Retrogradarea lui ACS Poli a adus fotbalul timișorean într-o situație inedită în această vară. Cea de a avea trei grupări în Liga a II-a la startul noului sezon. Lucru care nu s-a mai întâmplat din ediția de campionat 1988-1989. La fel ca atunci, Banatul e lipsit de o reprezentantă pe prima scenă. La scurt timp după Revoluție suporterii alb-violeți au avut însă motive de bucurie. Scenariul de atunci pare acum imposibil.
Cu siguranță în acest moment timișorenii ar vrea ca istoria să se repete în fotbalul local. În prezent metropola vestică are la nivelul B-ului un trio format din ACS Poli, ASU Politehnica și FC Ripensia. Atmosfera din oraș e una gri, pesimistă în privința unei eventuale promovări a oricărei dintre cele trei. ”Păcat!”, ”Ar trebui ca măcar una să joace în Liga I”, sunt păreri exprimate aproape în unanimitate de cei implicați în fenomen. Timișoara nu se mai bucură de bonusul consistent care venea din drepturile TV în elită și suferă financiar mai ales prin ”datornica” ACS Poli. Dar nici Ripensia și ASU Poli nu oferă prea multe motive de optimism cu actualul statut.
”Condițiile erau bune, nu erau problemele care se întâlnesc astăzi”
În urmă cu aproape 30 de ani situația era oarecum asemănătoare, mai puțin partea economică. Sezonul 1988-89 e precedentul în care Timișoara alinia trei formații la startul eșalonului numit atunci Divizia B. Acesta cuprindea nu mai puțin de trei serii a câte 18 echipe. Politehnica, ASA Progresul (ulterior Electrica) și CFR-ul erau reprezentantele orașului în această ligă desfășurată pe finalul regimului comunist. ”Poli” retrogradase din A în campionatul precedent, contraperformanță pusă ”popular” pe seama împiedicării lui Dinamo în lupta pentru titlu. ASA Progresul Timișoara încheiase pe locul 9 în ediția anterioară, ca singura timișeană din eșalonul al doilea. În timp ce CFR Timișoara promovase din postura de câștigătoare a Seriei VIII a Diviziei C, una cu nu mai puțin de alte cinci formații din județ.
Atmosfera din fotbalul de pe Bega era destul de sumbră și în vara lui 1988. Dar era mai mult o frustrare că Timișoara, lider la numărul de spectatori atunci în țară, nu se aliniase la startul ”A”-ului. Capitala Banatului se bucura însă mai mult ca acum de derby-urile locale. Dacă privim și garniturile de atunci ale reprezentantelor Timișoarei nu e de mirare. Acestea sunt impresionante comparativ cu loturile de eșalon secund din zilele noastre. Retrogradata Politehnica era condusă de regretatul Costică Rădulescu, în cuplu cu Ion Buzoianu. Din lot făceau parte nume precum Vlătănescu, Moise, Crăciun, Stoicov sau Titi Varga. ASA Progresul, revelația ediției trecute, era ”cravașată” de Ghiță Chimiuc, care-i pregătea la Gara Mică, printre alții, pe Relu Șunda, Remus Steop, Mănăilă, Rosenblum și Ilie Rotariu. Nici CFR Timișoara nu se lăsa mai prejos. Leonida Nedelcu și Viorel Boiț mizau pe Dudaș, Bărbosu, Bungău ori Simcelescu. Toate trupele aveau fotbaliști care probabil astăzi nu ar fi coborât mai jos de Liga I.
”Nu se pot compara perioadele, din toate punctele de vedere. Toate echipele aveau jucători de Divizia A atunci, unii erau poate mai la apus de carieră, alții foarte tineri… Foarte mulți erau jucători locali. Echipele Progresul și CFR aveau jucători experimentați, era concurență … Condițiile erau bune, nu erau problemele care se întâlnesc astăzi. Cam toate reședințele de județ aveau echipe, nu erau jucători străini”, povestește Aurel Șunda, fostul echipier al ”tramvaiștilor”, în prezent șeful Centrului de copii și juniori al lui ACS Poli.
Din B în Europa, în mai puțin de un an și jumătate
Încleștările dintre timișorene și nu numai umpleau tribunele și în Divizia B. Spectatorii aveau pretenții mai mari în duelurile locale. Un lucru nu s-a schimbat de-a lungul anilor: criticile privitorilor. Ambele încleștări Poli vs. Progresul s-au disputat pe ”1 Mai” (n.r. actualul stadion ”Dan Păltinișanu”). După un 2-4 fără istoric, cu Varga și Vlaicu în rol de gazde, pe 23 aprilie 1989 Poli se impunea din nou, dar cu 3-2. ”Duminică, în tribunele stadionului «1 Mai» au luat loc cei mai fideli susținători. Combatantele, însă, n-au reușit să-i încânte, au practicat un joc aglomerat, lent, cu pase la nesfârșit, și, adesea, greșite”, se arăta dur în cronica ziarului ”Drapelul Roșu”.
Poli, care a avut 3-0 pe tabelă în acel meci, a învins-o și pe CFR cu 3-1 în aceeași primăvară. La finalul sezonului alb-violeții aveau să-și adjudece prima poziție în Seria III a Diviziei B și automat prezența în următoarea ediție a Diviziei A. Rivala UTA a fost lăsată în spate, pe 2, la opt puncte distanță. ASA Progresul a avut și ea pretenții la promovare, până la un meci cu Gloria Bistrița, când gruparea celebrului Jean Pădureanu a egalat conform martorilor ”în prelungirile prelungirilor”. Când jucau pe actuala arenă ”Electrica” alb-albaștrii erau încurajați într-un mod aparte. ”Pe margine, oamenii stăteau la gard și în spate puneau niște remorci de tractor ca să vadă meciul. Nu intrau la Electrica patru mii de spectatori și în spatele porții se puneau aceste improvizații”, mai spune Aurel Șunda. ”Tramvaiștii” au încheiat în fine pe locul 7, o poziție în fața celeilalte concitadine, CFR.
Pentru vechea Poli Timișoara următoarea ediție în elită avea să aducă, mai mult, și accesul în cupele europene. La doar un an și câteva luni după încheierea ”purgatoriului” B-ului, alb-violeții o doborau pe Atletico Madrid în turul I al Cupei UEFA, după un 2-0 acasă și 0-1 în Spania.
Acest parcurs pare acum utopic pentru oricare dintre cele trei timișorene care se vor alinia la începutul sezonului 2018-19. ”Ripi”, ACS și ASU Poli nu promit nici nume mari în teren și nici tribune pline. În acest moment par formații care au șansa a doua când vine vorba de lupta pentru un loc în Liga I. Actuala Ligă a II-a, chiar și cu o serie unică de 20 de formații, e și ea departe de forța B-ului de altădată.
2006-07 a fost precedentul sezon al Ligii a II-a cu mai mult de două formații din județul Timiș în B. În acea ediție echipa a doua a Politehnicii a încheiat pe locul 9, CFR-ul timișorean s-a clasat pe 14 iar Auxerre Lugoj a retrogradat de pe ultimul loc, 18.
Salut Cornel, cu tot respectul pe care ti-l port pentru ca te vad cat muncesti si cat esti dedicat muncii tale, nu cred ca ai cum sa compari fotbalul de atunci cu cel de acum. Iti garantez ca daca s-ar putea sa joace care Poli vrei tu sau Ripi cu oricare din cele trei de atunci, le-ar desfiinta. Fotbalul de azi se joaca pe alte coordonate de viteza si forta. In alta ordine de idei, jucatorii de atunci nu au avut nici ei cine stie ce nume, pana nu au eleminat pe Atletico sau invigeau Sporting-ul pe 1 Mai. Numele si l-au construit prin munca si daruirea lor. Hai sa le dam o sansa si celor de acum sa faca acelasi lucru si sa nu le taiem aripile cand abia invata sa zboare. Si mai demoralizam si spectatorii, asa putini cati au ramas, punand umarul chiar daca nu decisiv, la seceta din tribunele noastre.