Vă aduceţi aminte de mitul lui Sisif? Întemeietor şi rege al cetăţii Corint din Grecia Antică, Sisif a devenit cunoscut după ce a atras mânia lui Zeus, personaj suprem din mitologia greacă, care l-a sortit la o caznă continuă, zilnică, aceea de a urca un munte împingând o stâncă uriaşă care, odată dusă în vârf, se rostogolea din nou, iar misiunea trebuia reluată de Sisif. Cam așa ar arăta și zilele fiecăruia dintre noi, dacă nu am fi salvați, la sfârșit de zi, de rostul final al muncii, de pasiunea generatoare de energie, care se comportă ca un combustibil intern şi care ne ajută să ducem greul.
Lucian Gavriluță, un nume deja consacrat în fotbalul timișean, are aproape zilnic trei misiuni deloc uşoare: să se mențină în formă pentru meciurile de Liga a III-a, să îndrume copii aflați la început de drum în fotbal și să mențină ordinea în Ghiroda, iar toate le face cu plăcere. La 29 de ani, Gavriluță este unul dintre stâlpii apărării lui ACS Ghiroda. În același timp, zeci de copii îl admiră, fiind antrenor al unei grupe din localitatea de lângă Timișoara, iar alți trecători îl privesc cu respect mai ales atunci când îmbracă uniforma, fiind, din 2017, angajat în cadrul Poliției Locale Ghiroda.
La capătul unei zile încărcate, atunci când trage linie după ce a „evoluat” pe toate cele trei planuri, polițistul-antrenor-fotbalist din Ghiroda are mai adesea o singură concluzie: „dacă nu îți place ce faci, oriunde e greu, dar fac totul din plăcere. Doar plăcere și sacrificiu”, admite Lucian Gavriluță, care sezonul acesta a terminat pe poziția a 9-a cu ACS Ghiroda, reprezentantă a Timișului în Liga a III-a, seria a IV-a.
Pe lista de Europa League
Viața lui Lucian Gavriluță a gravitat în jurul fotbalului de la începuturi. Actualul fundaș central al Ghirodei s-a născut la Timișoara, cu mai puțin de o lună înaintea Revoluției, în 21 noiembrie. A fost atracție magnetică, cum e, de altfel, pentru majoritatea băieților născuți în România față de fotbal. La zece ani a ajuns în curtea lui LPS Banatul, însă după trei ani s-a transferat la o altă școală din Timișoara, astfel că a ajuns în curtea Politehnicii Timișoara, pe atunci a lui Marian Iancu. O întâmplare considerată și acum una fericită, după ce, inițial, părinții i-au pus în prim-plan învățătura, nu sportul, cum nu ar fi fost la un liceu cu program sportiv.
„Acolo (n.r. – la Poli Timișoara) am învățat fotbalul profesionist, pe care am fost aproape să-l joc”, rememorează Lucian Gavriluță. În 2008, când pe banca alb-violeților era Dušan Uhrin jr., la vârsta de 19 ani, Gavriluță a figurat pe lista Politehnicii Timișoara pentru „dubla” cu Partizan din Cupa UEFA. (râde) „Am prins și un tricou”, își aduce aminte Gavriluță, la aproape 10 ani distanță de momentele în care împărțea vestiarul cu jucători precum Bucur, Goga, Karamian sau Magera. Deși a fost coleg cu Pantilimon, Luchin, Mera, Scutaru, Torje, Daminuță sau Latovlevici, Lucian Gavriluță nu a reușit să facă pasul spre Liga I, rămânând să evolueze pentru „satelitul” lui Poli Timișoara. Chiar dacă și-ar fi dorit să fi făcut pasul spre fotbalul mare, Gavriluță crede că nu i-a fost sortit. „Am avut perspective, însă așa a fost să fie. Nu am ce să îmi reproșez în ceea ce mă privește”, povestește Lucian Gavriluță cu voce sigură.
Două promovări în Liga a III-a
Pasul spre prima echipă a Timișoarei nu a mai venit, astfel că și-a încercat norocul tocmai în cealaltă parte a țării, la CS Eforie, o echipă de Liga a III-a, pentru că speranțele de a intra în lumea mare a fotbalului nu îi erau încă stinse.
„Am avut nevoie de o schimbare în viață. Poate plecarea aceasta îmi pot reproșa”, spune Gavriluță, care după scurt timp s-a întors acasă, la Timișoara.
Întrucât vede fotbalul nu doar ca pe o pasiune, ci ca pe o parte din el, și deși a fost nevoit să se angajeze pentru a-și putea câștiga existența, Gavriluță nu a putut sta departe de gazon. Și-a făcut loc cu ușurință în fotbalul din Timiș, unde a evoluat la mai multe echipe. Din trei încercări, a promovat de două ori în Liga a III-a. După o încercare ratată în 2014 cu ACS Ghiroda, stopată de Industria Galda, Lucian Gavriluță s-a transferat la ASU Politehnica, echipa susținută de tifoseria alb-violetă. A devenit rapid unul dintre jucătorii indispensabili, lucru care, alături de atmosfera făcută de suporterii timișoreni, l-au făcut să se simtă ca un adevărat fotbalist, fiind, poate, o recompensă a fotbalului care nu i-a permis accesul pe culmile sale.
„Am avut momente frumoase în cariera mea, dar la ASU Politehnica chiar m-am simțit fotbalist, cu toate că era în Liga a IV-a. E greu să exprim în cuvinte ce simțeam pe teren, dar mă uitam la suporteri și mă simțeam atât de norocos, mai ales când comparam și cu meciurile din Liga I”, explică Lucian Gavriluță. Totuși, rigurozitatea antrenamentelor și ștacheta care a început să fie ridicată de clubul alb-violet nu i-au permis lui Gavriluță să continue. Printre antrenamente, acesta muncea în trei schimburi la o fabrică din Timișoara. „Din cauza serviciului nu am mai putut continua”, completează Lucian Gavriluță.
A continuat însă să creadă că ceva mai bun îi este rezervat. Și bine a făcut. Drumurile l-au purtat înapoi înspre Ghiroda unde, se pare, cel puțin pentru moment, că și-a găsit locul. În 2017 a bifat a doua promovare în Liga a III-a, obținută în urma unei „duble” de baraj cu reprezentanta Hunedoarei, Inter Petrila. „Am întâlnit un vestiar unit, poate cel mai unit și frumos. Trebuia să ne desființăm de vreo trei ori, însă am mers mai departe”, spune Gavriluță.
Bun la toate
A știut că poate mult mai mult și, din noiembrie 2017, a câștigat un post la Poliția Locală Ghiroda, unde acum a devenit polițist asistent. „Nu era fabrica de mine. Am considerat tot timpul că pot mult mai mult. Cred că am făcut un pas înainte. Asta sunt și e tot ce contează”, povestește Lucian Gavriluță. A prins gustul meseriei de polițist și acum își dorește să avanseze printr-un post în cadrul MAI. „Ca și în fotbal, dacă adversarul îți simte teama, te domină. Așa e și la poliție, trebuie să fii mai autoritar”, a dezvăluit Gavriluță, întrebat dacă poate compara viața de pe gazon cu cea din uniformă.
De un an și jumătate învață, alături de grupa de copii 2012 a Ghirodei, meseria de antrenor. Deși au doar 6-7 ani, micuții îi dau zilnic fotbalistului-polițist lecții de viață. „Chiar îmi place. Îmi dau seama că sunt o adevărată comoară copiii. Vreau să mă axez în viitor pe antrenorat la nivelul de copii și juniori”, relatează, încântat, Lucian Gavriluță.
