Ruszka-Bánya, şi a lucrat, copil fiind, la cariera de marmură de la Ruşchiţa.

După izbucnirea primului război mondial, tânărul şvab bănăţean a fost înrolat în armata austro-ungară, în Regimentul 30 Infanterie „Honved” şi la plecare ar fi luat cu el un fluier din alun, iar în desagă a pus o creangă înflorită dăruită de fata pe care o iubea, o scoică primită de la un prieten din sat care ajunsese marinar şi trăia la Veneţia, şi o bucată de marmură de Ruşchiţa, pe care i-o dăduse mama lui, pentru a-i aminti de locurile de acasă. Peter Pan a murit pe front în septembrie 1918, la doar 21 de ani, în luptele dintre armata austro-ungară şi cea italiană, cu puţin timp înaintea terminării războiului. El este unul din puţinii soldaţi care au mai putut fi identificaţi, iar numele său apare pe impresionantul monument ridicat în memoria miilor de soldaţi care au căzut atunci în luptă.

Surse foto: wikipedia.org, marmosim.ro, zidezi.ro, 7-zile.com, zigzagprinromania.com, adevarul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.